2,508 matches
-
Încetă să mai zîmbească. Se calmă, apoi Își trase umerii din strînsoarea domnului Maxted. Momentul de veselie trecuse, dar Înțelegerea adevăratei lor situații și sentimentul de a se fi Înstrăinat de sine, rămaseră. Îngrijorat pentru domnul Maxted, care lăsa să picure o flegmă uleioasă pe pămînt În fața picioarelor sale goale, Jim puse un braț În jurul șoldurilor lui osoase. Îi părea rău pentru fostul arhitect, amintindu-și tururile lor cu mașina Studebaker pe la cluburile de noapte din Shanghai și era trist că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gradenele curbate, Îi amintea lui Jim de centrul de detenție din Shanghai, toate primejdiile care ar fi putut să zacă acolo fiind amplificate de o sută de ori de război. Soldații japonezi formară un cordon În jurul pistei de alergări. Ploaia picura de pe glugile lor. Deja primii prizonieri ședeau pe iarba udă. Domnul Maxted se prăbușise la picioarele lui Jim de parcă ar fi fost eliberat dintr-un harnașament. Jim se așeză pe vine lîngă el, alungînd țînțarii care Îi urmaseră pe stadion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
atleții lumii, era acum plină de roți de ruletă, baruri și o grămadă de nimfe de ipsos care țineau deasupra capului lămpi stridente. Suluri de covoare persane și turcești, Înfășurate În grabă În prelate, zăceau pe treptele de ciment, apa picurînd printre ele ca dintr-o grămadă de țevi ruginite. Pentru Jim, aceste trofee sărăcăcioase, luate din casele și cluburile de noapte din Shanghai, păreau să strălucească proaspete, ca Într-o vitrină, ca sălile pline de mobilă prin care el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îl părăsise. În zilele următoare, rămase aproape de domnul Maxted, În ciuda muștelor și a mirosului de cadavru. Deținuții care se odihneau În centrul terenului Îi făceau semn lui Jim să plece de cîte ori se apropia. BÎnd apa de ploaie care picura de pe mobilele de pe trepte, supraviețuise cu un singur cartof pe care Îl găsise În buzunarul pantalonilor domnului Wentworth și cu orezul rînced aruncat spre el de soldații japonezi. Jim se sprijini de balustrada de fier și se uită În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pași În spatele camionului. Înainte de a se putea Întoarce, cineva Îl apucă de umeri. Pumni puternici Îl loviră În ceafă și Îl trîntiră la podea. Șezînd printre cartușele de țigări, Jim simți că-i curge sînge din nas și din gură, picurînd printre mîinile lui pe mătasea parașutei. Se uită În sus, la chinezul cu pieptul gol, cel cu tocul de pistol, care alergase afară din stadion. El se uita la Jim cu privirea fixă, fără expresie, pe care o văzuse adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a stins ca un cărbune. M-aș vrea copilul de-altădată Cu minte-acea înflăcărată În casa părintească să tresalte Inima și visele ei nalte. CE BOGATĂ E PĂDUREA Mult bogată e pădurea Plină cu de toate-n ea, Roua picură în zori Și-s mărgăritare-n flori. Când pădurea-i înverzită Ca mireasa e gătită, Iar când este dezbrăcată Tot frumoasă-i ca o fată. De te apleci să rupi o floare Și nu te înduri pe care Că zâmbește
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
cel alb și cel negru, cu care încercase să-și amelioreze durerile și îl sfătuise să le arunce imediat, dacă nu dorea să-și piardă toți dinții. Apoi, doctorul îl rugase să bea dintr-un pahar cu apă în care picurase doar câteva picături. Și asta îi luase aproape instantaneu durerea. Pe deplin calm și mulțumit de sine, consulul se opri ca să admire armoariile Franței imperiale. Un vultul de aur pe scut rotund, panglica Legiunii de Onoare, sceptrul și mâna justiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
țineam să fim neapărat văzuți în toate cele... Și tânărul boier, un fel de prinț al cărui nume l-am uitat de asemenea, m-a îndopat cu pastrama și ghiudem, cu mititei și fleici udate cu rachiuri, vinuri și lichioruri picurate printre înghețături și șerbeturi din petale de trandafiri și, bineînțeles, printre înfocatele noastre manifestări, de nemărturisit într-o scrisoare. Îmi strecura nestemate, brățări, lanțuri și inele, podoabe pentru fiecare deget, gleznă sau încheietură, tot atâtea prilejuri fermecătoare și delicate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
privește vârful pantofului alb, ca pentru a-și orândui gândirea. Apoi trece în salon să ia o gustare. ă Iată și pe Omul cu ciocul de aramă. Și-a pus o cravată neagră. Ține o frigare în mână din care picura sângele meu. - Zitta, deschide fereastra că pute a mort! spune el, cu batista la nas, privindu-mă de la distanță - și pune-i gheață pe burtă. Lumânarea de la căpătâi se încovoie ca o potcoavă și-mi picură pe un obraz ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în mână din care picura sângele meu. - Zitta, deschide fereastra că pute a mort! spune el, cu batista la nas, privindu-mă de la distanță - și pune-i gheață pe burtă. Lumânarea de la căpătâi se încovoie ca o potcoavă și-mi picură pe un obraz ultimele lacrimi, în timp ce-mi amintesc de fata cu obrazul pistruiat și ochii negri, pentru care am scris poeme, moarte azi, sau ofilite ca și dânsa. Pe degetul ei mai stăruie bobul de sânge cât ochiul-lui-dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
faptului, în vreme ce iubita mea îmi șopti să trecem dincolo, ca să-și pună camizonul de mătase. „Vanitatea vanităților, domnule Sinidis!”. Intervenisem de astă dată atât de categoric, încât îl amuțisem pentru treizeci de secunde, în timp ce buzele continuau să i se miște, picurând ca dintr-un robinet al creierului, un vis absurd sau poate cea mai grosolană înjurătură. ...„Trebuie să-l cunoști pe Vladimir Beral”, fu prima lui frază, când vorbi iarăși. Delicat și visător ca un poet autentic, cântă la pian destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
afară, se ridicau aburi. — Acolo, spuse ofițerul de serviciu cu fața ascuțită. Colin Miller, noul băiat de aur din Glasgow al „Press and Journal“, aștepta În preajma posterelor cu persoane căutate. Purta o pelerină lungă și neagră, bine croită, din care picura apă constant pe pardoseala de gresie, În timp ce el Își nota amănunte Într-un minicomputer. Miller se Întoarse cu fața și rânji la apropierea lui Logan. — Laz! spuse el, Întinzându-i o mână. Mă bucur să te văd. Îmi place cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
masă. Ciocolată și cartofi, fasole și șuncă... Și chiar la fund, două plicuri groase de carton. Expresia Încruntată a lui Logan se transformă Într-un zâmbet. — Ce-avem aici? Nu le-am mai văzut În viața mea! Acum nu mai picura apă de ploaie de pe fața lui Nicholson: de fapt, era o transpirație nervoasă. Logan apucă o pereche de mănuși din latex și luă unul din plicuri. Duhnea a fum de țigară. — Vrei să ne spui ceva Înainte să desfac astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe lângă Oddbins, să-și ia vreo două sticle de vin, niște bere, iar apoi să se așeze În fața focului În apartament. Carte, vin și ritual de ceai. Numai că tot se trezi În deprimantul hol din față al sediului Poliției, picurând zăpadă topită pe linoleum. Ca de obicei, era un teanc de mesaje de la tatăl vitreg al lui Peter Lumley . Logan făcea tot ce-i stătea În putere să nu se gândească la ei. Era duminică: nici măcar nu trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din pricina presiunii din capul său. Dădu drumul uneia dintre mâini, o strânse pumn și pocni cu putere lateralul feței lui Doug. Bătrânul se schimonosi, dar nu-i dădu drumul. Constorsionându-și fața, Logan repetă mișcarea, cu sângele din rănile lui Doug picurând peste tot pe el, colorând zăpada În roz. Luptând pentru propria-i viață, Își trânti pumnul În capul lui Doug, fracturându-i maxilarul, Închizându-i ochiul lăptos, cel nevăzător. Lovea cu pumnii cât putea, pe măsură ce lumea Începea să se Întunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și zgâriind. Un pumn o lovi În rinichi, și Jackie Își pierdu puterile. Martin scăpă În câteva clipe din strânsoarea picioarelor, clătinându-se cu spatele, oprindu-se doar când se lovi de colțul cel mai Îndepărtat al cabanei. Sângele Îi picura de pe bărbie, cu mâinile Își masa gâtul, luptându-se să poată respira. — Ești... ești exact ca restul! urlă el, cu o voce răgușită și brutală. Jamie McCreath Începu să urle, un sunet cu rezonanță Înaltă, sfâșietor, care-și găsi ecoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
răsar în minte gânduri de recunoșrtință și pioșenie. Țiganca a terminat de ospătat și privește la mine cu zâmbet: --Apoi cum vă înțelegeți gândurile unul altuia și cum sporovăiți când sunteți împreună, mai rar așa oameni. Și câtă bucurie îmi picură în suflet acest lucru! --Cine n-ar asculta vorbele sfințitului părinte? --Da’ și cuvioșiei sale îi place să-ți audă gândurile rostite la ceas de taină... --Dacă mai dorești cerva, te rog să-mi spui. --A fost cu îndestulare, conașule
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cuvinte care par firești doar pentru cineva care ar fi fost de față la toate întâlnirile mele cu bătrânul. “Apoi cum vă înțelegeți gândurile unul altuia și cum sporovăiți când sunteți împreună, mai rar așa oameni, și câtă bucurie îmi picură în suflet când vă văd alături!” “Ceva e împotriva firii” - gândesc eu, dar nu îndrăznesc să-l întreb pe bătrân care-i adevărul. --Ori mi se pare mie ori nu ți-s toți boii acasă? - cade întrebarea călugărului. Surprins de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
răsăritul soarelui pînă la apusul soarelui, că afară de Mine nu este Dumnezeu: Eu sunt Domnul, și nu este altul. 7. Eu întocmesc lumina, și fac întunericul, Eu dau propășirea, și aduc restriștea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri. 8. Să picure cerurile de sus și să ploaie norii neprihănirea! Să se deschidă pămîntul, să dea din el mîntuirea, și să iasă totodată din el izbăvirea! Eu Domnul, fac aceste lucruri." 9. "Vai de cine se ceartă cu Făcătorul său! Un ciob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
prea adânci. O dată, visând că visul i se Împlinise, s-a trezit brusc, cuprins de o panică rece, fiindcă femeia din vis fusese o Clara toantă, cu părul cânepiu, fără irizări aurii În plete și cu o mulțime de banalități picurându-i insipid de pe limba neostoită. Dar ea a fost prima femeie rasată pe care a cunoscut-o și unul dintre puținii oameni care l-au interesat cu adevărat. Clara Își transforma bunătatea Într-un mare avantaj. Amory se decisese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
doua (etiologică) a motivului din legenda românească pare a fi subsidiară și târzie. Motivul inițial și principal era, probabil, cel al rănirii lui Noe, dar, pierzându-i-se semnificația autentică, i-a fost ulterior anexat motivul creșterii călinului din sângele picurat pe pământ. Dar dacă nu avea inițial un rost etiologic, ce altă semnificație putea să aibă motivul epic al rănirii meșterului ? Să fie vorba de o reminiscență atrofiată a „jertfei de sânge” pe care o cere construcția ? Sau de o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sorginte orientală. În orice caz, o probă identică este rezolvată identic de eroul unui vechi basm tibetan. Lüdongzan a legat un capăt al firului de piciorul unei furnici, a împins apoi furnica pe gura labirintului, iar în partea cealaltă a picurat câteva boabe de miere. Când a mirosit mierea, furnica a alergat spre ieșire, ducând cu ea firul de ață, străbătând astfel întregul labirint (18, p. 158). Având în vedere cele de mai sus, aș putea fi tentat să o consider
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mă mai încred în oameni.” Acestea au fost cuvintele lui Nishi Kyūsuke când și-au luat rămas bun după întoarcerea de la castel la Tsukinoura. Rostindu-le, Nishi strângea zdravăn hățurile ca să-și domolească ura clocotitoare din suflet. Uneori samuraiul auzea picurându-i în urechi cuvintele acestea pline de furie. Într-adevăr, ei doi au fost puși să străbată lumea largă fără să știe nimic și fără să bage de seamă nimic. Edo încercase să se folosească de domeniul lor, domeniul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
negreșit, nu mai trecu pe la ei, căci era bolnav. Doar Kanzaburō îl mai bucură pe samurai când îi prezentă urările de Anul Nou ca un mare îmbrăcat în hainele de bărbat. Cu toate acestea, Anul Nou era Anul Nou. Apa picura veselă din zăpada de pe acoperiș și din țurțurii de pe streașină, iar din apropierea grajdului de cai se auzea chiuitul lui Gonshirō călărind pe un cal din lemn de bambus. La răstimpuri valea răsuna de pocnete îndepărtate de puști. Stăpânirea îngăduia vânătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Culcandu-si trupul gol în albele dantele Tresare-nfiorata de-acelasi simțământ... Pe umerii ei albi ai părului inele Căzând, o-mbratiseaza-n pudicu-i veșmânt... Pe geam blând o privesc a stelelor izvoare Ce-și picura argintul în părul ei bogat... Un braț că de zăpadă lăsat e pe covoare Pe sanu-i mic și tare tresare-nfiorat... Surade-n somnu-i dulce și candid de fecioara Copil-acum pierdută în vraja unui vis... În ceasu-acest al nopții un tainic
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93336]