64,416 matches
-
mai la îndemînă), dar este pentru întîia oară cînd problema dandysmului este privită sistematic, într-o abordare ce tinde spre exhaustivitate. Dandysmul este teritoriul pe care se întîlnesc vedete ale vieții mondene, scriitori mai mult sau mai puțin importanți și personaje literare fictive. "Afacere" anglo-franceză, extinsă ulterior la scara continentului european, dandysmul nu poate fi înțeles în afara unor referințe obligatorii. Orice discuție despre acest fenomen (?) trebuie să înceapă cu citarea numelor care i-au dat strălucire: Brummell, Byron, Barbey d'Aurevilly
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
holo. Surpriza însă abia acum urmează pentru că această dublură a Terrei se află la vârsta mitologică. Pământenii viitorului întâlnesc pe Fairia lumea preistorică despre care noi, cei încă trăitori pe Pământ, mai citim prin cărți și atlase. Se recunosc imediat personajele și structurile (propp-iene) ale basmului: fii de împărați care pleacă în călătorii inițiatice pentru salvarea prințeselor răpite, etapele încercărilor, tovărășiile de drum cu ființe înzestrate supranatural (centauri - pe unul îl cheamă Hippokalos -, inorogi, cai și stânci vorbitoare) sau nelipsiții zmei
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
cum. Pornind de la realitatea conform căreia literatura SF are un canon al ei, marginal și care nu interacționează cu canonul literaturii înalte, Radu Pavel Gheo enumeră elementele în baza cărora se produce judecata canonică a SF-ului: tema, cronotopii (viziuni, personaje tipice etc.), stilul și naratologia. Obiectiv și foarte critic, tânărul eseist consideră că, în lipsa ultimelor două elemente, SF-ul e fără valoare literară. Prin urmare, "folosirea temelor ca pretext se dovedește mai fertilă decât înscrierea într-un canon recunoscut", chiar dacă
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
Dar dacă Năstase nu are acești bani? Dar dacă oamenii de la banca națională s-au opus punerii în funcție a tiparniței și umplerii instantanee a buzunarelor electoratului? Cum rămâne atunci cu promisiunile? Ce credibilitate mai poate avea un astfel de personaj, periculos nu doar pentru țară, dar și pentru propriul partid? Cum vor reacționa "greii" din PSD? Ce are de spus Iliescu? Ce gândesc oamenii din teritoriu? Oricum, prin "scena balconului" jucată la fel de grotesc precum fostul său șef ierarhic, Ceaușescu, Adrian
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
va putea face nimic. Pentru asta e nevoie, firește, de chirurgi de înalt profesionalism. Or, la acest capitol, optimismul meu începe să scadă. Din nefericire pentru noi, în patru ani de marginalitate, opoziția n-a reușit să dea la iveală personaje politice credibile. Cu excepția lui Băsescu, bine echipat pentru un pevizibil război de gherilă, nu prea văd un alt politician al alianței "D.A." capabil să se ia la trântă cu baronii, să eradicheze corupția și, simultan, să construiască ceva în loc. Se
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
Or, la acest capitol vulnerabilitățile costă. Se cunosc legăturile de rudenie între dl. Tăriceanu și Ionescu-Quintus, liderul liberal dovedit ca turnător la Securitate. Nu cred că "D.A." se află în situația de a risca să împingă prea în față un personaj ce poate fi anihilat prin simpla invocare a unui scandal. Văd, prin urmare, ca posibil cap de lance al celor care, sper, vor conduce România începând cu noiembrie 2004, o personalitate care să răspundă următoarelor exigențe: 1. să nu fi
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
fie vulnerabil prin dosarul de securitate; 7. să aibă curajul de a-și da demisia la cel mai mic indiciu că forțele politice ale alianței dau semne de moleșeală ori încetinire a ritmului reformelor. Există în România un astfel de personaj? Fără îndoială că există " n-are cum să nu existe. El trebuie doar căutat. În ce mă privește, știu doar că el nu poate fi printre cei care fac sluj în clipa de față pe la sediul partidului, încercând să intre
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
de aproape funcționarea puterii, a cunoaște personal pe cei ce o exercită, a înțelege mecanismele administrative și psihologice care hotărăsc destinele celor mulți, toate acestea îl atrag ca un magnet. Multe secole de-a rândul, el și-a ales ca personaje ale operelor sale de ficțiune pe mai marii lumii, care îi par mai liberi și au destine mai semnificative. în sfârșit, dacă ispita bogăției și a confortului personal (reală) poate fi depășită relativ ușor, cea a gloriei, sau cel puțin
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
în acea noapte de chef, că sîntem niște maimuțe bete". Să fie toate acestea triste adevăruri? Cele mai multe sînt neîndoios. însă așezate la periferia vieții esențiale, creatoare ori istorice, ni se înfățișează nu mai puțin grăitoare pentru psihologia memorialistului decît pentru personajele sale: o psihologie de-o receptivitate ieșită din comun, de-o structură acut inconformistă, izvorîtă dintr-o enormă vitalitate ce nu se putea abține de la raportarea la aspectele crude, izbitoare ale vieții din preajmă, vitalitate, a cărei primă manifestare intelectuală
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
și deseori plictisitor, cu un conținut destul de sărac. La testul lecturii de plăcere, câștig de cauză va avea românul primeia.Romanul de debut al lui Adrian Șchiop pendulează între două medii: unul al caminelor studențești, celălat al unei unități militare. Personajul narator este tânărul Șchiop, iar subiectul cărții este grupul lui de prieteni. Cu toții școliți, studenți sau foști studenți, aflați la vârsta marilor incertitudini și a confuziei de început de viață, traduse în relația cu familia, cu partenerii de sex, cu
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
orizontul de așteptare, departe de a fi contrariat, supralicitează opera dintr-o prea puternică nevoie de a fi satisfăcut. Românul ar ținti să fie unul de atitudine, scris pe principiul be yourself, în virtutea căruia autorul ar elabora mărci identitare subculturale. Personajele sunt minoritari (social și sexual) și, de aici, preluarea elementelor specifice: mode, ideologii, tendința de a "violență prejudecățile culturii înalte" prin folosirea/inventarea unui limbaj aparte, în primul rând dezinhibat, pe fundalul culturii hip-hop. Scriitura ar fi cumva autentică, voit
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
sine și la nevoia pe care o resimțea de a crea o atmosferă spirituală dominată de prestanța sa. Pentru copilul care eram emoția a fost intensă și stăruitoare. A întărit-o, ulterior, și mai mult întâlnirea cu prezența fizică a personajului. Aici intervine însă o situație întrucâtva bizară deoarece nu am fost, fie și numai ocazional, elevul profesorului Lovinescu și nici nu am avut vreodată prilejul să-l aud vorbind sau să mă adresez lui. De aceea, "prezența lui fizică" implică
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
uneori ca simplu amator (liceul te obliga, ca intern, poate și altfel, nu știu, să-ți alegi un meșteșug, pentru care avea ateliere speciale de pregătire). Printre scriitorii frecventatori ai cenaclului se număra și un bibliofil de mare clasă, un personaj foarte rafinat și tot pe atât de bogat, cu care nu puteam concura: Dinu Nicodin. Dinu Nicodin îi procura lui Lovinescu, oferindu-i-le în dar, hârtii de mătase japoneză și alte coli de lux cultivate de bibliofili, dar îi
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
E. Lovinescu". Nu am fost martorul perioadei de vârf a "Sburătorului"; cu toate acestea, cum se va vedea, ceea ce am de spus depășește cu mult realitatea nivelului de percepție a personalității lui Lovinescu de care dă dovadă, de pildă, un personaj ca Virgiliu Monda. Aceasta în pofida faptului, subliniat cu insistență, că l-a cunoscut " impunându-se atenției sale într-un mod care prevestea o viitoare afirmare binevenită ca scriitor - încă de pe vremea când, începând din toamna lui 1913 i-a fost
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
orice construcție literară, din fine tehnici scriitoricești, studiate cu amănuntul. Cu siguranță unul real, atent, fidel fotografiat. Te simți în el prizonier și pasager. Sau pur și simplu te simți firesc - dar asta se întîmplă pentru că ești, măcar un pic, personaj al lui. E o parte din raiul tranziției de acum. Dintre toate cărțile pe care le-am citit în ultima vreme, aceasta are titlul cel mai expresiv: Raiul găinilor. Urmează subtitlul, întrucîtva lămuritor - fals roman de zvonuri și mistere. Autorul
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
bănuit, pe cei de afară. Decorul bine compus, firesc și comun, al unui rai domestic contemporan, de lume mică, dar nu închisă, cu ritm și istorie proprie, izolată la marginea unei lumi mai mari, din care-i sosesc neîncetat legendele. Personajele? Mai toți foști oameni ai muncii la uzinele statului și familiile lor, oameni conturați din cîteva gesturi și replici îngroșate, păpuși ale unui teatru nu neapărat ridicol. Nu autorul le mînuiește, ci un sistem ceva mai complicat: mentalitatea de rai
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
prin firescul povestirii. Tehnica e cea a colajului și autorul o stăpînește desăvîrșit. Cartea e alcătuită din secvențe cu statutul de capitol, care pot fi citite, cu aceeași savoare, și separat. Sînt povestioare scurte, comunicînd între ele doar prin numele personajelor, similare celor publicate de Dan Lungu în Proză cu amănuntul. Ca orice lume mică, Strada Salcîmilor e în același timp banală și interesantă. E un eșantion din realitatea cu care ne învecinăm cotidian, un spațiu pe care-l traversăm cel
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
cu sufletul la gură, ceea ce nu e un paradox, pentru că autorul are un merit esențial: știe să vadă și știe să spună ce a văzut. Rezumate, povestirile sînt neinteresante, farmecul lor vine din felul în care sînt scrise, din limba personajelor, din insistența aproape cinematografică asupra unora dintre detalii. Memorabil e capitolul doi, în care Mitu povestește cum a fost primit la CC de tovarășul Nicolae Ceaușescu și cum a primit o Dacie, urmare a acestei vizite. Întreg textul e alcătuit
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
cum funcționează, chit că nu mai avea bani pe el. Iar pînă diseară mai e mult, nici nu știe ce îl mai poate aștepta într-o asemenea zi. Aurora doar tricotează și se uită pe geam. O vede pe Milica, personajul din capitolul întîi care intrase - prima de pe stradă - în casa colonelului. A avut ce povesti după, în mai multe variante. Dar asta în capitolul întîi. Oricum, zvonul e legea suverană pe Strada Salcîmilor. Acum Milica intră la madam Covalciuc. Probabil
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
cheamă și a prorocit cu voce neomenească, de pe vremea comunismului, sosirea mîntuirii, sfîrșind tragic, în aceeași epocă, hărtănită de cîinii pe care-i îngrijea), "înțeleptul" orașului (e dom' Petrică, el dă mereu verdictul final), casa misterioasă în care doar un personaj pătrunde și care devine subiect de speculații și de fabulă. Dar peste acestea e suprapusă o altă lume. Talentul lui Dan Lungu nu e doar unul literar, Raiul găinilor are o miză mult mai largă. Lumea de margine e un
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
în suflet, în adîncimile eu-lui. Agresiunea exteriorului asupra interiorului, din text, se poate descifra în spectacolul lui Tompa Gabor ca o traumă pe care trecutul- puzzle, refăcut din mii de elemente, din automatisme de tot felul o exercită asupra prezentului personajului, al fiecăruia dintre noi. Cărăm, mereu, și necesarul existenței, și balastul ei. De care nu ne putem elibera. Aș spune că în acest spectacol, unul dintre protagoniști este și scenografia lui Helmuth Stürmer. Camera străvezie, cu podele de un alb
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
impresionantă față de teatru și față de profesiunea sa, am remarcat-o, încă o dată, pe actrița Ofelia Popii, am urcat în trena lui pe dealurile de la Ocna Sibiului ca să văd, pe ape, Banchetul, tot în regia lui Ranin, cu o groază de personaje, cu alaiuri întregi care-și duceau povestea sub cerul înstelat de deasupra noastră. Noaptea aceea a fost pentru mine emblematică pentru Festival. Și am plecat cu această imagine. Am stat, laolaltă, oameni din toată lumea asta, spectatori obișnuiți, țăranii din Ocna
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
1977 o numesc în carte "eroică") ar obiecta la simpla discuție dintre mine (ori alt intelectual democrat) și președintele Iliescu. Se întîmplă însă că eu sînt istoric/sociolog al comunismului și m-a interesat să intru în dialog cu un personaj semnificativ al "poveștii" pe care o studiez. Dialogul nu este însă interviu, iar stilul meu nu este cel al imprecației verbale. Prefer nuanțele, specifice analizei istorico-politice, mai ales într-un asemenea dialog. Așa-numitele omisiuni din seria (virtual infinită) a
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
a) dreptul la un asemenea dialog, și (b) buna credință și respectul pentru valorile în care am crezut și cred. Cînd o distinsă doamnă, fostă consilieră a președintelui Constantinescu, mă acuză că m-am lăsat "domesticit, sedus și intimidat" de personajul pe care chipurile eu însumi l-aș fi creat, mă întreb dacă nu avem de-a face cu o autoproiecție. Poate că unele atacuri sînt motivate de un resort psihologic bizar, anume incapacitatea de a ierta pe acela care a
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
O vizită particulară la patronul unui club de fotbal a putut să ducă la cele mai aberant-năstrușnice speculații publicate pe prima pagină a unui binecunoscut cotidian. Cînd le-am spus reporterilor acelui jurnal că nu urma să devin consilierul respectivului personaj, au virat în viteză, construind o altă istorie, nu mai puțin năucitoare. A apărut și un profesor din Marea Britanie, care se dorește călăuza "intelectualilor vigilenți" din România (pe mine, unul, cuvîntul "vigilent" mă cam sperie). Eu cred în rolul intelectualilor
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]