138,898 matches
-
sînt dovezi", scrie d-sa. Dl Florescu (sub pseudonimul Aristarc) socotește și d-sa că ar fi fost necesară reproducerea în facsimil a unei variante olografe spre a risipi dubiile. Dacă manuscrisul există, l-am fi alăturat. Dar arhivele au păstrat doar dactilograma. Dar nu e vreun dubiu că textul ei aparține lui Caraion. Este exclus și faptul că a fost redactat de un securist anchetator. E destul a-l compară cu declarațiile, reproduse în Jurnal, de la proces, unde mîna "grefierului
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
ministru". Iorga, de la început, filoantantist, a avut tăria de a sta împrejurul cumintelui prim-ministru, nealăturîndu-se cercurilor furibund antantiste (N. Filipescu, Take Ionescu, Delavrancea). I s-au adus, pentru asta, numeroase acuzații, părăsind și secretariatul Ligii Culturale. Dar și-a păstrat, neclintita poziția. Unii au spus ca Ducă, ca ministru al Instrucțiunii, a avut misiunea de a-l răsplăți pe Iorga pentru atitudinea să, ipoteza care reiese și din memoriile lui Ducă. E însă un neadevăr sfruntat, Iorga slujind unei convingeri
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
Malraux - în egală măsură un ilustru ministru al culturii - recomandă implicarea temeinică a statului în susținerea valorilor naționale, a instituțiilor naționale de cultură. Căci instituțiile de cultură produc bunuri culturale, aduc beneficii spirituale și nu materiale, pe un circuit ce păstrează o independență relativă față de regulile economiei de piață. Aici intervine rolul statului, al guvernului, de redistribuire a mijloacelor financiare. Unde ne situăm noi în acești ani ai unei tranziții prelungite, ai unei tranziții - o numim cu toții! - nefericite? Evident în zona
...mimând normalitatea vietii de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17868_a_19193]
-
am primit o mulțime de scrisori care m-au ajutat să-mi refac o bună parte din amintiri, să reconstitui fapte, între timp date uitării. Am căutat, pe cît mi-a stat în putință, să am un ton neutru, să păstrez o anume distanță față de oameni și întîmplări. Uneori n-am reușit, dar mai important decît orice mi s-a părut că trebuie să respect adevărul, să nu deformez în nici un fel faptele. Victime, torționari, delatori - "Personajele" cărții sînt, majoritatea, niște
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
unor reclamații îndreptățite, cum ar fi fost lipsa mîncării sau orice altceva. Dacă, totuși, cineva "cădea în păcat", noi ripostam cu izolarea. Era o dublă pușcărie, greu de îndurat. - Sub ploaia de umilințe, torturi și suferințe fizice, își mai poate păstra cineva demnitatea? - Cu atît mai mult poți rămîne demn, cu cît se urmărește îngenuncherea ta. Demnitatea în suferință te face să te simți bine, să fii sigur pe tine și să nu-ți fie rușine cu tine însuți. - Cele mai
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
sistem scolastic, ceasuri întregi. Dimpotrivă, programele au fost concentrate că eficacitate, semnificație și durata (adaptate corect unor transmisii de televiziune și bunelor noastre intenții de a asculta totul, cu bunăvoință și răbdare). Cum aș putea să închei pentru a-mi păstra intacte bucuriile, dar relativismul care mă face, mereu, atât de vulnerabilă? Cu o frază rostita de prezentatoarea galei (Alină Bottez): "...să nu uităm că și printre cei care au rămas nenumiți se află cu siguranta mulți pe care îi așteaptă
Etape si zări by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17879_a_19204]
-
că diriguitori pragmatici ai edificării capitalismului în Est. De unde se poate trage concluzia că ceea ce se petrece acum în Est îi interesează mult mai puțin pe occidentali decît ce se petrecea în deceniile trecute. Brumă de interes care s-a păstrat nu e oricum culturală, ci economică, socială și, eventual, militară. E adevărat și că toate culturile estice au intrat într-o criză prelungită de identitate. Elitele s-au separat decisiv de mase. Dacă, înainte, un român care avea conotații istorice
După zece ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17903_a_19228]
-
confundat condiția de lideri sindicali cu aceea de premianți ai vreunui partid politic. Sindicalistul Ciorbea, destin fulgerător, eșec pe toată linia, e, ca destin, măi emblematic decît Miron Mitrea sau decît Cozma. Atașat din mers unui partid, Ciorbea și-a păstrat reflexele de lider sindical și impresia că partidul din care face parte trebuie să se conformeze traiectoriei sale personale, ca și cum PNȚCD-ul ar fi fost sindicatul pe care el l-a condus. Șefii marilor carteluri sindicale, pe care negocierile cu
Un nou Stoenesti sindical by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17884_a_19209]
-
să implice existența unei imagini de referință ideale. În virtutea cărui model face pictorul-îndrăgostit retușuri sistematice: a unui chip originar, mai frumos decît toate celelalte, așa cum i s-a înfățișat iubita pentru prima oara? E el un nostalgic care încearcă să păstreze sau să redescopere acea prima imagine? Convingerea lui Jeudy este că îndrăgostitul nu își obiectualizează femeia decît în măsura în care astfel el o eternizează, o ține cît mai departe de moarte. Nostalgia lui după o prima imagine este, de fapt, expresia temerii
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
nu evit mărturisirea biografica, bat cîmpii uneori. Propun acest dialog." Primele două secțiuni ale cărții adună articole din 1994, 1996, 1998 și chiar 1999. Temele sînt dintre cele mai diverse, iar caracterul, nu de puține ori urgent al avertismentelor, își păstrează actualitatea în dinamică lentă a culturii noastre: criza criticii, posibilă resurecție a anticulturii ceaușiste, pericolele realismului prost-înteles, canonul, absența unei noi direcții în cultura română etc.; tot la fel de mereu en vogue reveriile borgesiene și românul "încremenit în propriile sale obișnuințe
Pe scările lui Gheorghe Crăciun by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17890_a_19215]
-
acolo, la birou, în uniformă de general, de conducătorul secției, Valentin Lipatti, distinsul diplomat, fermecătorul om de lume (cu opinii de stânga!), filozoful senin, care n-a coborât niciodată până la a dezminți, într-o lume cu puzderie de uniforme asemănătoare păstrate în funduri de dulap. Să ne întoarcem însă la oițele noastre, sârmanele negre toate. Se constituie probabil că anume câțiva din cei detestați de Securitate să-i fi fost nesuferiți și lui Ion Caraion. O tânără din înaltă societate, fiica
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
al mărturisirilor scrise de mâini cu unghiile smulse. Firii structural scindate a lui Ion Caraion îi răspundea un neașteptat schizoidism al Securității, devenită naționalistă după ce râsese de pe fața pământului mai toată elită națională. Probabil că faptul de a-l fi păstrat, totuși, pe Valentin Lipatti - un exeget recent n-a știut, pesemne, că fusese și unul dintre cei mai mari moșieri din România - nu-i liniștea întru totul ceea ce foarte încăpător se numește conștiința. Capitol la care este de trecut fără
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
după cedarea Ardealului de nord, el continuînd să fie șeful organizației de tineret a P.N.T. pe întregul Ardeal. Avea o situație materială prosperă, fiind director al băncii ungurești, romanizata "Ardeleana", unde a lucrat pînă după 23 august 1944, în timpul războiului, păstrînd funcționarii evrei, oferind - pentru asta - șperțuri consistente lui Radu Lecca. Îl cunoștea pe Antonescu, prin Ion Gigurtu, prieten al familiei, si aceasta cunoștință îi va fi utilă, pînă la un timp. Se află în relații apropiate cu Iuliu Maniu, care
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
1999"(s.m). Al doilea click este chiar poezia practicată de acest poet, o poezie indiferentă la tendințele literare actuale, adresată unui cititor mai mult prieten decît cunoscător. Această ultimă apreciere poate fi interpretată ca un reproș și prefer să păstrez ambiguitatea. În astfel de demersuri poetice asincronice este foarte greu de dat un verdict. O poezie frumoasă, inteligentă însă fără pulsul noului, nevitalizată de inovație sau de vreun mesaj deosebit, intră, după părerea mea, într-o categorie aparte a literaturii
"Dublu click pe inimă" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17195_a_18520]
-
la față, întrucît, pentru ei, Stamatu li se părea a fi "un poet și numai un poet". Tulburător și, cred, exact, e portretul fostului său coleg de la liceul brașovean "Andrei Șaguna", poetul Ștefan Baciu, cu care memorialistul nostru s-a păstrat în relații epistolare, cînd, după exilul poetului, se afla în lume (ajunsese, cum se știe, în Hawaii, unde, iremediabil bolnav de literatură, scotea revista plurilingvă, Mele, consacrînd, cîteva numere, orașului Brașov. Dl Pericle Martinescu deține un stoc corpolent de scrisori
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
patetică, ultimativă, acuzatoare. Mai mult, testamentară, prin urmare imposibil de relativizat. Invocînd proximitatea morții, ne aduce pe un teren unde nuanțele și interpretările sînt interzise, sub jurisdicția cuvîntului din urmă." (17) Și în ceea ce privește mesajul politic al operei sîrbiene, autoarea își păstrează o necruțătoare luciditate: "Antitotalitarismul lui Sîrbu nu este o critică politică, ci o critică a prezentului, ca rezultat al unei deveniri falsificatoare. Prin antiteză cu valorile omologate ale prezentului, scriitorul își inventează un adevăr invers, adevărul tragic al veteranilor marxismului
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
la capitalismul "sincer" și la democrația fără fisură înseamnă a nu-ți da seama pe ce lume ești. Bunăstarea nu poate cădea din cer unor inși pentru care minciuna reprezintă forma predilectă de exprimare iar ticăloșia un "modus operandi" universal. Păstrându-i în funcții pe incapabilii directori ieșiți în serie de sub pulpana secretarilor cu organizatoricul, construind noua lume pe mulajul scabros al relațiilor oculte securist-turnător nu vom înainta nici doi pași pe calea democrației. Ea are cu totul alte reguli decât
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
în halbe."), ci și de oricare element al vieții de fiecare zi care intră în raza atenției poetului. Schiorul desenat pe pachetele de țigări "Bucegi" îl face pe Cristian Popescu să viseze: "Sincere condoleanțe. Mama, soția, bunicul și nepoții vor păstra o neștearsă amintire celui ce-a fost dragul și iubitul lor Popescu, în lunile și anii în care acesta nu va mai fi printre noi. Dar cine a fost dragul și iubitul lor Popescu? El a fost chiar modelul. Minunatul
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
ceața gălbuie, a prins treptat contur întreaga scenă. Dar înainte de aceasta, am avut o nefericită inițiativă, cu urmări pe care trebuie de asemenea să vi le relatez. În mod ciudat, contravenind obiceiurilor dintre client și prostituată, cînd, de obicei, îți păstrezi veșmintele, poate cu intenția de a nu i te încredința cu totul, m-am grăbit să-mi scot pînă și cămașa ca și cum aș fi intenționat să rămîn cu necunoscuta noaptea întreagă. Sau poate nu mi-am dat seama de natura
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
Dar acum, ca încheiere a interviului, v-aș ruga să arătați ce v-a determinat, care a fost îndemnul să vă opuneți comunismului? P.Ch.: Desigur, convingerea că în suișul vieții se cuvine să fii consecvent cu propriul ideal, să-l păstrezi și să-l mărturisești. Nu este oricum orgoliu. Nu mă refer la relațiile cu cei din jur sau mai îndepărtați. Este vorba, în primul rînd de demnitate, îndemnul de a fi solidar cu tine însuți, de a nu renunța la
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
Petru Dumitriu. A fost ca și cum s-a adîncit o prăpastie și fiecare am rămas pe o altă margine. În sinea mea mi-am spus că fuga de sclavie nu poate fi demnitate, că demnitatea mea este a sclavului care își păstrează iubirea de semeni și o lumină interioară alta decît a raporturilor sociale. Dar relatînd această confesiune a lui Petru Dumitriu vreau să subliniez că nu numai privilegiile i-au îndemnat pe unii intelectuali să se supună terorii comuniste, ci și
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
sunt pur și simplu invadate de prost gust, de trivialitate și chiar de pornografie mai mult sau mai puțin camuflată. Emisiunile culturale s-au împuținat drastic, iar cele care privesc arta plastică sunt ca și inexistente. Doar trei emisiuni mai păstrează încă și cîteva momente dedicate acestui fenomen: Art Mania lui Florin Iaru, Punct și de la capăt a lui Cătălin Țârlea și Mozaicul cultural pe care îl face săptămînal Cornel Todea. însă și acestea au centrul de greutate în altă parte
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
e, la rîndul ei, deosebit de suspectă: scrisă după ce articolul lui Alan Sokal, publicat în Social Text în 1997 stîrnise deja valuri de indignare, cartea se străduiește prea mult să fie imbatabilă, să răspundă tuturor contraargumentelor, să anticipeze obiecții și să păstreze în același timp un cert aer de frondă șturlubatică. Cumpătat și teribilist, acesta este profilul intelectual pe care încearcă să îl elaboreze, cred eu, Sokal și Bricmont. Un profil paradoxal, evident, și tocmai de aceea greu de susținut convingător. Celor
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
Cumpătat și teribilist, acesta este profilul intelectual pe care încearcă să îl elaboreze, cred eu, Sokal și Bricmont. Un profil paradoxal, evident, și tocmai de aceea greu de susținut convingător. Celor doi le lipsește finețea retorică necesară pentru a se păstra la limita periculoasă dintre sobrietate analitică și o stilistică a ironiei. Singura alinare pe care antipostmoderniști ca mine o pot afla citind cartea stă în generalitățile pe care le expune. Chestiuni de genul diagnosticului sumar dar percutant dat postmodernismului, ca
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
Constantin, cea de compozitor - 2 piese cu amprentă folclorică și scriitură rafinată. "Missa brevis" de Haydn cu Orchestra de Cameră Radio sub bagheta lui Horia Andreescu ne-a purtat în alte teritorii emoționale demonstrând că în orice repertoriu Madrigalul își păstrează incredibila puritate sonoră și luminozitatea. Tot la muzică a recurs ca element de fast și încălzire a atmosferei - pe lângă solemnitatea și profuziunea de flori - o altă festivitate recentă, decernarea Premiului pentru Excelență în Cultura Românească. Chiar și prezentarea, atât de
Sărbătoriri by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17218_a_18543]