5,484 matches
-
o cântă, restul e un nimic obosit și leneș prevăzut în curiozitatea oglinzii care te privește. Crucea de la margine drumului seamănă cu tine: cântec fără cuvinte. Stau în genunchi, mă uit în mine, văd buzele inimii sărutând povara dimineții din plânsul tăcerii cu care mă strigi. Cad în vis. La o azvârlitură de sânul tău atârnat în sughițul inimii. Nu mă-mbrățișa, că sunt orb, trăiesc la subsol murdar de finit și număr rănile ostașului ce sunt între cer și pământ
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357850_a_359179]
-
-l macină, lăsându-se purtat de un văl tulburător: „Te rog să-mi spui, iubito, de ce sunt plopii goi/ Și soarta de ce oare ne-a împărțit la doi?// De ce e rece noaptea, cocorii de ce pleacă/ Și de ce simt, adesea, că plânsul mă îneacă?// Hai spune-mi tu, iubito, de ce a căzut brumă/ Și ce blestem ne face să nu fim împreună?” (De ce?) Însetat de doruri, poetul își cheamă iubirea acolo unde doar roua poate stinge focul dezlănțuit: „De s-ar putea
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
piept mic, peste lume. Cânta o privighetoare. Emanuela s-a așezat pe o bancă ascultând vrăjită concertul micii vietăți. Nimic nu ar fi putut să-i facă mai bine în acel moment. Începuse ca o izbucnire de tristețe, ca un plâns în triluri ușoare, prelungi, un sentiment interogativ cu variații dulci, în repetiții ale întrebării, de cinci-șase ori, modulând sunetele ca dintr-un flaut fin de trestii sau din fluierul unui păstor. După o mică pauză, minunea a revenit într-o
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
o cântă, restul e un nimic obosit și leneș prevăzut în curiozitatea oglinzii care te privește. * Crucea de la margine drumului seamănă cu tine: cântec fără cuvinte. * Stau în genunchi, mă uit în mine, văd buzele inimii sărutând povara dimineții din plânsul tăcerii cu care mă strigi. * Cad în vis. La o azvârlitură de sânul tău atârnat în sughițul inimii. Nu mă-mbrățișa, că sunt orb, trăiesc la subsol murdar de finit și număr rănile ostașului ce sunt între cer și pământ
GÂNDURI DE BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357849_a_359178]
-
cu mai mare tărie și încrâncenare. Nu suporta văicărelile și lacrimile celor vinovați de ceva. Iar băiatul era conștient de vinovăția sa. Bunicii tăceau neputincioși, cu ochii plecați spre podea, lăcrimând, iar Ioana, cu baticul la gură, se zguduia de plânsul ce o sufoca, neeliberat. Gabriel privea cu multă milă, mușcându-și buzele. Cunoștea usturimea acelor lovituri de curea pe fundul gol. - Asta e! Ți-au ajuns fiule? Pui mâna pe carte, așa cum trebuie de aici încolo? - ...Da... tată, săru’ mâna
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
curaj e scris atunci când lupți, Prin ochiul tău profetic ispitele înlături, În gânduri de iubire pruncii mereu ți-alinți Și-n rugăciunea inimii tristețea iute scuturi. Când scâncetul durerii copilul îți încearcă, Faci scut din trupul tău și-nlături orice plâns, Minciuna și desfrâul în calea ta se pleacă, Iar ale tale șoapte în zâmbete s-au strâns. Gătește-te femeie și-mbracă-te de gală, Căci a sosit clipa, în care doar tu poți Să-nscrii al lumii curs, pe a
FEMEIE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357868_a_359197]
-
și piatră se sparge sub talpă timpului și-a valului învolburat, însă eu,spre înălțimi îmi voi lua acum, ultimul salt adevărat! ... Mă iartă, vreme, pentru toate Și pentru dorința de-a trăi, dacă se poate. Mi-e milă de plânsul meu ascuns De chinul pentru dorința de a ști Și că nimic trecutul n-a adus, Nici măcar un singur vis din toate visele de noapte Și din tot, ce mi-am dorit a fi! Te sfătuiesc să fugi, de unde râul
SA NU UITI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357895_a_359224]
-
fi auzit, oarecum independent de voința lui, a început să-i vorbească: „Iulia! Surioara mea dragă, te văd! Adică... te simt, sora mea scumpă! Simt că ești aici, lângă mine... Nu plânge, sora mea frumoasă! Te aud și mă doare plânsul tău. Trece și asta. Toate sunt trecătoare în viața de pe pământ și tu știi asta...Am să vin acasă în curând. Nu am nimic. M-a speriat o mașină și atât... Da, știu că vei mai veni și mă bucur
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
Marcellus, personaje din producția hollywoodiană The Robe devenind chei de înțelegere postmodernă a fragmentelor Bughi mambo rag din Jurnalul fericirii) și teatru (O scrisoare pierdută și jocul actoricesc blând, temperat, „creștin", la Teatrul Național din anii ‘20 fiind sursă de plâns cathartic și de interpretare inedită în Secretul „Scrisorii pierdute"). Volumul publicat în anul 1983, la Editura Dacia din Cluj-Napoca, numit Critică la persoana întâi, este ilustrativ pentru mobilitatea și lipsa de rigoare sistematică a lui Nicolae Steinhardt. Cuprinsul volumului relevă
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
o cântă, restul e un nimic obosit și leneș prevăzut în curiozitatea oglinzii care te privește. Crucea de la margine drumului seamănă cu tine: cântec fără cuvinte. Stau în genunchi, mă uit în mine, văd buzele inimii sărutând povara dimineții din plânsul tăcerii cu care mă strigi. Cad în vis. La o azvârlitură de sânul tău atârnat în sughițul inimii. Nu mă-mbrățișa, că sunt orb, trăiesc la subsol murdar de finit și număr rănile ostașului ce sunt între cer și pământ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Un sfert din mine o cântă,restul e un nimic obosit și leneșprevăzut în curiozitatea oglinzii care te privește.Crucea de la margine drumuluiseamănă cu tine:cântec fără cuvinte.Stau în genunchi, mă uit în mine,văd buzele inimiisărutând povara diminețiidin plânsul tăceriicu care mă strigi.Cad în vis.La o azvârlitură de sânul tăuatârnat în sughițul inimii. Nu mă-mbrățișa, că sunt orb,trăiesc la subsol murdar de finitși număr rănile ostașului ce suntîntre cer și pământ,în Dumnezeu proptitde iubire-mbătat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
o cântă, restul e un nimic obosit și leneș prevăzut în curiozitatea oglinzii care te privește. Crucea de la margine drumului seamănă cu tine: cântec fără cuvinte. Stau în genunchi, mă uit în mine, văd buzele inimii sărutând povara dimineții din plânsul tăcerii cu care mă strigi. Citește mai mult Aud frumusețea taîn pivnițele gândului.Un sfert din mine o cântă,restul e un nimic obosit și leneșprevăzut în curiozitatea oglinzii care te privește.Crucea de la margine drumuluiseamănă cu tine:cântec fără
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Un sfert din mine o cântă,restul e un nimic obosit și leneșprevăzut în curiozitatea oglinzii care te privește.Crucea de la margine drumuluiseamănă cu tine:cântec fără cuvinte.Stau în genunchi, mă uit în mine,văd buzele inimiisărutând povara diminețiidin plânsul tăceriicu care mă strigi.... XXVI. PORTRET SENTIMENTAL, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 447 din 22 martie 2012. Preotul VASILE MARINESCU, slujitorul lui Dumnezeu și al omului Martie la jumătate. Colindam orașul cu suflet Basarab și lacrimi de Ană
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
CÂNTAT COCOȘUL... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 468 din 12 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului A cântat cocoșul și mai cântă încă, Lepădarea surdă ne-a rămas în lut, Unde ești tu, Petre, inimă de stâncă? Hohotește plânsul după cel vândut! Floarea de durere a-nceput să ningă Patruzeci de zile de tăceri și post, Nu auzi cum răii cu putere strigă- „ Răstignit să fie Împăratul nost ’! ” Ochii Lui se uită înspre ei cu milă, Pironiți pe crucea
A CÂNTAT COCOŞUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358442_a_359771]
-
în doi pentru cîțiva bani acolo! Adelina, după ce scăpase de vajnicul ei cuceritor cel plin de sine, se oprise la un pom cu scoarța mîngîietoare ca untul pe o felie de pîine și plînsese vreme îndelungată. După acea porție de plîns cu lacrimi sărate, pentru că nu avea nimic cu acel bărbat în cele din urmă (ea își trădase colega, pe naiva aia de Gabriela, de care îi era milă), își revenise și își spusese că așa este viața și se hotărîse
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
fost atâta jale-n lume ... Și-ar fi fost viu acum și frate-miu Vasâli ... Că pi tata nu războiu' mi l-o răpus ... Și Ion abia încheie vorba, că și-ncepu să-i tremure barba ... Ca să nu-și scape plânsul, băitanul ieși repede pe ușa proptită în lături. Afară îl întâmpinară însoțitorii lui la șotiile tinereții, cu care venise în partea asta a satului. Aceștia nu îndrăzniseră să intre-n crâșmă, ca să nu fie sictiriți de cei cu tiuleiele-năsprite. Dar
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
Acasă > Stihuri > Prietenie > AI PLECAT!.. Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 898 din 16 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Ai plecat, Ai plecat, noapte frumoasă După ce mi-ai dat iubirea După care am tânjit... Am făcut cu plânsul casă Perna-mi este amăgirea, Că nici noaptea și nici ziua Nu te-am mai găsit! Ce să-ți dau? Ce mi-a rămas După noaptea de iubire? Mai nimic, nimic nu am... A fost ultimul meu ceas Cel în
AI PLECAT!.. de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358492_a_359821]
-
în sfârșit am să închei cu câteva versuri pe care le-am considerat că pot fi scrise pe crucea sa precum un epitaf: „Îți mulțumim că ne-ai dat zborul/ și cântecul și bucuria și jalea/ cuvântul și râsul și plânsul-o voce/ a firii tăcute molcome - La Beznea -/ de la Bercani până-n Groi e o lume anume/ în viață și-n moarte-i credința în Tine! (Doamne). Ioan Țepelea, ne-a părăsit răpus de boală, într-o zi de luni, pe
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
Aud frumusețea ta în pivnițele gândului. Un sfert din mine o cântă, restul e un nimic obosit și leneș prevăzut în curiozitatea oglinzii care te privește. * Stau în genunchi, mă uit în mine, văd buzele inimii sărutând povara dimineții din plânsul tăcerii cu care mă strigi. * Cad în vis. La o azvârlitură de sânul tău atârnat în sughițul inimii. * Umbra ta e cât o petală căzută pe ochiul rădăcinii cu care mă pipăi. * Cheamă-mă încet și tandru cu numele de
CU GÎNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358026_a_359355]
-
542 din 25 iunie 2012 Toate Articolele Autorului CE CREZI DESPRE IUBIRE? Iubirea nu mă întristează, Căci nu ar avea vreun sens, Să trăiesc mă motivează, În veșnic, eternul Univers. Pentru viața cea de apoi, Nu am nici un fel de plâns, Cât mai sunt aici cu voi, Vreau doar optimism și râs! Iubirea mea se mai înscrie, În versurile dintr-o poezie. Din gânduri simple și curate, Din sărutări ce au fost furate! Răspunde-mi pentru nemurire: Oare ce crezi despre
CE CREZI DESPRE IUBIRE? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358034_a_359363]
-
faldurile de argint ale mantiei regale, îmi dă un sărut pe fruntea îmbrobonată, iar eu cânt cu vocea sufeltului o melodie ce-mi sfâșie întreaga ființă: „Stau în genunchi, mă uit în mine,/ văd buzele inimii/ sărutând povara dimineții/ din plânsul tăcerii/ cu care mă strigi”. Mă aplec și umplu cupa cu stropi de „apă vie” pe care buna mea fântână îi dăruiește muritorilor să-și astâmpere setea, beau cu nesaț acea licoare binecuvântată de Cerescul TATĂ, și prind puteri fasntastice
CRONICA DE CARTE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358028_a_359357]
-
Frângi toata truda zbaterii de-aripă Ce străjuia iubirea-ntr-o verbină. Poate ți-aduci aminte Poate ți-aduci aminte, într-o doară, De două vorbe spuse cu sfială Când ai pășit în liniștea-i astrală Ce-o înrobise-n plânsul de vioară Și viața se scurgea din noi, banală. Dintre ruine-ntr-un amurg de seară Fiori apuși pe-un catafalc de ceară Se-nverșunau în pieptu-i de vestală Să tălmăcească sensul din cuvinte: Simțea atunci cum foc din maci
SONETE (II) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358214_a_359543]
-
orc slinos din Harry Potter. Apoi se îndreptă spre mine, smulgându-mi din brațe strugurele acela, din care apucasem să gust doar vreo câteva boabe. Părea turbat încât nici măcar rugămințile fierbinți ale tatălui meu n-aveau să-l înduioșeze. Din cauza plânsului, care mă năpădi, ochii mi se împăienjeniră, simțind, după indescriptibilul gust al acelor boabe de tămâioasă, amărăciunea unui nod în gât. În zadar i se spunea că nu era deloc bine să-și pună mintea cu un copil. Dresat într-
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
Doamne îți slujesc, -Iartă-i Doamne! că greșesc, Mă rugam cu vocea tare: De-mi vine să râd și-acuma. Și smerit m-am închinat, În genunchi m-am așezat, Când văzui că-i groasă gluma, Ba pe unii-i prinde plânsul. Alții se feresc și-l minte, Să-i lovească pe sărite: Si începe Ești curată secătură! -Măfrate măgar, îți zic: Îmi mușc degetul cel mic; Mâna duc ușor la gură, Un ceaun ce stă pe jar. Clasa dă și-n
LA ŞCOALĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357552_a_358881]
-
timid când amurgul își crește aripile Dânsul te răpește, te amețește până în stratul verde al irealului se prelinge scoarță vie pe creierul uman existența își face culcuș în interior tot mai conștient Frunzele în doliu galben își strigă în cor plânsul slăbește legătură se pregătește zborul kamikaze ... Citește mai mult Voi fi o singură dorințăapoi o lumânare îngălbenităNu vreau frunze căzutecând se topesc culorilesoarele plătește timidcând amurgul își crește aripileDansul te răpește, te amețeștepână în stratul verde al irealuluise prelinge scoarță
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]