2,501 matches
-
presa românească, iar tonul onest, informativ, profesionist pe care-l găsisem în ziarul francez a dispărut cu desăvârșire. În locul lui, o sarabandă de frustrări, de acuze mai mult sau mai puțin voalate la adresa italienilor, împestrițate cu o serie de povești patetice ale românilor din Cizmă, nevoiți să înfrunte urgia abătută asupra lor. Ceea ce, până la urmă, nu-i neapărat nefiresc. Nefiresc însă am găsit altceva: mai toată presa noastră, susținută apoi și de televiziuni, s-a străduit în ultima săptămână să sublinieze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Încurajator și „distrugător” În același timp, de „a crede”! De „a avea nevoie”, ca de un prim sau ultim sprijin, de „El”, cel care a fost „la Începuturi” și pe care marii poeți „Îl văd Încă”, chiar și În forme patetice, intens simpatice, pline de compasiune, deci, precum Rilke În Psalmii săi, În acel minunat Stundenbuch. Chiar și dacă, din aceeași „școală”, un Schopenhauer descoperă Încă o dată, cu o formidabilă vitalitate, scepticismul, iar emulul său, Nietzsche, neagă necesitatea zeilor! (Ne cerem
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
zid, meditație sartreiană cu rădăcini autobiografice, jurnal de apostolat în felul romanelor lui Gabriel Gafița și Eugen Zehan. Exil voluntar, suplinirea unei catedre secundare în satul Opăriți e un prilej de observare a moravurilor dăscălicești, din unghiul prozei polemice și patetice. Daniel Durban, promisiune a filozofiei, caută anonimatul și uitarea departe de lașul consacrării sale, în urma unei drame devenită prin reverberație proces de conștiință. Theodor Codreanu scrie cu oarecare cursivitate, are știința caracterizării lapidare, taie fraza nervos, dar nu are consecvența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mod de a-și construi discursul critic și ipostaza de profesor a criticului. De altfel, atunci când profesia "îl trădează", el face apel la formule împământenite de școală, precum aceea a imaginii unui Eminescu, romantic întârziat. Dar, chiar și atunci când polemizează patetic, el ajunge uneori la concluzii oarecum paradoxale: "antinomiile receptării" la Eminescu, afirmarea-negarea au până la urma darul de a ivi ceva "sporitor de ființă". După care-l citează, în cele din urma, pe Valéry ca pe un suprem și liniștitor argument
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
întâmplă, la inflația de experimente și experimentatori, la goana după succese imediate cu muncă cât mai puțină, talent cât a dat Domnul și cititori într-o generație viitoare, dar mai ales după ce am citit această carte, Basarabia sau drama sfâșierii, patetică prin titlu și mesaj, am început să înțeleg. Momentul ontologic superior, punctul de plecare al prezentei apariții editoriale nu putea fi decât Eminescu, "cel dintâi care a înțeles soarta istorică a Basarabiei ca pe o cheie a destinului românesc însuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1840, era tocmai o condamnare a acestui gen de subordonare obedientă. Linia Eminescu se cere păstrată, fiind singura noastră șansă de a ne regăsi în ceea ce avem mai bun, prin "întoarcerea la izvoare". "Nu există decât o soluție rațională spune patetic autorul reîntregirea"! România de azi, aflată în plin război "intraetnic", mai devastator decât multe altele, se află pe "făgașul autodistrugerii" și cartea de față este un semnal de alarmă al unui grav și responsabil luptător pe baricadele "românismului"!!! De aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sa la apărarea identității românești. "Basarabia, pământ românesc" Se spune că, dacă ai citit cu sufletul publicistica eminesciană, nu poți fi decât naționalist. O confirmă (în sensul din secolul al XIX-lea al termenului) (și) Theodor Codreanu. Dincolo de tonul ușor patetic (autorul cere ca "Eminescu să ne judece"), de exagerarea unora dintre ipoteze și de grila ideologică (de dreapta) propusă, Basarabia eminesciană rămâne cel mai solid studiu referitor la adevăratele cauze ale înstrăinării acestui teritoriu românesc din care Eminescu a făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lungul vremurilor, fiind mereu dislocată din matca națională: "Adevărul e că Basarabia s-a simțit abandonată de mai multe ori în cursul ultimelor două secole: la 1812, la 1878, la 1917, la 1940 și la 1989". Într-un discurs exaltat patetic, îndreptățit de altfel, de realitățile jocurilor politice (și nu numai) care se practică azi, domnia sa continuă o carte mai veche (A doua schimbare la față, 2008), pe parcursul unui pamflet de ample dimensiuni: Basarabia eminesciană (Editura Junimea, Iași, 2013. Colecția Eminesciana
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reluată și secvența patrulei de poliție, tot doi alungați de pe locuri, între cei care rămîn, anonim, cum ni se cuvine, sala de așteptare cui aparține? călătoria umblă cu viteza constantă a ei, deplasarea fenomenul originar al artei, violența numirii Universului, Patetica, expulzații revenind, cozi de topor ale narațiunii, legănați de bună intenție, cei ce revin, strigoi, te-ai repezit, cuprinde locul că-l țintesc ei! baba se mai întinde oleacă, sînteți tineri! nu mai încapi lîngă vigilenta, așează-te în altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
din sat, stația în pantă, văi și dealuri încălecate pînă a nu se lăsa în bazinul Someșurilor, mînz, suge, parc zoologic, oi, în rînd un cîrd de gîște, cireada, cu mașina Aro la întors fînul, la coasă în căruță, inflexiunile patetice, vorbim două studente pe tot vagonul! aeroport militar, avioane, elicoptere fără camuflaj, 25-30 de aparate descoperite, INTERVENȚIE ÎN TEXT Două dintre avioane se ciocnesc și se prăbușesc, joi seara, 26 august 2004, la televizor. Piloții se salvează prin catapultare. SFÎRȘITUL
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
simbolic emisfera de tablă, uscăciunea culturii din afara Simbolului viu, euharistia, urbanitatea capitală în margine de corpuri opace, fir rutier pe viaduct, est-sud-est în răsărit de lună, lumina de lemn pe care o oferă ea, în fond de formalism urban, mesajul patetic din reluare, luna leit soarele cu apusul lui în lume, ridicată la două-trei diametre, mesaj de două-trei ori rotund, luminătorii cei mari veniți din Facere în curajul Legii celei Noi! lună pe șinele de triaj, în moalele Bucureștiului prezența prinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de Tîrgu Ocna, trup de tîrg moldovenesc, cocoșate rămîn în 300, în 500 de ani, biserica din cultura mahala, aici ne-am adăugat prunii, florile le-am pus botanice, lespezi iudaice cad așa pe spate spre cîmp, țugui, clopotniță mesajele patetice sau ritualice, Rezervația naturală Perchiu scursura de betoane, scoarță la podul refăcut, km 40, distrugem ireversibil, pe cît de fără întoarcere relația cu răspunderea noastră, care este trecutul nostru, griva apoftegmelor, prea aproape iepurele mort! BV 43 VAS omul, Dacie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
moarte! are dreptate țîganii să-l jupească de viu! să-nebunească băiețălu' ăla, că eu am adus femeie asupra ei în agonia morțîi! culme de pe linia obcinilor crește albastră la distanța constantei de culoare, reiau lamentația, cît de banal, cît de patetic! grîul îl seceră abia acum, un petic secerat Dorneștiul căzînd de pe deal pe tăcerea vîntul, nici cu intrarea între case nu dă drumul la motor, vorbele pornografice, lipsa acomodării cu limbajul pornografie de referință, îi vezi extremele, hramul satului, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
un "dar ceresc" care se revărsase asupra proto-românilor în toiul năvălirilor popoarelor migratoare, se rezumă în Manual... a menționa, mult mai apatic, doar că în rândul locuitorii romani ai Daciei creștinismul a fost sădit de către goții creștinați la 325. Afirmații patetice, de genul celor făcute în Idee repede... ("Sămânța lui cea sfântă [a creștinismului] a început îngrabă să rodească și între lăcuitorii Romani. [...] lăcuitorii Romani priimind creștinismul se-făcură creștini, și botezându-se rămaseră credincioși tot d-auna dogmelor și țeremoniilor Bisericii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ambivalența cu care a fost privită unirea cu Roma. Dintr-o manevră politică, aceasta a fost recodată interpretativ și denunțată moral ca o abnegare a spiritualității românești. Iată cum descrie evenimentul unul dintre manualele interbelice pătrunse de naționalismul cel mai patetic: "Pentru ca să atragă mai ușor pe Români la catolicism, împăratul Leopold I le propune să primească numai unirea cu Papa; în schimb li se făgăduia egalitate în drepturi și privilegii cu celelalte națiuni. Era un târg rușinos de conștiințe, pe care
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prins în plasa școlară, a crescut vertiginos, după cum o arată datele statistice, la fel ca și numărul de învățători pregătiți să acționeze ca apostoli ai românismului. Totuși, în cadrul concertului naționalist, pot fi distinse două partituri diferite: i) cea a naționalismului patetic, în care ideea națională devine "religia fanatică și intransigentă, cea mai de seamă temelie a vieții noastre de stat" (Goga, 1927, p. 69); și ii) cea a naționalismului critic, care, deși își declară loialitatea națională, nu este totuși dispus să
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cântată, în partitura istoriografică, nu doar în gama specifică manualelor de istorie de către naționaliștii cu o propensiune cognitiv-emotivă în acest sens, ci și de către cei ce clamau înlocuirea lirismului tragic cu sobrietatea analitică. Astfel, spre exemplu, cedează în fața acestei ispite patetice Ion Ursu - legatarul lui Dimitrie Onciul la catedra de Istorie a Românilor de la Universitatea din București. După ce își încheie lecția inaugurativă cu declarația de intenție de a "nu denatura adevărul din interes estetic sau patriotic", lecția secundă este deschisă prin
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu încărcătură ideologico-identitară, este angajată în scopul consolidării unei atitudini critico-deconstructive. Continuitatea I. Discursul monofonic (1991-1997). Dogma națională a continuității românești în spațiul carpato-danuabiano-pontic a fost, la rându-i, reafirmată în forță în literatura didactică despre trecut. În aceleași formule patetice hiperbolizate poetic în național-comunism, manualele postcomuniste au continuat să declame teza bi- milenarității poporului român, "stîncă neclintită de peste două mii de ani" (Almaș, 1994, p. 18). Urmaș al vitejilor daci și al "stăpînilor lumii", romanii, "pe acest pămînt a trăit dintotdeauna
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
național. Ca suflu expresiv al spiritualității naționale, "unitatea limbii poporului român pe întregul teritoriu român" trebuie necesarmente subliniată. Încercând parcă să probeze calitățile expresive ale limbii române, autorii manualului de Istoria românilor pentru clasa a IV-a aduc un elogiu patetic limbii prin executarea unei demonstrații de virtuozitate lirică: "Fiind bogată, armonioasă și frumoasă, limba română poate tălmăci cele mai înalte gînduri și cele mai gingașe simțiri ale oamenilor. În cuvintele ei se aude (sic!) parcă vuietul luptelor, foșnetul pădurilor, murmurul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ceva de făcut acolo. Mulțumesc, clipește îngerește Geluțu. Bumberică s-a dus la prefect, la președintele Consiliului Județean și la alți și alți barosani. De la toți a obținut împrumutul pentru drumul la București. Privesc emisiunea. Se oftează artistic, se vorbește patetic, ce mai, o prezentatoare pe cinste. Vă ajută, totuși, cineva? este întrebat Bumberică. Nu, nimeni. Dar autoritățile locale nu fac nimic? Nu, nu au ei timp de mine... Și totuși, copilul, unde stați? Pe unde apucăm. Lumea are lacrimi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
iubirii, retorica facilă a unei siropoase giugiuleli cosmice nu sunt de natură să lămurească nici termenul, nici trăirea în sine. Din când în când măcar, trebuie să vorbim despre iubire „la rece“, oricât de mult am leza, prin asta, „tribul“ patetic al Emmei Bovary. Din când în când, trebuie să punem la îndoială gata-făcutul temei, poncifele ei și chiar febrele proprii. O primă tentativă de eliberare din plasa subînțelesurilor de duzină ar putea fi demontarea unui binom care parazitează de secole
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dintre bine și rău, astfel încât comunitatea cu pricina să fie „iertată“, ocolită de pedeapsa ultimă? Câți dintre locuitorii unei cetăți trebuie să fie buni, pentru ca răul din ea să nu ducă la dezastru? Măcar zece, sună răspunsul Domnului, după intermedierea patetică a lui Avraam. Zece. Adică foarte puțini. Nu se cere ca binele să fie majoritar, nici în ființa colectivă a planetei, nici în viața individului izolat. Se cere doar ca binele să existe, să fie identificabil, fie și într-un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sunt!), nu pentru că românii nu muncesc pe brânci (n-o prea fac!) sau pentru că s-au învățat să cam fure (se mai întâmplă!), ci pentru că, din nenumărate motive, exigența lucrului bine făcut, onoarea meseriei au intrat în derivă. E efectul patetic al uriașelor dislocări sociale, morale și sufletești pe care le-a produs dictatura comunistă. Profesiunile și-au pierdut conturul, la fel cum și-au pierdut conturul oamenii și moravurile. Competențele și-au pierdut motivația și creditul. Ciobanul expert în telemea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și ai „luminilor“, ei se cred oamenii mileniului următor, deși abia dacă au depășit franjurile secolului al XVIII-lea. A doua specie care mă indispune e cea care practică extrema opusă. Apare, din când în când, la televizor și vorbește patetic despre „neam“, despre „credința omului simplu“ și despre Iisus Hristos. Mă frapează, de fiecare dată, subtonul de impostură, falsul acestui tip de discurs, semidoctismul lui, încântat să manipuleze grandilocvent cele mai obosite locuri comune ale retoricii naționale: noi care am
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
interogativității decât răspunsurilor gata făcute, vei redescoperi biblioteca, calmul rațiunii, plăcerea dialogului pacificator. În definitiv, ești sigur că n-ai inventat problema pentru care combați? Că nu asumi o fioroasă poziție de luptă dinaintea unui sfârâiac? Spitalele noastre au dificultăți patetice. N-au destule medicamente, n-au cearșafuri, n-au instrumentar. Medicii sunt prost plătiți, pacienții sunt hrăniți pe sponci și, uneori, tratați în condiții de front. Or, dumneata crezi că adevăratul lor necaz e încălcarea libertății de conștiință. Se trezesc
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]