47,342 matches
-
ceară aprinderea unor lumini suplimentare puteți să renunțați la candelabru, dacă nu vă place, și să vizualizați tablourile în penumbră, luminate, fiecare în parte, într-un mod elegant și discret, de becuri mici, așezate deasupra lor, în lăcașuri speciale. Doi pereți ai încăperii despre care vorbim sunt acoperiți de o bibliotecă impresionantă, din lemn masiv (neapărat), care îi îmbracă de sus până jos în sute de volume, iar în unghiul format de cei doi pereți se află o scară de lemn
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
deasupra lor, în lăcașuri speciale. Doi pereți ai încăperii despre care vorbim sunt acoperiți de o bibliotecă impresionantă, din lemn masiv (neapărat), care îi îmbracă de sus până jos în sute de volume, iar în unghiul format de cei doi pereți se află o scară de lemn, destinată a oferi ajutor atunci când o mână curioasă ar căuta cartea dorită pe rafturile superioare, acolo unde nu mai poți ajunge chiar dacă te ridici pe vârfuri, într-o încercare hazlie de a te păcăli
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cartea dorită pe rafturile superioare, acolo unde nu mai poți ajunge chiar dacă te ridici pe vârfuri, într-o încercare hazlie de a te păcăli singur. Ușa de acces către celelalte încăperi ale casei se decupează chiar în mijlocul unuia dintre acești pereți, fiind încadrată, astfel, de volumele legate în piele, o fantezie a bătrânei care ar mira pe mulți, poate, însă - dacă este să judecăm obiectiv și nu văd de ce nu am faceo - o astfel de decizie luată de proprietarul unei clădiri
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
un tulburător albastru ultramarin destinat a da o notă rece și misterioasă încăperii, totul depinde numai de dumneavoastră - sunt trase acum, așa că nicio privire curioasă nu ar putea arunca ocheade prin fereastra care ocupă jumătate din cel de-al patrulea perete al camerei. Atunci când draperiile sunt depărtate și legate cu șnur de o parte și de cealaltă a ferestrei, iar asta se întâmplă în fiecare zi, de dimineața și până la primele semne ale înserării, privitorul poate admira peluza din fața casei, precum și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mai mult, dacă ne moare hoașca-n brațe. Aruncă ochii peste cap, nu găsești oțetul pe întuneric și gata, asta se mai numește și crimă, chiar dacă tu n ai vrut decât să o susții fizic până cobor eu tablourile de pe pereți. Nu e cu premeditare, dar tot crimă se numește. Plus intrarea prin efracție... Ești și avocat acum. Nu te mulțumești doar cu memoriile alea... Dacă mi se face dor de tine am să te angajez, vei fi avocatul cauzelor pierdute
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
numai la muzeu? Poate și Picasso. Poate și Dali. Nu știam că dăm spargere la Luvru. E un Luvru mai mic, cu boscheți pe alee și cu iederă pe ziduri, care-i problema? Poate mai sunt și alții agățați în pereți, astea-s numele mari, mi-au rămas în minte fiindcă am mai auzit de ei. Pleava, vorba vine, dar zic așa, prin comparație cu primii, face la fel de multe parale. Le-am uitat numele, însă. Și nici nu mă interesează că
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ținută de seară, ia masa în sufragerie, este servită ca o doamnă din înalta societate de un majordom, era să cad pe spate când am auzit, apoi se retrage în bibliotecă, demnă, bea coniac cu ibricul și se zgâiește la pereți până o dor ochii și adoarme n fotoliu. O scutim de oboseală. Deci avem un majordom. Are o sută cincizeci de ani, pe jumătate surd, pe jumătate orb, dacă era și șchiop chiar că îmi făceam probleme. Mari. Hai să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o sută cincizeci de ani, pe jumătate surd, pe jumătate orb, dacă era și șchiop chiar că îmi făceam probleme. Mari. Hai să fim serioși, perna pe față, adoarme tataia instantaneu, visează frumos, tinerețe, puicuțe, gata lucrarea. Luăm pictorii de pe pereți, că s-or fi plictisit și ei să se uite numai la baba aia, îi scoatem la plimbare, primim verzișorii, cap compas Cuba, dans pe plajă, croaziere, țâțe și buci, la dolce vita... Carevasăzică tot la Cuba îți stă gândul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
îmbogăți de pe urma lor. Sau le vei distruge. Nu-ți voi impune nimic. Să faci așa cum crezi, Jack, promiți? Majordomul se apropie și mai mult de fotoliu și lăsă mâna înmănușată să se așeze pe umărul femeii. Apoi oftă și privi peretele înțesat de tablouri. Fiecare ținea captivă o poveste. În cele mai multe dintre cazuri, o poveste tristă. Expresii chinuite, priviri lugubre, morbide, femei și bărbați surprinși în posturi ciudate, iată și un tren care cădea de pe un pod, aveai senzația că se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
măcar un pic) altfel decât cei din jurul meu. Nu râdeți, ar trebui să mă luați în serios. Iar faptul (neobișnuit, de altfel) că îmi recunosc și accept această pierdere definitivă a judecății, fără să mă lovesc cu capul de toți pereții, fără să urlu și fără să cerșesc ajutor medical, ar trebui să vă pună serios pe gânduri. Apropo, să știți că n-am să mă sinucid. O spun din capul locului. Am multe de făcut, de azi încolo. Numai lașii
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
S-a dus imediat. Dacă aș fi pus un pariu, aș fi fost fericitul câștigător, plecam cu un purcoi de bani acasă. Pe curva moartă - așa ar trebui să fie toate curvele, moarte am așezat-o în fund, rezemată de perete. Treceau mașini în stânga și în dreapta, ploua în continuare cu picături mici și reci, strada era la câțiva metri, dar n-a oprit nimeni. N-a văzut nimeni. Nu m-a văzut nimeni. Oamenii le știu numai pe ale lor, nu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
camerei mi-a atras atenția. Întunericul făcea ca albul să fie mai strălucitor. Din când în când o umbră acoperea albeața cu mișcări lente, apoi din ce în ce mai repezi. Era silueta unui bărbat, gros de statură, care gemea puternic și împingea către perete pata albă. Eram atât de uimit, încât cred că-mi lipisem fața de geam. Nu-mi puteam dezlipi ochii de la ce eram martor fără să vreau. Deodată am auzit un strigăt de spaimă și pata albă se adună la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
baie, în spate, depozitul, casele de fier două, una mai mare, una mai mică. Magazinul de prezentare, cu piedestale, cu vitrine de cristal, cu suporturi elegante, nichelate. Vitrina mare, de sus până jos, de cristal gros. Ușa de la intrare blindată, pereții din spate dublați, căptușiți, pentru siguranță, camere de luat vederi, alarmă. Sus, pe firmă, am pus: "Clody-bijuterii." Acesta era secretul vieții mele. Nimeni nu știa ce importanță a avut Clody pentru mine. A fost sufletul meu! Și dacă ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lume, fusese prin atâtea muzee, făcuse podoabe de mare finețe, stătea acum în fața acestei minunate statuete, zicându-și că este o adevărată bijuterie. Rămase așa un timp admirând-o, apoi o părăsi. Lumina din rotondă se răspândea prin jur. La peretele opus era o canapea albă de piele, pe care se răsfățau pernuțe mici, colorate. Parcă în aceleași culori, în degradé, ca ale balerinei. Se așeză și, de la distanță, admiră statueta. Avea un magnetism! Nu putea să-și ia ochii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
intră într-un salonaș simplu, cu puțină mobilă o canapea cu două fotolii, o măsuță cu blat de cristal. Într-un colț, o gemă de ametist, o mică grotă violet-închis, în profunzimea căreia odihnea o Pieta de marmură albă. Pe peretele opus canapelei erau combina muzicală și nenumărate CD-uri cu muzică simfonică și de operă. A, deci aici e sala de muzică! Frumos! Totul era, din nou, alb cu acaju. Singura podoabă era ametistul cu cristale mari, strălucitoare, de parcă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și-și aminti de sora Clotildei, care-și exersa partitura. Se ridică, coborî treptele. Nici el nu mai știa cât timp trecuse. De pe culoar ajunse din nou în sala de baie, de marmoră neagră. Acum observă că pe unul din pereți, într-o firidă, era o sculptură, o siluetă de femeie din marmură neagră. Aici a trăit Clotilde! Acum își explică atâtea lucruri. De ce totul era de o frumusețe stranie, sobră, rece. Nimic personal în toată această locuință, doar câteva CD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Frumusețea camerei era că fereastra dădea spre grădină și, când îți luai ochii de pe tablou, îți apărea , prin fereastră, parcul, cu acel brad imens, care parcă străjuia casa. Mirarea și neliniștea creșteau când ajunsese în baie. De ce totul era negru pereții, pardoseala, obiectele..., deși lumina era strălucitoare de la plafonieră și de la aplice. E adevărat că, și aici, eleganța era la ea acasă. Dar ce straniu, când căutase comutatorul în noaptea aceea în care, somnoros fiind, dăduse de ușa ce ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
îndreptă spre sala de baie. Acolo, acolo trebuie să fie ceva ce n-am observat. Deschise ușa ce dădea spre culoarul lung, la capătul căruia erau scările ce duceau la etaj, lumina se aprinse instantaneu. Începu să cerceteze foarte atent pereții. Înaintă încet, metru cu metru. Trebuie să fie aici ceva, nu sus, unde nu era terenul ei. Deodată se bătu cu palma peste frunte! Dar ea a avut un atelier, un atelier de bijuterii! Mi-a spus Beatrice. Și secretarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Dar ea a avut un atelier, un atelier de bijuterii! Mi-a spus Beatrice. Și secretarul meu îmi spunea de atelierul de la Paris, care figura în cataloage. Beatrice a venit la Bayreuth cu bijuterii făcute de ea. Înaintă încet, cercetând pereții de o parte și alta, până ajunse la scară. Uitân du-se atent, în spatele scării zări două butoane unul roșu, unul negru. Mici cât unghia, aproape să treacă neobservate. Își spuse că negrul nu e bun și apasă butonul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu altul, ca altădată... Își revenea brusc din reverie, zâmbind la poveștile cu domnul acela Alzheimer, care cam începuse să-i dea târcoale, zicându-și că, la vârsta lui, oricum unii mai vorbesc și singuri și visează cai verzi pe pereți. Fusese deja la Tuileries, amintindu-și că Regina Caterina de Medici decisese construirea grădinilor în stil italian, reproducând Toscana natală la Paris. Poate și Clody venea aici, în dorul de Cișmigiu... Cum era o zi frumoasă, mai trecu odată Podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dar fiind niște romantici sigur că doreau să pășească pe urmele lui Grigorescu și Andreescu, cei doi clasici ai penelului, care încântați de Barbizon, ca atâția colegi francezi și nu numai, veneau aici să picteze "în aer liber", fugind de pereții sufocanți ai academiilor pariziene clasiciste. Prânzi într-un han, care purta un nume celebru, copie a unui local cândva la fel de celebru din Parisul anilor de aur: "Au Lapin Agile" La iepurele sprinten! Mâncare bună, vin bun! După-masă se plimbă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în sfârșit, la un moment dat, în cadrul ușii apăru Carmen. Am văzut că nu ești în livadă, ușa era deschisă, lumina stinsă și am intrat să văd ce s-a întâmplat. Vezi ce s-a întâmplat! Ia două scânduri de la perete și împinge-le ușor spre mine. Carmen lucra cu repeziciune. Cu scândurile la îndemână, Petre se sprijini, se răsuci pe o parte, își trase un picior, apoi celălalt și se rostogoli întins pe podea. Unde nimerise? În budana cu țuică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cifrele trei și șapte, ferestrele sunt duble viață și moarte... La etaj, în turn, străjuit de o statuie a lui Isus care plânge, tatăl Iuliei intra în comunicare cu fiica sa, ce pătrundea în încăpere printr-o gaură îngustă din perete. S-ar fi păstrat peste 100 de note transcrise de Hasdeu, la dictarea Iuliei, printr-un "medium", în cadrul unor ședințe de spiritism cu povestiri despre cele patru reincarnări ale sale, sfinți, episcopi, martiri din alte vremuri... Cuprinși de fiorul povestirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Nababului a fost pe măsură: "pot să-l fac și așa, Măria Ta, am de unde"! Interioarele surprindeau prin bogăție, fast și bun gust: scări de marmoră, ferestre cu vitralii vechi, colorate, tavane din lemn de stejar sculptat, sala mare cu pereții tapetați cu nobilii strămoși pictați pe piele de Cordoba, feronerie lucrată la Paris, oglinzi venețiene, candelabre vechi, prețioase, salonul heraldic prezentând blazoanele strămoșilor... Parchetele de lemn nobil cu intarsii te invitau la dans, Mihai și Beatrice chiar încercând câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
muncea acolo de dimineață până seara, să-și umple timpul, să cadă secerat, să doarmă fără vise, să uite, să uite, să uite! Trebuia să-și umple cu ceva ziua, ca să nu-i mai rămână timp de cai verzi pe pereți. Ieși în oraș și se duse la o agenție imobiliară, pentru a vedea cum poate rezolva cu închirierea casei de la Bușteni. Dădu un anunț la ziar și acum trebuia să aștepte. Mergând prin centru "cu rezolvarea problemei", se trezi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]