2,861 matches
-
mari și de formă asemănătoare celor persane, Sebastianus văzu, cu surprindere, yurtae de fetru, tipice pentru popoarele îndepărtate ale stepei, apoi conglomerate de barăci, ridicate ca vai și amar, și o mulțime de pânzeturi multicolore, în fâșii, întinse pe niște pari strâmbi, cele mai multe în apropierea carelor. Și încă, ici și colo, îngrădituri construite sumar, în care erau ținuți caii și animalele, care mari ticsite de provizii și pradă și coviltire sub care fuseseră amenajate ateliere pentru fierari și ale armurieri. Pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privirea asupra pământului nimănui, ce se întindea între acele cohorte dezordonate și bastioanele pline de apărători, Sebastianus putu vedea în mărăcinișuri zeci de trupuri, iar altele, înnegrite și umflate, într-un stadiu avansat de putrefacție, le văzu unele înfipte în parii ascuțiți de care era înțesată panta canalului mâlos. Pentru a trece de el, asediatorii, în încercarea de a construi căi pentru a ajunge la ziduri, aruncaseră în mai multe puncte bușteni și brațe de crengi ori punți de bârne, cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com www.editurajunimea.ro PRINTED IN ROMANIA 1 Citat de Philippe Fries, La théorie fictive de Maurice Blanchot, Paris, L'Harmattan, 1999, 189. 2 " Je me sens coloré par toutes les nuances de l'infini. A ce moment-là je ne fais plus qu'un avec le tableau ", Conversations avec Cézanne, édition de Michael Doran, Macula, 2011. 3 Oscar Han, Dalti si pensule, Editura Minerva, Bucuresti, 1970, p. 7. 4
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
se lupte între ei. Se iscase o gălăgie în ogradă, că nu știam ce se întâmplă. M-am trezit și eu și, după mârâiturile cățelului și ale jivinei, am cam priceput despre ce putea fi vorba. Așa că am luat un par și m-am îndreptat către ei. Am prins un moment bun și, poc! am lovit vulpoiul peste spinare. Înțelegând că i-am venit în ajutor, Cuțulache a dat pace vulpoului, care, și așa, era tare amețit de izbitura mea. Sălbăticiunea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-i? Eu n-aș face așa. Eu aș îmbla cu cocie cu 12 ar-măsari, ca un împărat... ca Vodă al nostru... M. Fus! Fus! {EminescuOpVIII 193} [PETRE] Ce e? M. Da'de-mi pare rău că s-apropie funia de par și ața de fus? Poate c-aș vrea să te văd cum zici tu - de-aceea... Dar orcum... multă apă pe Dunăre și multe fuioare pe fus aș toarce să văd una ca aceea. Da' daca Sf. Vinere ar fi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i bătrân, ba n-are vreme Să te ducă la primblat. De faci muzică el cască, Dacă râzi el e ursuz, Să vorbești de orice-i voie Da' nici gura nu-i auzi. Când s-apropie - drăguță Fată! - funia de par Atunci - chin. Moșneagu-ntruna Scîrțîiește ca un car. {EminescuOpVIII 347} Nu doresc, nepoată dragă, Să ajungi la așa hal. Știi ce pace e aceea? 375 E tăcerea din spital. Alta-i pacea sufletească, Care e rodul iubirii - Și acolo e tăcere
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
s-o-ntemeiezi. (perdeua cade) {EminescuOpVIII 476} [TORQUATO TASSO (v. 1-19) de Goethe] 2259 [PRINCESA] Tu mă privești zâmbind, Eleonoro, Apoi privești la tine, zâmbești iar. Ce ai tu? Fă să știe și-o amică. Tu pari că cugeți, însă pari ferice. [ELEONORA] O da, princesă, cu plăcere văd Cum suntem rustic noi împodobite: Părem mult fericite păstorițe, C-a fericiților ni-i ocuparea, Făcem cununi. Aceasta cu flori varii S-îmflă din ce în ce sub mâna mea, Iar tu, cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
coincide cu dezvoltarea paralelă în filosofie a individualismului. Așadar, WC-ul, în forma în care îl cunoaștem noi azi, a apărut abia de vreo 150 de ani. Până atunci, buda se înfățișa privirii precum în bancurile cu olteni. Din doi pari. De unul te ții și cu unul încerci să gonești câinii. Nu era o instituție autonomă. Norbert Elias înțelegea civilizația drept o fugă a omului de propriul corp. O încercare de a-și ascunde corpul în tot felul de straturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
tine, se impacientează Regizorașul, doar n-ai luat-o de bună, lasă-mă mai bine să-ți spun despre ce e vorba, se încăpățînează. Liniștește-te, îi recomandă Comandantul, ce naiba, am aruncat și eu o vorbă, n-am dat cu parul, zic și eu ce vorbește lumea. Greșesc cu ceva? — Am fost și sînt imparțial, se laudă Regizorul, dacă nu ar fi fost așa, crezi că m aș mai fi aflat acum aici? — Aici, unde? Ar trebui să lași la o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cămeșa. Când te-or lua la bani mărunți, te-or ciomăgi zdravăn și la zdup cu tine!” „Ce vrei să spui cu asta, măi Catârcă?” am întrebat eu. „Lasă că ai să vezi tu atunci. Ca mâine-poimâine ajunge funia la par ... ”o continuat Catârcă. „Nu ți se pare că grăiește gura fără tine, măi Catârcă? Da’ când ai vorbit tu după capul tău! Mereu ți-au dictat alții ce să spui. Eu cred că tu țiai găsit alți stăpâni și acum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de la Dumnezeu în care să mă întâlnesc cu nașii și să nu întrebe de dumneavoastră. Mai degrabă spune că tu treci pe la noi mai rar ca o eclipsă și apoi, când treci, stai un pic mai mult ca cioara-n par. Adevărul e că v-am dus dorul, domnule inginer - a ținut să pună la punct treburile învățătorul, râzând cu poftă. Îmi cer iertare, dar n-am să pot să rămân prea multă vreme, pentru că mai am și alte obligații pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
urci lângă mine, fiindcă tot trebuie să te vadă doctorul... Au mai sporovăit ba de una, ba de alta, și, deodată, Costăchel a întrebat: Ce mai știi despre primarul Vrăbioi? Tot așa țanțoș umblă prin comună, de parcă a înghțit un par? Cum de n-o trimis încă pe nimeni pe capul nostru, pentru cine știe ce corvoadă? Vremea nu-i trecută, Costache. Mâine-poimâine trimite goarza să te scoată la curățat șanțurile sau să faci o noapte de strajă la primărie, ca să-l păzești
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o zi, mi-a arătat un surprinzător mesaj de la acesta, datat 25 septembrie 1989: „Mon cher ami, Je vous remercie de votre lettre qui tombe à pic. Il y a quelques jours seulement j’avais été frappé ou plutôt bouleversé par le texte de Norman Manea. C’est ce que j’ai lu de mieux sur le cauchemar roumain. Je ne savais pas à qui m’adresser pour avoir quelques détails sur un esprit si lucide qui a eu la chance
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
anii, oamenii nu Înțeleg și nici nu se gândesc cum alunecă anii, ei doar trăiesc, doar spun câteodată: „Mă, cum alunecă anii!” Dar numai așa, seara, când nu mai au ce să-și spună. De Alexii se duc să pună parii la vie, e primăvară. Șarpele doarme la amiază la soare și afară e cald. Sapa Îl taie În două. Virica Îi pune piciorul pe cap și-l zdrobește, Îl Îngroapă În țărâna caldă, coada se zbate și o lovește peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Recitești Boris Vian - Spuma zilelor. Seara, la vernisajul unei expoziții - „Salonul refuzaților”: Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Ilfoveanu, Napoleon Tiron... trece ca o statuie lividă Nichita Stănescu 24 aprilie Interesantă reflecție În legătură cu calitățile de diagnostician ale lui Caragiale. „Omul, bunăoară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? Fandacsia e gata; ei! și după aia, din fandacsie cade În ipohondrie. Pe urmă, firește, și nimica mișcă.” Sonata quasi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
am hotărât. Divorțez. —Ce bine îți stă părul! Ed îl atinse cu admirație. Ar fi trebuit să spui că par mai matură. Ed își înclină capul. —Păi, să zicem așa, într-adevăr păreai de 18 ani. Acum pari mai bătrână, pari de... ăă... 24 de ani. Asta-mi plăcu. — Din moment ce simt că am trecut direct de la vârsta de 16 ani la cea de 38, sunt chiar bucuroasă să-mi retrăiesc vârsta de 20 și ceva de ani. Pot să spun ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că e turbat, se repede la câine și-l prinde cu mâinile goale de fălci ca să-și apere stăpânul. Cu mâinile în fălcile încleștate a început să țipe după ajutor. Când au venit oamenii au omorât câinele cu lovituri de par. Copilul avea mâinile mușcate și pline de sânge. Au chemat un medic, pe Alexandru Mavrocordat, care încă nu era în slujba sultanului, ca să spună dacă a fost câinele turbat. S-a uitat medicul la câine, s-a uitat și la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi alergau. I se părea atât de stupid s-o audă pe Lavinia spunând de Brâncoveanu că împlinește visele lui Șerban. I se părea că aude bocetele femeilor din curtea Bălăceanului, când Brâncoveanu a pus de i au bătut în parul porții capul agăi Constantin, ginerele lui Șerban. Cum era Brâncoveanu să se dezvinovățească altfel față de turci? Bălăceanu, devenit general austriac și ucis în bătălia de la Zărnești... Sculându-se de la masă, se despărți de gazdă, zâmbind trist: — Vezi, Lavinia, lucrurile nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai punem Alecsandri, Caragiale, Camil Petrescu, Sebastian, Mușates cu, Sorbul, V.I.Popa, tocmai fiindcă-s naționali și au mai fost puși?! Și deoarece nu mai au 23 de ani, ca Peca Ștefan? Întreb și eu, fătucele moșului, nu dau cu parul !... Ca orice om interesat de teatru, citesc afișe. Și rău fac! Pentru că aflu din ele numai mesaje care mă irită : ba că Florin Piersic revine pe scenă (era și cazul! dar parcă nu Într-o „șușanea” pe care a mai
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
balamalele groase ale unei uși. Apasă clanța și lumina puternică a soarelui intrat pe fereastra mare aproape că îl orbește. Clipește de câteva ori să vadă mai bine, apoi privirea se oprește asupra unei fetițe de vreo nouă-zece ani, cu par scurt și breton. Îmbrăcată într-o rochie ponosită de molton, se leagănă mecanic înainte și înapoi pe marginea patului, în timp ce privește fix înainte cu ochi sticloși, inexpresivi. Mâinile încrucișate țin strâns în poală un ursuleț de pluș maro, cu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încet, cu chiu și vai, dar înaintam. Apoi iar ne-am împotmolit. De data aceasta era de rău, nici eforturile noastre, nici manevrele îndemânatice din volan ale lui Tarzan nu ajutau la nimic. Am căutat toporișca și am tăiat niște pari mai grosuți cu care am făcut un fel de pod pe care l-am pus la roțile din față. Am reușit să ieșim și din acel impas și de bucurie, am început să chiuim de răsuna pădurea în ecouri. În
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
doar eu eram mai consecvent. Ghinioanele se țineau scai de noi. Aveam o saltea pneumatică pe care mă mai întindeam când mă dureau șalele prea tare. Se spărsese și nu mai era bună de nimic. Atunci Gabi a tăiat niște pari cu toporișca și a făcut foarte aproape de locul meu de pescuit, în dreapta, un fel de colibă, punând deasupra salteaua aceea spartă. Era ceva, decât nimic. În această colibă improvizată aveam două jumătăți de vodcă și într-o pungă de plastic
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am dat cu paru' în al doilea lup care sărise să te atace, căci primul zăcea la picioarele neatale mort. Atunci te-am pălit și pe neata la cap, c-ai leșinat. Am zbierat și-am făcut multă mișcare cu parii înspre ceilalți lupi și ei au fugit. Pe urmă te-am adus acasă, te-am spălat de sânge și te-am băgat în pat. Știam eu că n-ai să mori dintratâta, dacă ai fost în stare să omori un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
rău pentru neata. - Da, așa e, am avut baftă. - Uite aici, cuțitul, e curat acum, uite și geanta neatale, nu lipsește nimic. De-un singur lucru îmi pare rău... - Spune, ce-ți stă pe suflet? - Că te-am pocnit cu parul în cap atunci când l-am croit pe lupul acela care zbura prin aer spre neata. - Bădie, orice rău este spre bine, dacă nu m-ai fi pocnit, n-ai fi nimerit nici lupul, așa că totu-i în regulă. - Da, dar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
m-am înzdrăvenit și am putut să merg. Pentru că n-aveam țigări, fumam “naționale” de-ale omului-prieten și el se uita la mine și zâmbea sincer. Îi părea bine că eram sănătos. Se duse în șopron și veni cu un par. - Domnule dragă, uite, aista-i parul cu care te-am pălit, dar care te-a ajutat să trăiești. Și să mai știi că-mi pare rău că în curând ai să ne părăsești. - Nu-i nimic, că nu mă duc
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]