2,024 matches
-
Pavilionul priveliștii îmbătătoare, Lăcașul brocartului imprimat, Lăcașul parfumurilor discrete. Inspirată, a scris versuri precum acestea: În munți o volbură e apa, Ca lângă noi ea și apare Fior al gândului ascuns. Vreme n-a curs îndeajuns Pământ și Cer - o panoramă Desfășurată peste toate Priveliștile încântătoare. Și cei dragi s-au întrecut în a-i compune versuri, i-au plăcut în special cele create de Baochai: Spre-apus de zidu-mpărătesc, Locuri divin înmiresmate. Semn de belșug: rază de soare Prin norii de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Faifer, „Ibrăileanu. Românul criticului”, TBR, 1983, 241; Nicolae Manolescu, „Reflexe condiționate”, RL, 1983, 37; Gh. Grigurcu, „Reflexe condiționate”, F, 1984, 1; Vasile Chifor, „Reflexe condiționate”, VR, 1985, 12; Piru, Critici, 120-123; Țeposu, Istoria, 180-182; Dicț. scriit. rom., ÎI, 370-371; Petraș, Panoramă, 302-303; Manolescu, Enciclopedia, 345. F.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
bilingvă, tr. Charlotte Margaret Dear, pref. Mircea Iorgulescu, București, 1984; Singurătatea din urmă, București, 1986; Intrarea în legendă, introd. M.N. Rusu, București, 1990; Copil la Curțile Române, București, 1995; Cina cea mare, București, 1998. Repere bibliografice: Negoițescu, Scriitori, 388-392; Piru, Panorama, 179-182; Ilie Constantin, Mihail Crama, „Determinări”, RL, 1970, 31; Haralambie Țugui, „Determinări”, CRC, 1971, 11; Negoițescu, Duelul, 31-37; Lucian Alexiu, „Codice”, O, 1974, 14; Piru, Poezia, I, 349-351; Magda Cârneci, „Ianuarii”, VST, 1977, 7; Mircea Ivănescu, Noblețea conciziei, T, 1977
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
al umanității pentru a Înțelege mult mai În profunzime trecutul, dar și pentru a Înțelege mai bine un prezent enigmatic și derutant. Într-adevăr, religia, sub forme și cu modalități diverse și complexe, a redevenit una dintre componentele esențiale ale panoramei noastre culturale. Odată apusă teza amurgului sacrului și odată smulsă secularizării masca mitului științific extins pentru a explica și legitima originile „profane” ale gândirii moderne, soarele sacrului luminează din nou colțurile cele mai ascunse, Îndepărtate și refractare ale societății postindustriale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fără sfârșit a munților și trecătorilor, care, la rândul lor, se deschid spre văi și versanți care nu comunică Între ei. Ce unește toate acestea dacă nu tocmai privirea călătorului? Orice istorie a religiilor care dorește să prezinte cititorului o panoramă completă a lumii istorice a religiilor descoperă, mai devreme sau mai târziu, că trebuie să Înfrunte o problemă de fond: pe ce criteriu să aleagă, să reunească și să prezinte diferitele religii ale umanității? Așa cum specialiștii știu prea bine, oricare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fără Îndoială, o influență puternică asupra istoriei și civilizației mesopotamiene. Câteva indicii despre religia hurrită sunt prezentate În „Apendice”, subcapitolul 7.2). Mai mult sau mai puțin În aceeași perioadă, mai ales În mileniile III-II Î.Hr., interesează pentru Întreaga panoramă etnică, politică, culturală și religioasă a Mesopotamiei cazul amoriților, al căror habitat originar era cel din zona siriană Gebel Bișrș; același interes trebuie acordat, Între sfârșitul celui de-al II-lea mileniu și cea mai mare parte a primului mileniu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tradiții aramaice străvechi și, printre alte componente ale culturii amorite ( În primul rând cea araba), aportul semito-occidental pare foarte interesant; suntem, de asemenea În posesia unor bogate izvoare directe și relativ diferite, legate de multe situații, care ne oferă o panoramă limitată, dar articulată a regiunii palmeriene. În sfârșit, trebuie ținut cont de faptul că religia nabateenilor ar putea și ar trebui să-și găsească așezarea ideală În cadrul unui discurs despre religiile antice ale Arabiei preislamice. În schimb, este obligatoriu să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
menționează cel mult antroponime compuse uneori din elemente teofore. Realitatea lor lingvistică, dar și religia sunt semitice, cel puțin din ceea ce rezultă din izvoarele noastre, iar divinitățile filistene par să fie asimilate aproape total de cele locale cu nume semitice. Panorama care se poate construi este destul de săracă și nu merge mai departe de Însemnările fragmentare În legătură cu divinitățile și templele lor. În Biblie, zeul lor național este Daganxe "Dagan", adorat mai ales la Ghaza (Judecători 16, 23) și la Ashdod (1
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atunci când fuseseră deja fixate În formă scrisă, miturile trăiau Într-o pluralitate de variante care, În aparență, nu erau Întotdeauna coerente, dar reflectau variații ale țesutului instituțional, social, cultural și, cu atât mai mult, ale tradițiilor locale. Risipite În Împestrițata panoramă a genurilor literare, atât În poezie, cât și În proză, recuperate până și În istoriografie și oratorie, evocate constant de iconografie, rod ale unor versiuni originare imposibil de găsit, miturile reprezentau limbajul comun al Întregii Grecii, element al coeziunii culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
el ca de un mijloc de comunicare socială. Trebuie totuși să subliniem că, atunci când vrem să enumerăm aceste acțiuni și aceste semne sacre relative la societatea umană, riscăm să cădem În ceea ce se poate numi procesul de „condensare holistică”. O panoramă concentrată și sistematică nu este În măsură să evidențieze frecvența reală a acțiunilor religioase, nici durata și semnificația lor În raport cu acțiunile, simbolurile și motivele non-religioase de care se slujește comunicarea socială. 2. Celxe "Cel" care Împlinește acțiunile religioase este doar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fundamentali ai lumii elenistice orientale: Egiptul sub Ptolomeu al II-lea (283-246 Î.Hr.), Asia Mică sub domnia lui Antioh I, fiul lui Seleucos (281-261 Î.Hr.), Macedonia și Grecia sub Anxe "An"tigonos Gonatas (276-239 Î.Hr.). Din această panoramă mobilă, marcată de echilibre precare și Înfruntări sângeroase, Grecia apare la Începuturile veacului al III-lea Î.Hr. cu o fizionomie complexă și instabilă, căreia evenimentele viitoare Îi vor dovedi repede fragilitatea intrinsecă: aflată În mare parte sub controlul puterii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Orient a unor structuri statale stabile Întemeiate pe suporturi conducătoare de origine greco-macedoneană, În interiorul cărora conviețuiesc etnii diferite unificate de referentul lingvistic și cultural, reprezintă un eveniment de Însemnătate epocală, nu vom trece cu vederea varietatea situațiilor confluente În panorama elenistică. În noutatea indubitabilă a unei Îmbinări nemaintâlnite de experiențe culturale și religioase, rămân esențiale și clar perceptibile liniile unei continuități care, În ceea ce privește raporturile grecilor cu Răsăritul - fără să le luăm În calcul pe cele din epoca preistorică -, Își are
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
barierelor particularizării, fie cele restrânse ale polisului, fie cele ale unui agregat național mai amplu, și inițiativa individului, care, făcând noi alegeri de viață, evadează din schemele tradiționale pentru a participa, În manieră autonomă, la numeroasele activități oferite de o panoramă supranațională. Cele două fenomene, conexe din punct de vedere structural, sunt considerate, de obicei, o consecință a evenimentelor politico-militare amintite mai sus, acolo unde „imperiul” lui Alexandru și regatele elenistice care au urmat, prin faptul că au distrus autonomia cetăților
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
filozofică greacă și În special centrul ei propulsor, Atenaxe "Atena", Îl dețin pe tot parcursul istoriei antice, chiar și În Împletirea profundă cu alte experiențe culturale. Un primat analog asumă, În același timp, și tradiția religioasă a grecilor În vasta panoramă a credințelor și practicilor diferitelor națiuni orientale cu care ei au venit În contact. Chiar Symmachus, În rugămintea adresată Împăratului Valentinian (384 d.Hr.) pentru restaurarea altarului Victoriei, se poate referi - fără teamă că va fi contrazis nu numai de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îndreaptă criticile către tot spectrul religiilor „păgâne”, iau de obicei ca parametru privilegiat al polemicii lor patrimoniul mitic și cultual grec În calitate de cel mai cunoscut și, totodată, cel mai tipic al experienței religioase politeiste comune a diferitelor populații convergente În panorama contemporană. Astfel, Tatian Sirul, În preajma anilor 160/170 d.Hr., le adresează grecilor de la Roma „Discursul” său Îndreptat spre nimicirea, În numele noului mesaj creștin, a Întregii facies păgâne, În care el nu vedea altceva decât manifestarea perfidei puteri diabolice. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
datorată faptului că aceasta e caracterizată de experiența politeistă, este semnificativ faptul că un autor ca Tatian, care totuși se formase În acea cultură, percepe Încă limpede Întâietatea peceții grecești asupra complexului amalgam de credințe și culte ce definesc Întreaga panoramă religioasă a timpului. El distinge hellenes de barbaroi și, simțindu-se parte a acestora din urmă, le reproșează celor dintâi acel orgoliu care Îi Împingea să se Înfățișeze ca autorii principalelor cuceriri culturale, filozofice și, totodată, religioase ale istoriei umane
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atunci când au fost propuse populațiilor Occidentului latin, ele erau purtătoarele unor conținuturi și valori religioase oarecum noi față de acea facies originară a lor. Acest fapt este valabil mai ales pentru misteriile lui Mithraxe "Mithra", care joacă un rol important În panorama religioasă a lumii din jurul Mediteranei de la sfârșitul secolului I până În veacul al IV-lea d.Hr. (Cumont, 1896-1899; Vermaseren, 1956-1960, CIMRM I-II; Bianchi, 1979). Deși nu a dobândit niciodată dimensiunea oficială de cult public, acestea au coagulat o parte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
permit să asociem perspective escatologice particulare cu practica misterică, chiar dacă, În ansamblul lui, cultul Marii Mame oferă garanții neîndoielnice pentru bunăstarea individului, În special sub aspectul sănătății fizice, dar, uneori, și morale. Cultul zeiței anatoliene cunoaște o soartă unică În panorama răspândirii cultelor orientale În Occident, fiind introdus la Roma În 204 Î.Hr. din inițiativa autorităților publice care, aparent trecând peste experiența greacă a acestui cult, se adresează regelui Attalos al Pergamului și Îi primesc imaginea aniconică, piatra neagră ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Osiris", 28-29) și de Tacit (Historiae, IV, 83-84; cf. Clement din Alexandria, Protrepticos, IV, 48, 1-6), Îi atribuie lui Ptolomeu I Soter „inventarea” unui personaj divin, nou și În același timp vechi, care va ocupa un loc destul de Însemnat În panorama religioasă elenistico-romană. Povestirea, chiar și cu variațiile proprii fiecărei surse, reflectă o matrice unică și, În vivacitatea trăsăturilor ei, se dovedește a fi un document exemplar al „stilului” și al intereselor religioase ale unei epoci. În ea există, Înainte de toate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceeași perioadă). 4. Cultul suveranilor elenistici și cultul imperial: de la oameni la zeitc "4. Cultul suveranilor elenistici și cultul imperial \: de la oameni la zei" Tensiunea Între vechi și nou, persistența unor structuri tradiționale și crearea unor formule religioase originale, specifice panoramei scenariului agitat al elenismului, nu freamătă În nici un alt mediu atât de viu ca În acel fenomen complex - nelămurit Încă pe deplin În originile și În motivațiile sale - reprezentat de cultul prin care erau venerați suveranii, nu numai cei morți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este semnificativ să constatăm În ce fel În orizontul ei spiritual se includ, alături de dimensiunea În Întregime individuală a experienței iatromantice, interese sau, oricum, deschideri În direcția acelei „religii cosmice” de obârșie platonică, care constituie una dintre axele susținătoare ale panoramei culturale și religioase ale elenismului, din fazele lui cele mai vechi până la Înfloririle din epoca imperială târzie. 3. Alexandru din Abonotichos: un profet și fondator religiostc "3. Alexandru din Abonotichos \: un profet și fondator religios" Ironiei desacralizatoare a lui Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Între individualism și universalism ce tinde să depășească orice barieră de limbă, cultură și națiune pentru a i se adresa direct individului de la care cere o „convertire” totală și abandonarea credințelor religioase trecute, se configura nu numai ca Înlocuirea unei panorame pestrițe de credințe și de culte ancestrale cu o credință nouă, ci și ca o ștergere a acelor identități culturale care Își găseau exprimarea și unul dintre cele mai solide fundamente În acea panoramă. În această lumină sunt de Înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
configura nu numai ca Înlocuirea unei panorame pestrițe de credințe și de culte ancestrale cu o credință nouă, ci și ca o ștergere a acelor identități culturale care Își găseau exprimarea și unul dintre cele mai solide fundamente În acea panoramă. În această lumină sunt de Înțeles criticile lui Plotin aduse dualismului cosmic al creștinilor gnostici care frecventau și școala sa de la Roma (Enneade, II, 9), Întrucât era considerată ca blasfematoare pentru noțiunea greacă, În general, și platonică, În special, a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
portretistică. Articolele din dicționar indicau și opțiunea pentru dramaturgie și memorialistică. Volumul Dramaturgia între clipă și durată confirmă prima preferință, extinsă acum asupra teatrului românesc postbelic - teren al unui canon încă nefixat, ceea ce potențează spiritul critic al autorului. Performanțele acestei panorame stau în caracterizările sintetice, slujite de harul metaforei critice. Cea de-a doua orientare e ilustrată de Semnele lui Hermes (1993; Premiul „Vasile Pogor”, Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), prima sinteză amplă asupra memorialisticii noastre de călătorie de până la 1900
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
27; Liviu Grăsoiu, Profesionalismul și talentul cercetătorului, LCF, 1997, 39; Dicț. scriit. rom., II, 251-252; Gabriela Duda, Un „ospăț” al cuvintelor și al spiritului, CL, 1999, 9; Antonio Patraș, Semnele lui Cronos, CL, 2000, 6; Simion, Ficțiunea, III, 44-46; Petraș, Panorama, 288-290; Mircea Ghițulescu, Omul care vorbește în șoaptă, CL, 2003, 2; Elvira Sorohan, Un fidel al Mnemosynei, RL, 2003, 12. N.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]