12,546 matches
-
semnificației a două gesturi contradictorii care se succedă: acesta încearcă să găsească între ele o legătură logică, adesea împotriva oricărei logici, și le raționalizează. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Utilizarea raționalizării acoperă un câmp foarte vast, de la absența formelor patologice până la delir, trecând prin nevroza obsesională. Gândirea normală caută coerența și logica, iar descoperirea unei explicații raționale pentru fenomenele observate este unul dintre scopurile inteligenței. Prin urmare, nu orice raționament explicativ trebuie pus pe seama raționalizării-apărare. În studiul său consacrat nevrozei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
reverie diurnă excesivă ce se substituie căutării de relații interpersonale, unei acțiuni în principiu mai eficientă sau rezolvării problemelor 50. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Definiția oferită de DSM-IV (1994/1996) insistă asupra motivelor refugiului în reverie, precum și asupra aspectelor sale patologice, fără însă a-i descrie cu adevărat caracteristicile. O altă definiție vine să umple această lacună: „Refugiul în reverie ar fi o stare de relaxare față de situația prezentă, în timpul căreia se desfășoară o activitate mentală care nu mai este dirijată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
presupune nici o adaptare, în timp ce realul este întotdeauna imprevizibil. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării în reverie: totul este bine stabilit”. În sfârșit, o altă apropiere care s-ar putea face este aceea între refugiul în reverie și halucinație, manifestare patologică aflată și ea la originea unor producții imaginare create de subiect. Aici însă, confuzia între cele două este exclusă. Această distincție este cu claritate pusă în evidență de H.Faure (1965): „Subiectul (nesupus halucinației) știe că ele (reveriile sale) nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că, în fond, afecțiunea copilului nu e gravă, indiferent că el își udă așternutul, se bâlbâie, este furios sau deprimat: „Când copilul se joacă, puțin contează prezența a unu-două simptome”. Visul este deci o activitate normală, care nu devine patologică decât atunci când copilul nu mai trăiește decât în imaginarul său. Aceasta este o eventualitate luată în serios de către Fraiberg (1959/1967). Când un copil abandonează universul real, când se arată incapabil să stabilească legături cu persoane reale, preferându-i pe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o patologie, pentru că ele îi caracterizează pe subiecții cu afecțiuni psihosomatice. Refularetc "Refulare" Definițietc "Definiție" Respingerea în inconștient a unor reprezentări conflictuale care se mențin active, rămânând totuși inaccesibile conștientizării. Întoarcerea elementului refulat, ale cărei consecințe pot fi anodine sau patologice, intervine în caz de eșec sau de insuficiență a refulării. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Dintre numeroasele întrebări care s-au pus în legătură cu refularea, vom avea în vedere două: - Cum putem distinge între refulare și uitare? - Există o refulare normală? Ar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lapsusuri, erori de memorie, uitări de nume. Elementul refulat va putea fi recunoscut de subiectul însuși doar în aceste cazuri benigne, cu ajutorul unei autoanalize, așa cum a procedat Freud însuși (1898/1984) cu ocazia uitării cuvântului Signorelli. Atunci când refularea are consecințe patologice, cum sunt cele detaliate mai departe, cura analitică încearcă să suspende refularea. Paradoxal, aceste reprezentări care par uitate se sustrag uzurii timpului și sunt conservate în întregime, așa cum subliniază Freud, în comparația pe care o face cu îngroparea orașului Pompei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
niște diguri ridicate împotriva furiei apelor (1937a/1987). Exempletc "Exemple" Remarca făcută de Freud în legătură cu refularea reușită (care cel mai adesea se sustrage oricărei metode de analiză) explică faptul că, dintretoate exemplele prezentate aici, nici unul nu este lipsit de aspecte patologice. Consecințele refulării, descoperite de Freud la pacientele sale isterice, sunt interesante pentru studiu, dar atât de cunoscute, încât este suficient să le dăm doar referințele. Astfel, vom găsi cazurile Anna O. (o pacientă a lui Breuer), Emmy von N., Lucy
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se retrage pe poziții de ariergardă pentru a putea apoi să se angajeze mai bine în ofensivă. „Sarcina de a duce dezvoltarea la bun sfârșit”, după cum spune Bibring (1943), precum și rațiunea biologică îi determină pe majoritatea indivizilor să prefere normalul patologicului și să se angajeze într-un proces biologic și psihic orientat spre înainte. Cum ar putea fi înțeleasă atunci această mișcare de regresie ca nefiind pur și simplu opusul unei progresii, dacă nu grație funcției sale defensive? Creșterea - care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cel mai favorabil, funcționarea cea mai adaptată, cea mai adecvată posibil. Astfel se prezintă regresiile numite „benigne”, puse în slujba eului și care nu comportă nimic negativ. În cel mai rău caz - iar aici avem de-a face cu versantul patologic - se înregistrează regresii „maligne”. Stările borderline se caracterizează printr-o labilitate a fluctuațiilor între progresiile și regresiile libidinale sau distructive, cu o confuzie importantă a zonelor erogene (Gammil, 1992). Istorictc "Istoric" Noțiunea de „regresie” (ca apărare) apare foarte devreme în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și a început să râdă de ea.” Remarcăm valoarea salvatoare a acestei conduite regresive - apărută în timpul unei situații nevralgice a vieții adulte -, precum și caracterul ei inconștient. Conștientizarea acestui comportament „ridicol pentru vârsta subiectului” este sursă de umor. În versiunea sa patologică, mecanismul regresiei poate fi ilustrat printr-o observație a lui Dolto (1973/1988, vol. I), care citează cazul unui copil care a trăit experiențe precoce de privare maternă: „El nu-i mai privește pe ceilalți, mimica sa încremenește într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Regresia se poate dovedi patogenă, din cauza „punctelor de fixație” de care se atașează, mai ales în perversiune (Freud, 1905/1987). Compulsia la repetiție (Freud, 1920/1981) își va aduce și ea contribuția la dimensiunea patologică pe care o poate căpăta regresia (Freud, 1914/1985). Această orientare va fi completată de cercetările Annei Freud (1965/1968) pornind de la conceptul de linii de dezvoltare și de la studiul său întreprins asupra regresiilor reversibile sau permanente. Tendințele regresive către
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pași înainte și unul înapoi”. Aceste regresii salvatoare pot deveni simptom, având atunci valoare de formațiune de compromis (pentru eu) și de semnal de alarmă (pentru anturaj). Un exemplu clinic (Erikson, 1950/1974) ne poate face mai sensibili la manifestările patologice ale unei regresii care încetează să mai fie un principiu de dezvoltare normală pentru a deveni o manifestare simptomatică, împiedicând astfel procesul de maturizare și, după cum spune A. Freud (1965/1968), putând constitui temelia unei formațiuni caracteriale de tip oral
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o dorință fantasmatică de posedare a mamei, în favoarea unei poziții pre-oedipiene pe care Pierre o cunoscuse anterior și de care el se agață. Regresia implicată aici servește drept adaptare și, în același timp, drept apărare, erijându-se chiar în simptom patologic, întrucât nu mai reușește să „își facă datoria”, ci se constituie într-un punct de fixație care pune în lumină o intensă suferință psihică și corporală. Faptul cel mai interesant este că intervenția terapeutică punctuală permite anularea fixației, precum și o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
căror orgoliu terapeutic și educativ ar fi excesiv. În spiritul avertismentului lui Pascal: „Cine vrea să creeze un înger creează o fiară”, Freud (1912/1977) constată că sublimarea nu este la îndemâna oricui, că o sublimare forțată riscă să antreneze stări patologice și că, la urma urmei, dată fiind fragilitatea unor pacienți, nu ar fi deloc rău să li se dea posibilitatea de a lucra și de a se bucura de viață. Ttc "T" Transformare în contrariutc " Transformare în contrariu" Definițietc "Definiție
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ură și însuși obiectul pulsiunii se schimbă, întrucât el trece, în mintea paranoicului, de la persoana iubită, apoi detestată, la subiectul însuși. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" După cum am putut vedea mai sus, spre deosebire de formațiunea reacțională care, în forma ei patologică, este legată de nevroza obsesională, transformarea în contrariu se poate asocia, în anumite cazuri, cu isteria. Freud face doar o scurtă aluzie la acest fapt, în Inhibiție, simptom și angoasă. Știm că în cadrul refugiului în reverie se utilizează în mare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se dezvolta: oricine poate beneficia de bucuria prilejuită de plăcerea umoristică fără a fi obligat să o comunice. Grație umorului ne putem detașa de iritare, dezgust, suferință și oroare (1905/1988). Observăm astfel că Freud nu a reținut nici un aspect patologic în cazul umorului. Este oare plauzibil să ne imaginăm astfel de aspecte patologice? Am putea vedea, în recurgerea continuă la umor, o lipsă de autenticitate a sentimentelor, o fațadă pe care subiectul ar afișa-o pentru a părea invincibil în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fi obligat să o comunice. Grație umorului ne putem detașa de iritare, dezgust, suferință și oroare (1905/1988). Observăm astfel că Freud nu a reținut nici un aspect patologic în cazul umorului. Este oare plauzibil să ne imaginăm astfel de aspecte patologice? Am putea vedea, în recurgerea continuă la umor, o lipsă de autenticitate a sentimentelor, o fațadă pe care subiectul ar afișa-o pentru a părea invincibil în orice circumstanțe. Lagache (1958/1982) a remarcat frecvența recurgerii la umor ca apărare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
halucinantă, ale sărăciei absolute. Gazetarul a bântuit mahalalele Bucureștilor (înainte ca „periferia” să devină o modă literară), acele teritorii imunde, uitate de autorități, din Vitan și din Câmpul Veseliei la Gropile lui Ouatu - unde descoperă o umanitate la limita extincției patologice, în Cuțarida („republica gunoiului”), Grant, Crângași („ținutul lutului”), trecând prin cartiere cu o mai precisă identitate: Colentina, Floreasca, Dudești, Obor. Reporterul este atras mai ales de zona Griviței și a Gării de Nord, un nucleu incandescent, cu un „duh tăinuit” ce bântuie
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
cameleonic, Mihai Drăgescu. În volumul al doilea, distribuția se îmbogățește prin câteva personaje ce rezistă vitregiilor din acest microunivers dominat de ban. Între ele se remarcă profesorul savant Dinu Haralamb, supranumit Zeul, caracter orgolios, exclusivist, autoritar, suferind de o gelozie patologică, și nonconformista Frosa Paraschiv. Personajele centrale sunt bine argumentate caracterologic, acționează distinct, cu întretăieri de traiectorii dispuse concentric, pe circumferințe din ce în ce mai largi și mai difuz desenate, păstrând mereu în centru destinul special al Olgăi. Fără a comunica emoția estetică proaspătă
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
unele scene, este totuși doar o replică neizbutită la Manasse, eroul lui Ronetti-Roman. Trecând la roman, A. va fi atras de teme ambițioase (artistul și societatea, artistul și divinitatea, creația, alienarea individului, destinul unor colectivități) ori de urmărirea unor cazuri patologice. Cărțile lui, în care este conturată o lume specifică, dominată de tragism, nu sunt însă niciodată pe măsura temerității proiectelor. Spațiul este mai întotdeauna unul închis - fabrica sau mahalaua, mina sau „coronul” (colonia minieră), târgul de pescari pierdut în Deltă
ARDELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
corp tatuată sau găurită nu este neutră, la fel ca alegerea motivului sau a formei. La nivel psihologic, în afară de funcțiile citate înainte, tatuajul, piercingul și scarificarea fac parte din riturile de mutilare sau de automutilare. Pot uneori îmbrăca o formă patologică și pot fi expresia pulsiunilor agresive asupra propriei persoane. Falus, penis În afară de semnificația pur sexuală (vezi Sexualitate), falusul simbolizează puterea, forța masculină, creația. El reprezintă, din timpuri imemoriale, obiect de cult, iar reprezentările sale sunt numeroase, fie într-o formă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în ură. În acest ultim caz, opțiunea tânărului nu ar fi decât una singură: să plece, să-și găsească o altă meserie sau un alt ziar. Cu absurditatea nu se poate lupta. Folclorul presei a consacrat întâmplări și persoane amuzant patologice, asemenea lui James Gordon Bennett Jr., directorul ziarului International Herald-Tribune, care, într-o noapte de pomină, a concediat pe toți bărbații care se aflau în partea dreaptă a sălii de ședință. În altă zi, a cerut ca un anume jurnalist
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
inevitabile. Se pare că excluziunea digitală devine un nou factor al excluziunii sociale, mai ales pentru grupurile sau persoanele dezavantajate. Și un ultim avertisment pe care ni-l permitem să-l evidențiem. Mediile virtuale pot fragmenta spațiul social, stimulând porniri patologice. Labilitatea umană este întreținută și chiar stimulată de cadrele tehnice virtualizatoare. Internetul a făcut deja posibil ca oamenii cu atitudini anarhiste, sociopate sau conspirative să își întărească vederile deseori paranoide și înguste prin asocieri on-line cu alte persoane ce le
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
conștiință. În cursul acesteia, contactul cu realitatea fizică externă se anulează, iar individul trăiește o stare stranie de transportare În planul interior al conștiinței sale. Aceste trăiri au un caracter paradoxal și sunt adesea destul de greu de separat de stările patologice de tip crepuscular, cele din timpul aurelor epileptice sau cele produse de administrarea de substanțe psihodisleptice. De o mare forță ilustrativă este, În sensul acesta, relatarea pe care o face Kirilov, În romanul lui F. Dostoievski Demonii, când Își descrie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sau Îl Înlocuiesc printr-un simbol sau printr-un analogon (fotografie, statuetă, obiecte ale acestuia etcă. Reușesc astfel să relativez absența celuilalt, fapt care acum ne este perfect explicabil, ca mecanism psihologic și gest simbolic, În cazul fetișismului cultural, sau patologic, cu caracter substitutiv. Orice fetiș este un substitut simbolic al unei prezențe, ceva care Înlocuiește și perpetuează o absență de care nu mă pot lipsi. Se pune problema raportului psihologic dintre prezență și absență. Ele sunt inseparabile În raporturile dintre
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]