14,286 matches
-
că, deși ceea ce s-a petrecut cu mine a fost un fel de examen, pe care uite că nu l-am trecut, totuși cred că mi-a fost de mare folos, căci măcar acum am mai prins și eu un pic la minte! Haide, iartă-mă! - Te iert, Șerban. Te iert, dar nu voi uita, nu pot... - De ce?! Dar, te rog, uită! De fapt, zi mi că ai și uitat deja! Nu păstra nimic din ce a fost, nu vreau deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
încurcate, poleite la nesfârșit cu agilitatea unui prestidigitator se ascunde, de fapt, o inflexibilitate de fier și o voință neegalată decât de perseverența cu care își urmăresc țelul. O dată ce vor ceva, japonezii vor obține acel lucru, fără să lase nici un pic de la ei, fără să te contrazică însă, fără să ai măcar impresia că ei au câștigat. După cum spune Dick: "M-a înfrânt, spuse Childan aproape cu voce tare [...]. M-a umilit, pe mine și pe neamul meu. Și sunt neputincios
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să nască asistenta a felicitat-o că era deja rasă, japonezele nici măcar atunci nu o fac, de ce oare mă întreb cu glas tare, știi spune Rezvan și îmi confirmă mica mea ipoteză antropologică de ieri, bărbații noștri ne vor fără pic de păr pe corp, pentru că ei au atât de mult chicotește la japonezi, e taman pe dos atunci, e clar că e ceva dictat de subconștient, o proiecție inversă care codifică semele atracției fizice îmi spun, mulțumită. Imagini răzlețe din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vreme și străbătând cele șapte țări și mări au ajuns acasă, cu toții sănătoși și voioși. Când i-a văzut, moșul lui Căiță s-a bucurat mult pentru că, deși la început jinduise la averea nepotului, de atâta muncă și fără un pic de ajutor, îi părea rău. Se ruga mereu la biserică să i se întoarcă nepotul mai repede acasă sănătos. Căiță s-a căsătorit cu Fata pustiului și la nunta lor a venit lume peste lume, vietăți ale pământului și de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cuvântul magic prin excelență. Fericire: să fie aceasta formula autentic magică? Un punct esențial: sunt fericit? With a little bit of luck, pentru a cita un celebru refren din My fair lady, unul din musical-urile mele preferate, cu un pic de noroc și entuziasm se poate trăi fără îndoială mai bine decât cu o cultură a pesimismului. Nu ar trebui oare astăzi să cultivăm mai mult "optimismul anglo-saxon" în schimbul acelei Angst, "frica germană?" (Angst este un cuvânt specific german ce
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
prezență sau lipsă schimbă întreaga atmosferă a adunării. Ar trebui ca cel puțin să urăm acestor contemporani ai noștri cel mult haotici și veșnic nemulțumiți, ce fac dificilă viața lor înșiși și a semenilor lor, să primească în dar un pic mai mult din bucuria autentică de a trăi. Bucuria în natură "A simți fericirea multor lucruri" pentru mine înseamnă a o trăi și în fața naturii. Este o atitudine pe care am deprins-o de la mama mea; parcă simt încă glasul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
necunoscute. "Ceea ce cunoaștem noi este o picătură de apă. Ceea ce nu cunoaștem este oceanul", spunea fondatorul fizicii clasice, Issac Newton, și asta va rămâne valabil pentru mult timp. Într-un viitor apropiat sau îndepărtat, știința va mai face încă un pic de lumină în această obscuritate, va putea face mult mai clară realitatea care se ascunde în spatele imaginilor, cifrelor, comparațiilor fizicienilor, asupra tuturor conceptelor, modelelor și formulelor matematice ale acestora. Dar mă întreb: vreun fizician sau om de știință va ajunge
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ale vieții ar face bine să mediteze asupra "poziției în univers" pe care o are. Iar cine, în cadru privat sau public, se gândește doar la el însuși și nu se preocupă de tot ce îl înconjoară, să mediteze un pic asupra finitudinii și efemerității sale, ce se exprimă nu în cele din urmă prin chiar rotația cosmică pe care din fericire nu o percepem a tuturor locuitorilor pământului: ne învârtim în jurul axei noastre terestre cu aproape 1.000 de kilometri
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
chemat să împlinesc sarcini importante care îmi solicită întregul efort. Chiar și în timpul concediului "muncesc". Citesc, studiez, scriu și sunt fericit făcând-o, în special când reușesc să desfășor aceste activități cufundat în peisajul minunat al locurilor natale, dedicând un pic de timp chiar și înnotului sau muzicii clasice. În ciuda tuturor acestora nu sunt deloc un workaholic care nu vede altceva decât munca lui. Îmi place să conversez cu alte persoane. Nu sunt un truditor care duce la bun sfârșit munca
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Cum a făcut să reziste?". Acum, este nevoie de mult pentru a rezista și nu aș condamna niciodată pe nimeni care nu ar avea puterea să meargă până la capăt. Este necesară o sănătate puternică atât fizică, dar și psihică, un pic de umor și indiferență, este nevoie mai ales de prieteni care să nu ne lase singuri în momentele grele, cu care să putem duce împreună greutățile, chiar și cele nesemnificative ale fiecărei zile. Singuri este aproape imposibil să rezistăm. Dar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
după Ioan a apei transformate în vin la nunta din Cana Galileei (In., 2, 1-2). Totuși, corect ar fi să urmărim sfatul pe care apostolul Pavel îl dă discipolului său Timotei: Nu mai bea doar apă, ci ia și un pic de vin, din cauza stomacului tău și a deselor stări de îmbolnăviri" (1 Tim., 5, 23). Ars vivendi Credincioși sau nu, oamenii de astăzi au ca centru al proiectelor și aspirațiilor această lume. Dacă vor, pot avea o viață mai plină
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a spus odată scriitorul berlinez Kurt Tucholsky, care în 1935 și-a luat viața din disperare pentru succesul obținut de național-socialism. Dacă ar trebui să mor acum, aș spune: Asta e tot? Nu am înțeles foarte bine". Și: Era un pic de zgomot". Dar eu nu gândesc așa. Vreau să înțeleg bine viața mea, să văd în sfârșit de la început covorul vieții mele, cu întreaga sa istorie de fire și culori amestecate. Toate enigmele rezolvate, totul înțeles, totul lăsat în urmă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dar eu nu gândesc așa. Vreau să înțeleg bine viața mea, să văd în sfârșit de la început covorul vieții mele, cu întreaga sa istorie de fire și culori amestecate. Toate enigmele rezolvate, totul înțeles, totul lăsat în urmă. Și nici un pic de zgomot, totul calm, lin, împlinit. Aceasta este speranța mea în viața veșnică, o viață în sfârșit împlinită, în pace și armonie, într-o iubire și fericire durabile. Înainte de toate însă, este valabil ceea ce marele Sfânt Augustin a spus la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cei ce vor însă a se edifica, în rog să citească Sfânta Scriptură și în special pe proorocul Ezechiel Cap. I și XXXVII și atunci dacă-n adevăr ei cred în Dumnezeu și atotputernicia Lui nu vor mai avea nici pic de îndoială. Pentru cei credincioși scriu eu aceste rânduri și nicidecum pentru hulitorii de cele sfinte, pentru cei fără Dumnezeu, ori pentru cei ce tăgăduiesc harul sfinților Lui. Credinciosul vorba Psalmistului David, Ps. cap I își găsește plăcerea-n Legea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ar fi Învinovățit că a fost pus În situația aceea nedorită. Poți să-mi spui și mie ce se-ntâmplă, Diego? Nici nu-ți trece prin cap În ce rahat te-ai băgat. Alatriste Îi oferi un zâmbet strâmb, fără pic de umor. — M-am mulțumit să accept trebușoara pe care mi-ai recomandat-o. — Atunci blestemată fie ea și naiba să mă ia și pe mine! Saldaña scoase un lung și neplăcut suspin... Să moară mortu’ dacă cei ce te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
don Francisco Îl atinsese pe maestrul Pacheco la cap cu o lovitură imparabilă, aruncându-i pălăria cât colo. De atunci, dușmănia dintre cei doi era mortală: unul Îl denunțase pe celălalt tribunalului Inchiziției, iar celălalt Îl Încondeiase pe primul fără pic de milă În Viața hoțomanului pe nume Pablos, care deși avea să fie publicată peste alți doi-trei ani, circula În copii manuscrise prin tot Madridul. — Iată-l pe Lope, zise careva. Toți se descoperiră când Lope, marele Félix Lope de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Într-o zi va fi să mor - m-am gândit În clipa aceea -, mi-aș dori să sfârșesc așa: cufundat Într-o asemenea culoare. Atunci m-am depărtat și mai mult de grup și am coborât Încet scările, parcă fără pic de voință: ca prizonierul unui filtru hipnotic. Și numai o clipă, precum un fulger de luciditate În bezna Înstrăinării mele, pe când coboram de la San Felipe spre Strada Mare, am simțit că mă urmăreau, de la mii de leghe distanță, ochii preocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Mult mai târziu am întrebat-o pe mama: De ce mă sileai să privesc imaginile acelea înspăimântătoare? Eram un prunc! Nu puteam crede ceva rău despre lume. Ar fi fost de ajuns să te privesc pe tine. Ochii tăi triști, un pic oblici! Sau cutele îngrijorate de pe fruntea ta! Voiam doar să mă conving că vezi, mi-a răspuns. Că ochii tăi funcționau cum trebuie. Da, funcționau! Și sigur că am văzut! Imaginea s-a întipărit în mine cu fierul roșu. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o piatră colțuroasă. în fața lui se afla o bucată de deșert slab marcat și un munte înalt, cu umbre puternice. în punctul în care pustiul întâlnea muntele se ridica Marele Tufiș. între Doré și tufiș se afla Moise. Sta un pic aplecat în față și ținea mâna dreaptă făcută pâlnie în jurul urechii. Era evident că auzea o voce. Tufișul ardea, dar într-un fel indiferent și fără legătură cu restul lumii. Din el ieșeau flăcări, atât în sus, cât și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
amintesc în mod sigur că era primăvara lui 1948. Dar s-ar putea să fi fost și 1947. A doua zi Pettersson a executat defrișarea. Doré ar fi putut crea un tablou măreț din toate acestea: bărbatul singur și un pic adus de spate, care părea să ducă un con uriaș de lumină și foc, flăcările care au alcătuit curând un perete în fața lui, fumul care se înălța spre cer și se lățea spre Vindelälven, razele de soare care străpungeau norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
eveniment important în viața noastră, a spus tata. Cariera lui începe la dumneavoastră. Noi ne punem foarte mari speranțe în el. El reprezintă viitorul nostru. Domnișoara l-a văzut? Da, l-am văzut. Ea nu se mișca. Ținea capul un pic aplecat și părea că stă în poziție de drepți. în orice caz, a continuat tata, convingerea mea este că va putea să-și croiască un drum în viață. Copiii se transformă incredibil de repede, a spus învățătoarea. E de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cititul și scrisul. învățătoarea deschise gura cu buze subțiri și oferi o mostră din arta metodei acustice: Aaaaa.... Oooo.... Iiiii... E așa de simplu! Mulțumesc, a spus tata. Sună incontestabil ca o metodă sigură. Pedagogia noastră era fără îndoială un pic învechită. în ceea ce mă privește, eu mi-am făcut studiile la seminarul pedagogic din Lucksele, menționă învățătoarea. Cu consoanele, întrebă tata, e, probabil, mai greu? Desigur, admise ea. De fapt, consoanele nu sunt altceva decât un fel de umplutură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
tata. Pentru că ați pomenit de ei. Lor le ofer căldura și dragostea mea, răspunse ea. De la locul meu de sub masă puteam să-i văd doar picioarele, căci mă vârâsem acolo cât puteam de adânc. Erau îngrozitor de subțiri și tremurau un pic. Dar în primul rând, a spus tata, faceți tot ce puteți cu cititul și scrisul? De bună seamă, răspunse învățătoarea. De bună seamă. Atunci domnișoara poate pleca, a spus tata. Bunicul închise cu grijă ușa de la odaia lui. Iisus ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ale existenței mele. Dar la urmă am spus: Există o mică piedică. Piedica, mi-a spus el, nu trebuie băgată în seamă. Piedicile sunt de obicei doar superstiție și nimic altceva. Piedica este, am continuat, în vreme ce vocea îmi tremura un pic, iar conținutul fără speranță al înspăimântătoarei mărturisiri îmi usca și îmi înțepenea limba, piedica este, am repetat cu durere reținută, că eu nu pot să scriu. Piedica este faptul că nu am învățat niciodată alfabetul. Dar el mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în întâmplarea propriu-zisă. Nici un eveniment din lume nu poate avea un conținut mai profund ca o corespondență la ziar. Curând vine autobuzul, îi spun eu. Trebuie să ajung sus, pe muntele Ava, înainte să se întunece. întotdeauna mi-e un pic teamă să nu se întâmple ceva. Nu, n-am învățat niciodată să citesc. Timpul nesfârșit petrecut la școală după ore nu mi-a fost de ajutor. Stăteam în școala pustie și goală, învățătoarea și cu mine, unul lângă altul. Adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]