3,902 matches
-
vale. Casa lui Liv, cufundată în întuneric și lipsită de fundație, stătea indiferentă pe stânca posomorâtă, cu ușa strașnic zăvorâtă, unicul semn de viață din jur fiind un măgar priponit de cel din urmă copac al pădurii de pe povârniș, care păștea iarba înaltă a pădurii. O pasăre țipă. Urâțenia nevăzută. în spatele obloanelor închise ale ferestrelor se derula o scenă de haos cosmic, cu rămășițele unei vieți care se luptau și se întreceau să ocupe un loc pe podea. Praful se așezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
compasiune pentru eșecul lor. — Ți-a vorbit despre febra Dimensiunii? întrebă Liv. Nu. Bănuiesc că a vrut să treci prin ea, pentru că doar învingând-o, puteai deveni omul pe care-l voia el. Ți-a vorbit despre pericolul care te păștea în K din cauza feței tale? — Ce-i cu fața mea? întrebă perplex Vultur-în-Zbor. — Nu ți-a spus nici măcar atâta, comentă Liv. Capul ei acoperit se clătină. Vocea îi era dezgustată. — Ți-a pus deja viața în pericol de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cuvinte, Viața minte, moartea minte. Cîte-au fost s-au petrecut, Mie-mi sînt necunoscut. Dă cu barda, dă odată, Să despice viața toată. Am rămas o umbră-acum, Orice drum este de fum, Amintirile sînt scrum. Viața-i cîmp pe care pasc Caii morții ce renasc Din secunda ce-mi îmbracă Sufletul și carnea toată Strîns, cu cercuri de aramă, Haină ce nu se destramă. Dă cu barda cea cerească, Lovitura să greșească!
Bardă cerească. In: CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_854]
-
Îl veți visa. Nu se poate să nu aveți și dumneavoastră premoniții...” „Dar ce legătură există Între mine și mujicul din romanul lui Tolstoi?” „Cărțile arată că veți trece printr-o Încercare grea... Fiți atenți când traversați calea ferată... Vă paște o primejdie...” Noimann Își Închise ochii și se adânci În el. Chipul lui Lilith cobora spre el, târându-se dintr-un ungher, acoperit de fire de păianjen. Curând, firele se transformară În șine de cale ferată pe care Înainta, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
importante...” „Ce vreți să spuneți cu asta?” Îl Întrebă Bikinski. „Știu pe cineva”, spuse inginerul, „care a fost călcat noaptea de un tramvai la barieră după ce simțise În prealabil la gleznă niște dureri Îngrozitoare...” „Credeți că pe domnul Noimann Îl paște vreo primejdie?” Întrebă pictorul, mimând nevinovăția. „Cine știe!?” zise cu un aer meditativ Satanovski. „Toți suntem supuși capriciilor hazardului...” „Mai lăsați-mă cu hazardul. Știm cu toții ce faceți ca să evitați ghinionul. Astea sunt vorbe, dar cărțile ce-arată?” „Nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu laptele gras al vacilor de acolo. Pus Într-un fel de rucsac cu spătar, deschis, Între perne umplute cu fân, copilul face primul său drum În afara satului natal. Trece prin pădurile de fagi, prin zmeurișuri și pe platouri unde pasc turme de oi. Ajung În cele din urmă amândoi Într-un sat de sub munte. Anton dă ziua bună tuturor celor pe care-i Întâlnește. Cei mai mulți Îi răspund, deși nu-l cunosc, alții Însă se arată suspicioși și tac. De ce vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
prin fața caselor de bulete, riscă o amendă. Îl ajută, desigur. Apoi stă alături de omul care spune că se numește Vlad și că, paznic de noapte la o uzină de mase plastice. — Și ce faci, bre, cu capra, - Întrebă Zare - o paști În curtea uzinei? Nea Vlad Începe o poveste complicată cu directorul uzinei care și-a luat o nevastă mult mai tânără decât el, una care lucrează la televiziune, „poate ați văzut-o, e una așa, cu ochelari și cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai stătu să întrebe de ce trebuie să stingă focul. În curgerea sa tumultuoasă și repezită, nu avea timp să mai stea pe gânduri și urmă zborul vrăbiuței către focul care ardea în grădină. Focul văzu de departe primejdia care îl paște și porni către magazia de unelte, unde-i spuse toporului: Toporule, du-te să tai crenguța, altfel va trebui să îți ard coada, pentru că apa este pe urmele mele, iar viața îmi este în primejdie. Toporul porni în salturi către
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
a cărui vedere, Astolfo, cu toată încrederea ce o avea în propriile-i puteri, o rupse la fugă neîndrăznind să se măsoare cu el, dorindu-și scăpare numai puterii și iuțelii lui Bayard.. În acest timp, Florismart, pe care-l păștea nenorocul, a fost nevoit să se supună zânei. El a băut din cupa uitării rămânând prizonier alături de ceilalți cavaleri. Flordelis se depărtă plângând și se consacră în întregime străduielilor de a-și salva iubitul. Astolfo și-a urmat singur drumul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ea a văzut cu bucurie un mal acoperit cu flori,atât de dese încât aproape că acopereau pajiștea verde și care o îmbia parcă să descalece și să se odihnească. Ea a sărit de pe cal și l-a lăsat să pască în voie iarba fragedă de pe malul apei. Apoi, alegându-și un colț plin de umbră, așternut cu mișchi și împresurat de tufe de trandafiri, s-a întins să se odihnească. Nu a dormit mult,fiindcă a fost trezită de zgomotul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care o plângi. Cavalerul a răspuns: Acum când am pierdut tot ceea ce mă făcea să prețuiesc viața, nu am pentru ce să mi-o mai feresc și sunt gata la orice; trebuie însă să-și spun că mari primejdii te pasc în ceea ce vrei să întreprinzi. Iar dacă ți se va întâmpla o nenorocire, să nu mi-o impuți mie. După aceste cuvinte ei au luat drumul castelului, dar au fost întâmpinați de către un mesager venind dinspre tabără și care fusese
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
MĂ PAȘTE DORUL E-o apă lină dorul ce mă paște, Filtrându-se-n lumina somnolentă Din amintirea-n vis adiacentă, Ce timpul mort, încetul îl renaște; Sculptată-n piatra vremii, se ridică Din așternuturi tari, aceeași oră, De parc-ar fi
M? PA?TE DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83824_a_85149]
-
MĂ PAȘTE DORUL E-o apă lină dorul ce mă paște, Filtrându-se-n lumina somnolentă Din amintirea-n vis adiacentă, Ce timpul mort, încetul îl renaște; Sculptată-n piatra vremii, se ridică Din așternuturi tari, aceeași oră, De parc-ar fi cu rătăcirea soră Și spaimelor alunecând, din frică; Fireasca
M? PA?TE DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83824_a_85149]
-
fi avut politețea de a părea măcar puțin jenat de ce se Întâmplase, poate - poate doar - aș fi fost capabilă să trec peste asta. Hei, prieteni, o să comand niște cafea și suc de portocale, poate și niște croasante. Simt că mă paște o mahmureală nasoală, anunță Leo. Tot nu făcea nici o Încercare să se acopere, ci luă telecomanda și Începu să sondeze oferta de filme a hotelului. —Bună idee, frate. Aș vrea un espresso dublu, câteva aspirine și un Bloody Mary super-mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
început să-i prindă în mrejele ei pe toți cei din vagon... ― Dacă nimeni nu se împotrivește, am s-o depăn așa cum am auzit-o de la camaradul meu. Apoi, șeful lotrilor venea la han doar când știa că nu-l paște nici o primejdie. Și cine credeți dumneavoastră că îl trimetea mai des pe feciorul hangiului după lotru? Chiar zvârluga de nevastă a hangiului! Dar de fiecare dată îi spunea flăcăului că așa a poruncit bătrânul. ― Și hangiul nu pricepea cum stau
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
două sulițe pe cer! Cine face un pas, va fi ultimul!!! - a fost porunca strașnică a șefului lotrilor către negustori. ― Da’ dacă se întorc înaintașii? Ce le spunem? - a întrebat un negustor. ― Că ați deshămat caii, i-ați lăsat să pască și să bea apă din pârâu - le-a răspuns lotrul. Îndată ce caii au fost liberi, doi lotri i-au mânat în adânc de codru. La mică distanță de convoi, a rămas cel care a oprit caii trăsurii. Avea poruncă să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ca apa. „Apoi, după ce am deshămat caii de la tun, am plecat cu ei să-i omenesc. Era unde. Pădure întinsă, cu pășune, și simțeam eu că pe aproape trebuie să curgă și un pârâu ceva. Nu m-am înșelat. Au păscut până s-au săturat. Între timp, însă, a început să tune și să trăsnească. Cu toate că sunt învățați cu bubuitul tunurilor, tresăreau la fiecare tunet, dar când trăsnea săreau ca arși. Atunci am legat dârlogii unul de altul și îi țineam
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
continuat: „Am pornit ca unul fugărit de streche. Ajuns în sat, l-am întrebat pe primul întâlnit dacă nu a văzut doi cai străini. <Am auzit eu că un gospodar din ceea parte de sat ar fi găsit doi cai păscând în lucerna din fundul grădinii lui. Și-a dat seama că sunt de la armată și mi-a spus că are să-i ducă la stăpânii lor.> <Cum îl cheamă pe om?> <Întreabă de moș Gheorghe, că cine nu-l știe?> Nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
poți să fii!!! Adică cum? Tu nu știi ce-i trebuie unei muieri tinere și pe deasupra arzoaie? Ce să-ți spun eu? Te-ai prostit de nu mai știi pe ce lume ești. ― Degeaba îmi spui toate astea, fiindcă capra paște o zi pe islaz, dar seara, când o aduci acasă, tot se suie în copac. ― Nu știu ce să-ți mai spun, da’ pentru copii mai că ar trebui să-ți calci pe inimă... ― De ce vrei să mă supăr pe tine, măi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și ne uimise grozav faptul că domnul Eduard, care avea ștersul rol de a pune la dispoziția profesorului aparatele și substanțele necesare pentru Fizico-Chimice, se pricepe să execute experiențele eu atâta succes, spre deosebire de profesor, căruia îi reușeau din an în paști. Era un motiv în plus ca să n-avem nici o stimă pentru pregătirea lui științifică și ca să-l luăm în râs de câte ori ne dădea prilejul. Și acesta se ivea deseori, mai curând chiar decât așteptam. Necazul cel mai mare i-l
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o pierzare năpraznică. 2. Mulți îi vor urma în destrăbălările lor. Și, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. 3. În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvîntări înșelătoare, să aibă un cîștig de la voi. Dar osînda îi paște de multă vreme, și pierzarea lor nu dormitează. 4. Căci, dacă n-a cruțat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adînc, unde stau înconjurați de întuneric, legați cu lanțuri și păstrați pentru judecată; 5. dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
negricioasă, căci ma ars soarele. Fiii mamei mele s-au mîniat pe mine, și m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseții mele n-am păzit-o. 7. Spune-mi tu, pe care te iubește inima mea, unde îți paști oile, unde te odihnești la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarășilor tăi? 8. Dacă nu știi, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieși pe urmele oilor, și paște-ți iezii lîngă colibele păstorilor. 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
glasul! Căci glasul tău este dulce, și fața ta plăcută." 15. Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; căci viile noastre sunt în floare. 16. Prea iubitul meu este al meu, și eu sunt a lui; el își paște turma între crini. 17. Pînă la răcoarea zilei, și pînă la lungirea umbrelor, întoarce-te!... Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munții ce ne despart. $3 1. Am căutat noaptea în așternutul meu, am căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
Gîtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atîrnă de el, toate scuturi de viteji. 5. Amîndouă țîțele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, care pasc între crini. 6. Pînă se răcorește ziua, și pînă fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, și la tine, deal de tămîie. 7. Ești frumoasă de tot, iubito, și n-ai nici un cusur. 8. Vino cu mine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
6 1. Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro a apucat iubitul tău, ca să-l căutăm și noi împreună cu tine? 2. Iubitul meu s-a coborît la grădina lui, la stratul de miresme, ca să-și pască turma în grădini, și să culeagă crini. 3. Eu sunt a iubitului meu și iubitul meu este al meu; el își paște turma între crini. 4. Frumoasă ești, iubito, ca Tirța, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită ca niște oști sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]