2,469 matches
-
putea percepe, În tăcerea Încremenită a crestelor, primele semne, Încă firave, ale veșnicei reîntoarceri. capre negre-n pisc - din vale zvon de brume mulcom picurînd Tren spre alte zări SÎnt deja În tren. De cîteva zile tot plouă. Acum mai picură ușor, dar cerul rămîne tot acoperit. Pe geam, doar cîțiva picuri aproape stabili. Odată plecat trenul, stropii Încep să se miște. Alunecă oblic Înapoi și, pe măsură ce crește viteza, dîrele se alungesc și tind spre orizontală. Ceva pare să nu consimtă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cele mai multe ori Însă, cînd poemul este foarte bun, cele două stări se Împletesc Într-un proces de visare, de reverie, care topește totul Într-o stare de preaplin sufletesc, de revelație existențială, de elevare spirituală. Iată un asemenea poem : Țurțuri picurând - bătrânul strânge-n palmă un ceas ruginit Eduard Țară Procedînd didactic, tema poemului este meditația asupra timpului. Sigur, nu Într-un mod discursiv, sentențios și enunțiativ. Ci primind provocarea celor două imagini la care ne trimit puținele cuvinte ale poemului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
un ceas ruginit Eduard Țară Procedînd didactic, tema poemului este meditația asupra timpului. Sigur, nu Într-un mod discursiv, sentențios și enunțiativ. Ci primind provocarea celor două imagini la care ne trimit puținele cuvinte ale poemului. Vedem mai Întîi țurțurii picurînd și mîna oarecum crispată a bătrînului. Apoi, simțim prospețimea perpetuă a timpului În picurii aritmici care vestesc schimbări, În țurțurii care se topesc detașat și nu ruginesc niciodată, pentru că ei măsoară doar veșnica reîntoarcere a anotimpurilor. Simțim, În ceasul cuprins
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
prost), luria (băutură făcută din apă, miere și vin oțetit), de unde îl au și alte limbi: pol. lura (băutură proastă, de ex. cafea), rut. liura, magh. löre, germ. Lauer (vin acru, poșircă). Pentru confirmare cf. vgr. libos (picătură), libros (care picură, care se scurge), lat. libo, vgr. leibo (a vărsa). Forma rom. liurcă pare influențată de leoarcă (foarte ud). Teasc vine din substratul tracic, de unde slava veche avea pe teaskŭ, rusa tiski „menghină”, de la vb. tiskatĭ „a strânge, a presa”; a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Practic, nu reușim decât să întărim toate aspectele negative ale comportamentului sau ale caracterului, sau să le cultivăm o imagine proastă de sine, construind nesiguranță în propria persoană. Și ceea ce semănăm, aceea culegem. Dacă, în inconștientul lor, vor intra (vom "picura") numai mesaje negative despre ei, atunci ei vor acționa și vor deveni ca atare, respectiv, ce mesaje am introdus în mintea copilului. La o privire mai atentă, ne dăm seama că o astfel de atitudine nu-l corectează. Acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
desenată, apare reprezentată pentru prima oară într-o bandă desenată, poza lui Nicolae Ceaușescu. Dodo Niță, Alexandru Ciubotariu, Puiu Manu. O biografie, p. 35. 829 Era binecunoscută în anii '50 o caricatură a "călăului Tito" cu o secure din care picura sânge, prin care se denunța defecțiunea iugoslavă, în ciuda "prieteniei româno-sârbe" (Tito fiind totuși croat). Lucian Boia, Istorie și mit în conștiința românească, p. 206. 830 Dodo Niță, Virgil Tomuleț, Dicționarul benzii desenate din România, p. 329. 831 Dodo Niță, Alexandru
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sapă în noi parșivă va ninge cu nimicuri și fulgi debusolați doar moartea împodobește lama coasei cu cristale swarovski 10 septembrie 2011 Popas în pragul cerului am fugit în munți ca să atingem tălpile lui dumnezeu cu buricele degetelor soarele ne picura miere pe suflete veneau urșii să ne lingă capre negre jucau șotron printre piscuri impetuoase înfipte în pragul cerului ca niște junghere am desenat poteci pe trupurile noastre semn de dor și de aducere aminte câteva zile am pășit prin
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
în van. Să veniți, să glumiți, să mai spuneți povești Despre lumea de-aici, despre cele cerești, Să muriți cu un of, să-nviați cu un gest, Eu voi sta nemișcat, nedorind să contest. Nu voi cere să-mi dați, picurând, un pahar, Tot eșecul ce-am fost va trăi, refractar, Voi privi lumânări ce vor arde apus Și voi ști că am fost răzvrătit și supus. Nu voi râde atunci. Am să tac, obsedant, Iar în voi se va zbate
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
toc de la spicul de strujan. Legam penița cu ață de tei (haldan) și înmuiam în sticluța cu cerneală și scriam. Dar necazul, uneori se dezlega penița și rămânea în sticluța cu cerneală. Doamne cât mă necăjeam să o scot apoi picura pe caiet sau degetele mele erau unse de cerneală și se mai murdărea unde mai scriam. Acasă mi se făcea controlul... și o încasam aspru. Iar seara când venea tata, îi arăta caietul (control). Tata nu știa că eu deja
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
venit pe pământ Numai pentru un timp, o prietenul meu! Trebuie să părăsim frumoasele cântece, Trebuie să părăsim și florile, vai! De aceea sunt trist. Trebuie să părăsim frumoasele cântece Și florile de asemenea șoptește un cântec unde de pe statui picură sângele. Acum toți acești zei sunt morți. Le-au supraviețuit doar statuile. Căci dacă există ceva care durează pe lumea aceasta, e melancolia trecerii noastre. castelul Mă trezesc devreme, în zorii cenușii ai unui oraș străin. Ciudad de Mexico pare
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lingurița, patul făcut și pantofii așezați la linia covorului. Am de gând să ies, ca să iau aer și să-mi scutur nițică zăpadă în păr, într-un scurt urcuș prin pădure. Zăpada trebuie să fie acum cristalină și să 43 picure apa din ea, pentru că e un soare orbitor afară...) într-adevăr a fost minunat. Nevroza mea adâncă, durerile hemicraniene pe care le am de când mă știu, neputința de a mă concentra, toate cedează, măcar pentru o vreme, în mijlocul pădurilor, pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
focului din sobă aruncă raze pe pereți. Intru în pat, trag pătura peste cap și mă prăbușesc, abrupt, în vis. De ce mereu aceleași rețele subterane? Aceleași cabine verzui în grote cu apa până la glezne... Aceleași receptacule de faianță în care picură stropi strălucitori din stalactitele tavanului. 109 Aceleași conducte-mpăienjenite, cu mari robinete mâncate de rugină, cu smoala și cartonul pleznite în jurul lor. Aceiași șobolani semitransparenți furișîndu-se în cotloane... Ațipisem aproape azi-noapte și începusem deja să schițez, din petele fosforescente de sub pleoape
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
gâturi negre și ochi albi, făcând gesturi neînțelese. Deși așezată, sora mea era mai înaltă 152 decât mine și, când s-a ridicat, îi ajungeam doar până la șold. Umplea întreaga încăpere. Tâmplele îi luceau lângă bazinul closetului, de pe fundul căruia picura veșnic apă. M-a privit înghețat și a-nfipt în pieptul meu bastonul lucios de pe arătătorul mâinii drepte. Filmul s-a strâns complet, până când vârful degetului ei mi-a atins pieptul, în dreptul inimii. Am urlat de parcă bastonul mi-ar fi pătruns
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tânără, cu părul buclat, într-un capot pătat și descusut, trebăluind în bucătărie, în fața mașinii de gătit. Ținea cu mâna stângă coada înnegrită a unei tigăi cu uleiul sfârâind, iar în cealaltă avea un pumn de cartofi tăiați, din care picura apă. Lumina crudă, matinală, venea de la fereastra cu perdeluță înnegrită de fum, prin care se vedea un zid mucegăit și o bucată de cer. Mama aruncă în uleiul încins cartofii și deodată o flacără uriașă, roșie-portocalie, însoțită de o explozie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tunete și fulgere de-a valma pe cerul întunecat de norii grei de ploaie, n-avem unde ne adăposti și ne udă pe amândoi până la piele, rochia lipindu-i-se de trup, cămașa mea, ea râde spre mine cu obrajii picurați de stropii mari, părul lipit de creștetul capului în smocuri, o iau pe după umeri și ne grăbim spre casă, ne ducem la mine, prin ploaia mirosind a flori de tei scuturate și a praf înmuiat pe asfalt, ploaie de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aproape peste timp, ea susură la urechea mea un cântec neștiut care mă farmecă, prin pădure glasurile îndepărtate ale fetițelor care mă caută, Theo! Aici! dar eu eram întors fără scăpare spre un timp îndepărtat a cărui dureroasă încleștare îmi picura în suflet nectar fierbinte, o posed cu o foame pe care abisul patimii mele n-o va stinge cu ușurință și din vale răsună lângă trupurile noastre împreunate zvonul limpede al clopotelor de vecernie, 16 august, ar trebui poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
altfel și ne purtăm ca doi liceeni care au ieșit prima dată singuri la plimbare, ne-a prins seara târziu în Montmartre, și ea era Anne de atunci și eu eram Andrzej-Theo de atunci și acum și-n sufletul meu picura încet o irealitate amară care mă înconjură ca o aureolă neagră, singurul punct fix de care mă agăț cu neomenească sforțare este gândul obscur că nu trebuie să mă prindă toamna la Paris, dar până la toamnă, 19 aprilie, portretul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
are nas. Nu! Rahat, rahat, rahat!... Mai bine stăm acasă, spuse el cu ochii în lacrimi. Voi fi îngrozitor. Oamenii au așteptări mari de la mine acum. Era diferit când nu aveam antecedente. Bufnița mea nu are nas... Ashling deja îi picura leacul salvator pe limbă, îi masa tâmplele cu ulei de lavandă și îi împingea o rugăciune sub nas. Citește asta și, dacă nu își face efectul, trecem la Desiderata. —Aduceți-mi-l pe Buddha cel norocos, se hiperventila Ted pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a făcut prima mișcare. El? Sau ea? Tot ce știa era că au sărit dintr-odată unul către celălalt și s-a trezit lipită de el. Fața lui era acoperită de stropi și părul i se strânsese în șuvițe care picurau în ochii lui negri. Și el și-a coborât gura către a ei. Lisa era conștientă de multe lucruri: de mirosul sărat al ploii de deasupra mării, de stropii reci de pe fața ei, de căldura gurii lui și de senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ai primit-o de la soldații adevărați când tu cântai la trombon în orchestra armatei. Pămpălău, pulă bleagă, de care fug toate femeile, la asta te gândeai. Pentru toate astea a trebuit să plătească Betty. Nu-i așa? Lui Manley îi picura în poală sânge și salivă. Nu, șopti el. Vă rog. Dumnezeu mi-e martor, nu! — Dumnezeu îi urăște pe mincinoși, replică Sears și lovi în masă de trei ori: Trosc! Trosc! Trosc! Manley lăsă bărbia în piept și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
afară, se ridicau aburi. — Acolo, spuse ofițerul de serviciu cu fața ascuțită. Colin Miller, noul băiat de aur din Glasgow al „Press and Journal“, aștepta În preajma posterelor cu persoane căutate. Purta o pelerină lungă și neagră, bine croită, din care picura apă constant pe pardoseala de gresie, În timp ce el Își nota amănunte Într-un minicomputer. Miller se Întoarse cu fața și rânji la apropierea lui Logan. — Laz! spuse el, Întinzându-i o mână. Mă bucur să te văd. Îmi place cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
masă. Ciocolată și cartofi, fasole și șuncă... Și chiar la fund, două plicuri groase de carton. Expresia Încruntată a lui Logan se transformă Într-un zâmbet. — Ce-avem aici? Nu le-am mai văzut În viața mea! Acum nu mai picura apă de ploaie de pe fața lui Nicholson: de fapt, era o transpirație nervoasă. Logan apucă o pereche de mănuși din latex și luă unul din plicuri. Duhnea a fum de țigară. — Vrei să ne spui ceva Înainte să desfac astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe lângă Oddbins, să-și ia vreo două sticle de vin, niște bere, iar apoi să se așeze În fața focului În apartament. Carte, vin și ritual de ceai. Numai că tot se trezi În deprimantul hol din față al sediului Poliției, picurând zăpadă topită pe linoleum. Ca de obicei, era un teanc de mesaje de la tatăl vitreg al lui Peter Lumley . Logan făcea tot ce-i stătea În putere să nu se gândească la ei. Era duminică: nici măcar nu trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din pricina presiunii din capul său. Dădu drumul uneia dintre mâini, o strânse pumn și pocni cu putere lateralul feței lui Doug. Bătrânul se schimonosi, dar nu-i dădu drumul. Constorsionându-și fața, Logan repetă mișcarea, cu sângele din rănile lui Doug picurând peste tot pe el, colorând zăpada În roz. Luptând pentru propria-i viață, Își trânti pumnul În capul lui Doug, fracturându-i maxilarul, Închizându-i ochiul lăptos, cel nevăzător. Lovea cu pumnii cât putea, pe măsură ce lumea Începea să se Întunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și zgâriind. Un pumn o lovi În rinichi, și Jackie Își pierdu puterile. Martin scăpă În câteva clipe din strânsoarea picioarelor, clătinându-se cu spatele, oprindu-se doar când se lovi de colțul cel mai Îndepărtat al cabanei. Sângele Îi picura de pe bărbie, cu mâinile Își masa gâtul, luptându-se să poată respira. — Ești... ești exact ca restul! urlă el, cu o voce răgușită și brutală. Jamie McCreath Începu să urle, un sunet cu rezonanță Înaltă, sfâșietor, care-și găsi ecoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]