KorAP: Find »[drukola/base=pipăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...124 >

3,087 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

aveam chef ca primele mele impresii epistemologice să fie respinse sau anticipate. Timp de șaptezeci de ani văzusem realitatea prin prisma acelorași semne. Și mai aveam senzația că a trebuit să aștept mii de ani ca să văd, să aud, să pipăi aceste fenomene misterioase - adică să‑mi prind rândul la viață Înainte de a dispărea din nou când mi‑o veni sorocul. Aș fi putut să‑i spun lui Ravelstein: „Ăsta‑i rândul meu la viață”. Dar el se găsea prea aproape de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Radios.): Precis? ARTUR: Îți dau cuvântul meu. GARDIANUL: De ce n-ați spus de la început? (Se ridică.) ARTUR: N-am știut că îți face bine. GARDIANUL: Ah, domnule, cum să vă mulțumesc? (Îl îmbrățișează.) Dumnezeu să vă dea sănătate! ARTUR ( Tocmai pipăia un satâr cu buricele degetelor.): Ei! Sănătate! Asta-i acum! GARDIANUL: Atunci primiți binecuvântarea mea. Pentru că în ziua de azi n-aveți cui să vă plângeți. ARTUR: Găsesc eu. Mă plâng la director. GARDIANUL: La Gufi? Nu vă pricepeți la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
seama că n-aveți ce căuta? AL DOILEA BĂRBAT: Ziceam și eu, așa... BRUNO (Își scoate și el capul.): N-are nici un rost să coborâți și voi. Totul s-a terminat. GRUBI: Suntem pe fundul paharului. (Apare ORBUL; vine încet, pipăind cu bastonul terenul din fața sa; se apropie de groapă și cade în ea; nimeni nu l-a observat.) BRUNO (Ridicându-se în mâini și așezându-se pe mărginea gropii.): Gata. GRUBI (La fel.): Am făcut treabă bună azi. PRIMUL BĂRBAT

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
miște ușor din locul în care a fost proiectat în cădere; se târăște într-o direcție incertă.) PARASCHIV (Tremurând, în șoaptă.): Maco... (Nimic.) Maco! (Nimic.) Pssst! (Nimic; se aud pașii lui PARASCHIV prin încăpere, șovăială, spaimă; PARASCHIV, tremurând, începe să pipăie obiectele și să caute lumâinarea.) De ce taci? (Caută printre lucruri.) De ce taci, mă? (Chicotește; încearcă să iasă dintr-o eventuală farsă.) Știu eu că taci... (Găsește ce-i trebuie; aprinde câteva bețe de chibrit până să reușească să mențină flacăra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
gură; MACABEUS soarbe câteva înghițituri.) Așa... așa... MACABEUS (Grohăind, cu alcoolul curgându-i pe gât.): Unde... (Grohăie.) Unde.. (Geme de durere.) PARASCHIV: Cum? Cum? Așa... Cască bine gura... MACABEUS: Unde suntem? (Grohăie, respiră din greu.) Ce-i aici? (Încearcă să pipăie în jur cu mâinile.) PARASCHIV: Stai liniștit... Stai... (Mirat.) Te doare? MACABEUS: Unde suntem? (Speriat.) Cine-i? PARASCHIV: Eu sunt... (Îi mai dă să bea.) Bea... Taci și bea... MACABEUS (Grohăie, scuipă, icnește): De ce nu aprinzi lumina? PARASCHIV (Inocent.): Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
palmele. Vrea să ne uităm în palmele lui. MACABEUS: E cam prostuț... PARASCHIV: Are niște palme... MACABEUS: Mari? PARASCHIV: N-are unghii. MACABEUS: Aha! PARASCHIV (Către INAMIC.): Ți-au scos unghiile? INAMICUL (Semn că da.) MACABEUS: Să văd, să văd! (Pipăie degetele INAMICULUI): Iuuu... Urâtă treabă... (Către INAMIC): Te-a durut? INAMICUL (Semn că da.) MACABEUS: Iu-iu-iuuu... PARASCHIV: Vii de departe? INAMICUL (Semn că da.) PARASCHIV: Ai mamă? INAMICUL (Ridică din umeri.) PARASCHIV: Ți-e somn? INAMICUL (Semn că da.) PARASCHIV

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
gata, s-a făcut rost de lumină, trebuie doar cărată până la ochi... Ne vom urca pe trei cai albi și ne vom duce sus de vom strânge cuțitele și topoarele tocite... Unde ești, Maco... (Are impresia că l-a găsit; pipăie o umbră.) Zice că el are trei cai albi, pentru noi, sus... INAMICUL (Tot mai poticnit, chinuindu-se grozav pentru fiecare sunet.): Ttttrrreeeiii... Trei... Trei... (Contorsionat, încercând să ajungă la MACABEUS, în sfârșit, atingându-l pe MACABEUS.) Ce spune? Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pentru fiecare sunet.): Ttttrrreeeiii... Trei... Trei... (Contorsionat, încercând să ajungă la MACABEUS, în sfârșit, atingându-l pe MACABEUS.) Ce spune? Ce spune el? (Arată către PARASCHIV.) MACABEUS (Furios.): Nu știu! De unde să știu? Tot timpul vorbește... (Plângând.) Vorbește, vorbește... (Îl pipăie pe INAMIC.) Nasul... Gura... Ochiul... Hi-hi... Pe tine te văd... (MACABEUS începe să vadă în timp ce PARASCHIV orbește tot mai mult.) Ia te uită... Îți văd și gâtul... Ai burtă? Îți văd și burta... Ce burtă subțire ai... Ia să văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Maco? MACABEUS (Care asurzește, agățat de INAMIC.): Ce zice Chivi? Ce zace? Ce tot zice acolo? PARASCHIV: Nu mai văd, nu mai aud... Mi-e silă... INAMICUL (Către MACABEUS.): Zice că nu mai aude... că nu mai vede... (PARASCHIV va pipăi, mirat, obiectele din încă; pere, pentru că nu le mai vede; MACABEUS le vai pipăi extaziat pentru că le vede; INAMICUL va alerga de la unul la altul.) PARASCHIV (Pipăindu-l pe INAMIC.): Ia te uită! Nu-ți mai văd nasul! Auzi? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
zice acolo? PARASCHIV: Nu mai văd, nu mai aud... Mi-e silă... INAMICUL (Către MACABEUS.): Zice că nu mai aude... că nu mai vede... (PARASCHIV va pipăi, mirat, obiectele din încă; pere, pentru că nu le mai vede; MACABEUS le vai pipăi extaziat pentru că le vede; INAMICUL va alerga de la unul la altul.) PARASCHIV (Pipăindu-l pe INAMIC.): Ia te uită! Nu-ți mai văd nasul! Auzi? Nu-ți mai văd gura... Hi-hi... INAMICUL (Care începe să nu mai audă.): Zice că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Către MACABEUS.): Zice că nu mai aude... că nu mai vede... (PARASCHIV va pipăi, mirat, obiectele din încă; pere, pentru că nu le mai vede; MACABEUS le vai pipăi extaziat pentru că le vede; INAMICUL va alerga de la unul la altul.) PARASCHIV (Pipăindu-l pe INAMIC.): Ia te uită! Nu-ți mai văd nasul! Auzi? Nu-ți mai văd gura... Hi-hi... INAMICUL (Care începe să nu mai audă.): Zice că să nu se întâmple ceva cu caii... PARASCHIV (Pipăind masa.): Nu mai văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
unul la altul.) PARASCHIV (Pipăindu-l pe INAMIC.): Ia te uită! Nu-ți mai văd nasul! Auzi? Nu-ți mai văd gura... Hi-hi... INAMICUL (Care începe să nu mai audă.): Zice că să nu se întâmple ceva cu caii... PARASCHIV (Pipăind masa.): Nu mai văd colțurile de la masă... INAMICUL (lângă PARASCHIV.): Zice că vom fi frumoși, vom fi curați, că vom avea ciorapi curați... Vom umbla cu ciorapii curați peste tot și le vom spune adevărul... MACABEUS (Pentru sine, extaziat în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
la PARASCHIV.): Zice că... INAMICUL (Alergând la MACABEUS.): Zice... (MACABEUS și PARASCHIV au făcut în acest timp ocolul camerei, fiecare în alt sens, unul mirându-se că vede, celălalt mirându-se că nu vede; s-au ciocnit în fața mesei; se pipăie unul pe altul.) INAMICUL (Când la unul, când la altul.): Da, cu floarea, cu floarea... Vezi? Vezi un loc negru, o gaură murdară? De aici a plecat și ochiul meu... la ceruri... (Pioșenie.) L-am slobozit într-o dimineață, rușinat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

rușine mie, vin la mine dracii cei mai jegoși și zic: Unde să-l mai tragem în jos, Josnicia Ta, că ne-a întrecut el singur! Angheluță: Nu știi cuvântul poetului cum că îngerii au nevoie de el spre-a pipăi abisul unde ei înșiși nu pot să pătrundă? Tudorel: Ce plictiseală! Mă-ntreb când o să se termine odată? Angheluță: De ce să se termine? Ce nu-ți convine? Tudorel: Într-adevăr nu de recoltă ne plângem, repurtăm mari succese în ramură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
la fel de rele, o luase lumea razna de atâta bine. Nimic nu-i mai ajungea nimănui, nimic nu mai satisfăcea niciodată până la capăt: ghiftuiți, oamenii se sculau de la masă și plecau să mănânce în altă parte, să bea, să vadă, să pipăie, să guste alte și alte priveliști și trupuri și lichide și parfumuri. Și în goana asta după senzații multe și tari, așa cum bănuiți, tocau totul în jur ca lăcustele. Între timp, întrecerea între Ozymandias și sculptorul său urma neabătută. Totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
a mâncat pe nî. ─ Sabia Mihai? zice Garofița, cu îndoială. ─ Sabia Mihai! Așa zice. Dar știi că nu sună rău? Sabia lu’ Mihai! Mie-mi place. Așa o ieșit, așa o lăsăm. ─ Sabia lu’ Mihai, murmură și Garofița, parcă ar pipăi o marfă nouă, necunoscută, încercând să se dumirească ce ar putea fi. Așa să fie, bărbate. Și așa a rămas. În Drumul Taberei, numit astfel precum se știe pentru că în vremurile de demult aici se adunau cu puști, cu săbii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
cade pe jos, un obiect mic și tare care face zgomot când lovește dușumeaua. Femeia se așează în genunchi și începe să caute pe dibuite, nu vrea să aprindă lumina să trezească copilul. Felinarul din poartă ajunge. În sfârșit mâna pipăie ceva tare, la marginea preșului. Degetele știu deja ce e. ─ Prost am mai dus-o noi, omule, murmură nevasta. Și cu inelul de tinichea între degetul mare și cel arătător de la mâna stângă, femeia se ridică, deschide ușa cu dreapta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
caritatea. E fum, e ger, e o înghesuială ca-n iad și cu toate acestea oamenii își vorbesc politicos, se scuză, încearcă să-și facă loc unii altora, cei bătrâni nu sunt ursuzi, cei tineri nu sunt nesimțiți, bărbații nu pipăie femeile și femeile nu strâmbă din nas, cei întregi la trup nu-i nesocotesc pe betegi iar suferinzii nu-i privesc pe sănătoși cu răutate. Da, sunt rare aceste autobuze, e drept, dar ele există, întocmite pesemne în vreun ceas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
dat pe-acasă și ieri seară cineva a trecut pe la mine și a adus pachetul ăsta, cică de la el. Ce zici, părinte? Femeia scoate bancnotele cu Bălcescu, Cuza și Vladimirescu și i le întinde. Părintele le ia în mână, le pipăie, oftează. ─ Bietul Sofronie! Așa am zis și eu la început, părinte. Da’ după ce-a-nceput să bea toți banii din casă și să ne snopească-n bătăi, și pe mine și pe copil... Propoziția rămâne neterminată. Femeia începe alta. ─ Părinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

A clătinat din cap. Durerea era atât de cumplită, că nu putea vorbi. Cum, nu ești înarmat? m-am mirat eu...? Din nou a clătinat din cap că nu. — Luptă dreaptă, a zis el cu voce groasă. Dreaptă. I-am pipăit buzunarele și într-adevăr nu avea arme. Sfântul Gheorghe se așteptase să-l facă bucăți pe balaur cu mâinile goale! Mama mă-tii de nenorocit imbecil, beat și ciung! i-am spus eu. Am smuls foaia de cort din cadrul ușii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
și mă identific drept omul pe care l-ai cunoscut sub numele de „Frank Wirtanen“. Mă numesc Harold J. Sparrow. Am ieșit din armata Statelor Unite cu grad de colonel. Numărul militar personal este 0-61134. Exist. Pot fi văzut, auzit și pipăit aproape zilnic în interiorul sau în preajma unicei case de lângă Coggin’s Pond, șase mile la vest de Hinkleyville, Maine. Declar și voi declara sub jurământ că te-am recrutat ca agent american și că dumneata, cu sacrificii personale care s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

o consăteancă, Ralița, de i-a tras tac’su internet și ne uităm la saitu cu ăia. Io zic că e prostii, da mai poți să știi? Bătrânul se încingea, cu gesturi rare, molcome. Își petrecea centura prin fiecare baieră, pipăind bentița, asigurându-se că nu-i desprinsă. -Așa zice lumea, continuă meseriașul... Dar poți să știi că-i pă bune? Că ăia vine din Baltă, de unde-a inundat cu baraju și zice că l-a-ngropat pă unu acolo, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Propagandă. Se dădea și el la Katy, să-i pozeze nud, auzi, goală. Cea să o facă în emblema de la-nchiderea Festivalului. Avansuri, seara fredona cu limba scoasă după ea. Până mi-a spus Katy. „Nu-mi ajunge că mă pipăie păpălugii ăia, mai vine de se dă și Condrat al tău să mă țoncăne?!“ Îți dai seama?! M-am luat de el, mai să stricăm prietenia. Și el mi-a spus atunci cum stă chestia. Toate erau recrutate să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
în dansul acela învăluitor. Se sprijini ușor de umărul lui, cu ochii închiși, lăsându-se dusă de insul acela apărut din senin. Se juca ușor cu degetele pe spatele ei și se înfiora de atingere, ca și cum o pisică ar fi pipăit-o cu ghiarele abia scoase din perinițele labelor. - Știu la ce vă gândiți, oftă insul. Nu-l mai suportați pe Emilian Țongu. Prea lungește toată povestea asta cu doamna Adina. Sunt împreună de ani buni, încă de pe vremea Pieții Universității

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Dădu iar acuzator din mână spre Burtăncureanu. Acesta ridică încurcat, vinovat din umeri. Dădu să bâiguie ceva. „Da’ tu știi cum e pânzele albe ale adevărului?! Le-ai văzut vreodată, Burtăncurene? Eu le-am văzut, le-am trăit, le-am pipăit, le-am și lins, ba, dacă mi-a ordonat superiorii, le-am și halit. Le-am lins și la inițiativa mea, să nu le uit gustul. Știi cum era? Negre, puturoase, de prea mult purtat și călcat pe ele. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]