6,963 matches
-
și legănarea creațiilor din carne și oase, nici măcar nu mai poate cere ajutor, nici nu poate întinde o mână înspre trecătorii indiferenți, grăbiți spre nicăieri! Uite, lângă această păpușă schilodită stă un câine jigărit, fără cucoană de companie, și o păzește cu ghearele și cu dinții, nu cumva să vină alți “câini mai bărbați” să-i măture alcătuirea îmbrăcată în rochie de stambă, s-o zvârle în tomberoanele nepăsării și s-o care definitiv la marele gunoi al omenirii! Uite, stau
Marele necunoscut de lângă noi () [Corola-blog/BlogPost/340006_a_341335]
-
tufe schilodite de asaltul civilizației, printre zgomot de buldozere și iureș de manele, și mă întreabă ce fac! Uite, îi spun ce fac: uite, puștiule, mă uit la păpușa asta zvârlită în buruieni, mă uit la câinele ăsta care o păzește, mă uit la muritorii care trec la vale și la deal, însă nici unul nu vede ce văd eu, ce vezi tu...! Uite, puștiul își șterge o lacrimă de pe obrazul hașurat de zoi și singurătate, și mă roagă să-i dau
Marele necunoscut de lângă noi () [Corola-blog/BlogPost/340006_a_341335]
-
au arestat. A venit o mașină și ne-a dus la arest în Pituhova. Acolo, cînd am ajuns, locul era pregătit. Ne-au băgat într-o cameră și ne-au pus să stăm jos într-un ungher. Un miliționer ne păzea. Am stat în ungherul acela, lîngă o sobă, vreo 3-4 zile. În timpul ăsta au scris în alte regiuni, pe la Moscova. Au venit într-o zi, au intrat în cămăruța ceea, și au început a striga: Ungurean Tatiana, cine e? Eu
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
distrusă! De când Țața Democrația a dat dezlegare la Nenorocire, codrul falnic (odinioară) seamănă cu-n rediu, cu o sihlă numai potrivită pentru compătimit! Nu se vede nici un Hurduc! Cred că-i la bufet (bar, adică)! De fapt, ce să mai păzească pădurarul? Nici măcar bietele noastre ciori comunitare nu mai au unde să-și dureze cuibar, să se înmulțească, să se scadă, să se adune, să cârâie! Că mai bine-i să auzi cârâială de cioară decât manea scăpată de sub control la
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
fost un jeratec în cenușă. Păcat că viața nu a suflat în acest jeratic ca să se transforme într-o flacără. A dus o viață foarte anevoioasă și plină de ură din partea societății. Chiar și acest Eminescu a fost tot timpul păzit de această drăcoaică. Creația celor doi era legată. De exemplu ”Povestea cordului” găsim acest lucru și la Eminescu dar și la Veronica. Simțirile lor erau într-adevăr într-un dialog. Aceste dialoguri vreau să continui să le scot la suprafață
La New York se numește Limba Română, acasă Limba Noastră () [Corola-blog/BlogPost/340026_a_341355]
-
Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului DUPĂ UN TIMP După un timp Ne va mai crește-n par un anotimp Și-n suflet o fărâma de târziu Va sta acolo totdeauna......știu Păzind minutele de dor Când ne-ascundeam în sânul lor Și-n sânul nopților de-argint Când am jurat că n-o să mint Că ochii mei la fel vor fi Că două flori de în și....și.. Vor picura iubire-n
DUPA UN TIMP de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340084_a_341413]
-
scoarță în scoarță și apoi să schimbați păreri! Cu același deziderat, lesne se observă, pornește la drum autorul Gâlcă Marinel. Volumul său de debut “Puterea justiției”(Editura Sfera, 2014) l-a făcut cunoscut în burgul pe care îl păstorește, îl păzește - Bârlad, centru greu încărcat de istorie și cultură. Mirarea mea în fața scrisului domniei sale este moderată, știu că nu este singur pe cale, o să dau exemplul altor confrați de uniformă care cu o deosebită sensibilitate iși dedică timp valoros scrisului, primul este
“PASE ÎN DOI” de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340092_a_341421]
-
sub cer, unde nu-i umbră de pomi, strugurii atârnă pe jos, de grei ce sunt. Acolo nimeni nu poate sta ascuns: se deslușesc pe culme umbrele pomilor negri și rari. Dacă ar avea via acolo sus, bătrânul meu ar păzi-o de-acasă, din pat, cu pușca ațintită. Aici, în vale, nici pușca nu-i de folos, pentru că în întuneric nu-s decât frunzele. [1933] Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 () [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
când el (Birică) o apucă și-o înfășură în brațe; numai când o ridică pe sus închise ea ochii. El o duse chiar pe pământul din care avea să-și ridice casă și o iubi acolo pe răcoarea lui curată, păzit de lumina mare a zilei.” Marin Preda realizează adevărate poeme ale universului câmpenesc, cu tonalități rapsodice, pline de un lirism sfâșietor.: „Soarele începu să răsară; câmpia se limpezește de spuma argintie a aburilor de rouă și întinderea ei care joacă
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
o rază destul de mare, doi porumbei, unul alb și altul cenușiu, se băteau, iar când el s-a așezat s-au oprit cu privirile ațintite spre el. -Ăștia sunt îngerii mei. Unul e al binelui, trimis de la botez să mă păzească, celălalt e al răului. Se luptă pentru sufletul meu! le-a zis el celor din preajmă. A fost urcat în mașina lui Costel și au plecat spre Casa Morarului fără a mai fi privit înapoi. L-au așezat pe pat
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
că în tranziție societatea a funcționat pe principiul fură cine poate, cât poate. În acest fel s-au capitalizat marile partide politice și afaceriștii post revoluționari. Îți recomandăm Noaptea ca hoții, ziua ca senatorii. Ne-am săturat să vă tot păzim „A luat o dată o mită, acum nu îi distrugem toată viața. Așa a fost în tranziție. Avem nevoie de un moment zero, o grațiere largă de la care să spunem: «Oameni buni, știți ce se poate întâmpla, așa că terminați cu hoția
Băsescu, de la „Arde-i pe corupți”, la „Grațiază-i pe corupți”: marea miză a scăpării Elenei Udrea de pușcărie () [Corola-blog/BlogPost/339228_a_340557]
-
-mă la cazurile de urgență cu pierderi masive de sânge, în unele spitale din România, pungile (unitățile) se dau preferențial, după criterii subiective și neclare. Există angajați (nu puțini) care susțin că primește cel care are pile la doamna care păzește frigiderul spitalului. O întâmplare relevantă mi-a fost relatată de mai mulți oameni din circuit: pacienții sună la centrele de transfuzii să întrebe cât costă o pungă de sânge, gândindu-se că dacă vor cumpăra direct de la sursă vor ieși
De patru ani, studiez periculoasa grupă de sânge C. C vine de la Complice () [Corola-blog/BlogPost/339201_a_340530]
-
3 turnuri crenelate. “ Semnificațiile elementelor însumate Soarele de aur este reprezentativ pentru specificul balnear al stațiunii Sovata, iar cornul lunii de argint amintește de „paznicii sării“, coloniști stabiliți pe aceste meleaguri în secolul al XVI-lea, cu misiunea de a păzi exploatările ocnei de sare. Căpriorul de argint este un simbol al muntelui de sare, iar blana de urs de argint reprezintă Lacul balnear Ursu a cărui formă naturală sugerează o blană de urs. Fondul verde reprezintă bogăția pădurilor locale, cu
HOTĂRÂRE nr. 662 din 13 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284091]
-
feudale de mai târziu. Aleșii erau: vornicul (dăjdierul) - strângea contribuțiile membrilor obștii; postelnicul - cel ce se îngrijea de Biserica; logofătul - știutorul de carte, care scria actele obștii; nemesnicul - avea grijă de gardurile țarinii, ale câmpului de cultură; jitarul - cel ce păzea recolta Aleșii obștii aveau atribuțiuni stabilite de Adunarea generală care îi numea și îi revoca, controlându-le activitatea. Ei erau împuterniciți să aplice anumite sancțiuni acelora dintre membrii obștii care nu le aduceau la îndeplinire dispozițiile. Fiind sub controlul adunării
DESPRE OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340717_a_342046]
-
slavo-române, editate de Gr.Toccilescu, sunt câteva care ne interesează și din punct de vedere al învățăturuii de carte. Din primele decenii ale secolului al XV-lea avem dovezi că în Rucăr existau slujbași ai domniei care aveau sarcina să păzească vama din sat, așezată o vreme chiar în imediata apropiere a fostei Prmării și pe locul căminului lui Niță al Cosmii. De asemenea erau păzite diferitele ieșiri din sat (pe Râușor, spe Piscul Jugii și apoi pe Dâmbovița, pe Valea
ŞTIINŢA DE CARTE LA RUCĂR ÎN SEC. XIV-XVI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340803_a_342132]
-
Prmării și pe locul căminului lui Niță al Cosmii. De asemenea erau păzite diferitele ieșiri din sat (pe Râușor, spe Piscul Jugii și apoi pe Dâmbovița, pe Valea Cheii sau Ghimbavului, spre Fundățica-Moeciu-Bran). Toate aceste plaiuri și poteci trebuiau bine păzite pentru a nu se strecura mărfuri de contrabandă. Slujitorii vămii trebuiau să știe să citescă răvașele de drum ale chirigiilor care treceau cu carele de mărfuri, diferitele privilegii domnești acordate mai ales brașovenilor, făgărășenilor și sibienilor. Asigurarea condițiilor de bună
ŞTIINŢA DE CARTE LA RUCĂR ÎN SEC. XIV-XVI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340803_a_342132]
-
Metis, mama jertfă, în suflet i-a sădit iubirea de frumos și-nțelepciune. Povățuind-o-ntruna să facă fapte bune ea grecilor măslin le-a dăruit. Patroană a Athenei, oraș miraculos ce-a strălucit tot timpul prin grandoare, zeița a păzit-o fiind și-ocrotitoare a fiecărui meșteșug frumos. Grecii-au făcut din Pallas simbolul strălucit al vitejiei și al demnității, ocrotitoare-ardentă a ingeniozității și-a toate ce creație s-au numit. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340955_a_342284]
-
Când mă cuprinde gândul la tine, Rătăcesc în cuvinte, necuprinse-n cuvânt. Neputința blestemată, amare suspine, Mă umilesc, privindu-mă râzând. În cugetul meu stau cu mâna întinsă, Cerșind doar o singură clipă în dar. Caut fericirea ce soarta o păzește, O rog să mi-o împrumute, dar în zadar... Speranțele rămas-au flori de păpădie, Eu le resfir doar dintr-un singur gând, Ele î-mi rămân veșnică lumânare, Să lumineze drumul unui suflet arzând. Simt în vene depărtarea se
ACEST VEȘNIC AMAR… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341012_a_342341]
-
-n mână și s-o frământ să adun cioburi de sticlă și să le strâng, să picure sângele lin pe pamânt. Simt încet că mă apropii de tine, sufletu-mi dorește, să ne fie bine, mai cuprind crucea care te păzește, să-i dau de-nțeles că de-acum ne unește... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Uniți de cruce... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1478, Anul V, 17 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihail Janto : Toate
UNIŢI DE CRUCE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341030_a_342359]
-
urmă n-au adus decât puțin zgomot, un accent adoptat mult prea ușor, puțină impolitețe confundată cu libertatea, copii născuți pentru alt viitor. În alte zone, cu tradiții statornice, se petrec lucruri de-a dreptul amuzante. Case goale, imense palatele păzite de bătrâni , interioare pictate cu Gioconde, Capele Sixtine și Napoleoni călare, cu lei și jungle , toate cât mărimea pereților. Fenomenul la modă, nu-i așa toxic, modele vin și trec, așa cum a trecut timpul tapetelor lucioase care invadau locuințele anilor
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
Poarta Raiului. Dar când să intre la Poarta Raiului, Înconjurat de marele alai, Îngerul Rafail se apropie De el și îi zise: -Ioane, nu poți intra pe aici, Du-te mai jos pe dreapta, Și vii de la poarta a doua, Păzită de îngerul Mihail. După ce intri, ne vom revedea, Mai târziu, În grădinile minunate ale Raiului. -Atunci pentru cine sunt Toate aceste pregătiri ? Întreabă cu o voce sfioasă Ion Marin. -Așteptăm un mare bancher, Care a murit odată cu tine, Și care
,, FOCURI MOCNITE ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341408_a_342737]
-
bani?... - Mi-a spus maioru' Bușoiu că a partiat cu Pandele că-o pârlește pe Didina de față cu tine. (Cum Bușoiu îi botezase un copil lui Ion Bâzdoagă, fiindu-i cumetru, iar secretul într-o comună nu se poate păzi, cum nu poți păzi o turmă de iepuri din pădure, la ora când discutau ei, probabil că puțini mai erau care nu aflaseră că-i regulase boierul pe Didina... de față cu el și aștepta să-și încaseze pariul făcut
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
maioru' Bușoiu că a partiat cu Pandele că-o pârlește pe Didina de față cu tine. (Cum Bușoiu îi botezase un copil lui Ion Bâzdoagă, fiindu-i cumetru, iar secretul într-o comună nu se poate păzi, cum nu poți păzi o turmă de iepuri din pădure, la ora când discutau ei, probabil că puțini mai erau care nu aflaseră că-i regulase boierul pe Didina... de față cu el și aștepta să-și încaseze pariul făcut în cârciumă seara trecută
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
Departe de cei dragi, de tați, De mame de copii, bunici, De surioare și de frați, De morții părăsiți aici... Crăciunul fi-vă-mbelșugat, Frumoși români bogați săraci Cu un păcat neîmpăcat: De a fi miei fără de baci Să vă păzească stânele De lupii ce vă încolțesc, Nu să vă vândă cânele, Tăpșanul vostru strămoșesc Și blana de pe voi, pe voi Silindu-vă să transhumați Printre străini, flămânzi și goi: Exod de miei sacrificați! Iar cei rămași acasă, duși Cu voi
FI-VĂ CRĂCIUNUL FERICIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341515_a_342844]
-
o fascinantă atracție asupra tuturor celor de seamă noastră din zonă, iar eu cred ca mi-aș fi vândut și sufletul, numai să-mi fie îngăduit să fac câteva tururi cu el pe aleile din jurul caselor noastre. Dar Tăvi îl păzea că un Argus, nu ne îngăduia nici macar să-l atingem, reacționa violent în cazul că ne-ar fi surprins punând mâna pe el. Până la urmă își mai slăbise vigilenta, începuse să-și mai părăsească prețioasă achiziție rezemata de câte un
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]