15,900 matches
-
PĂI-1 (142). Creșterea nivelului plasmatic al PĂI-1 s-a întâlnit atât la persoanele diabetice, la rudele de gradul I ale bolnavilor de diabet cât și la cei fără diabet dar care aveau rezistență la insulină. Pornind de la ipoteza că nivelul plasmatic al PĂI-1 se corelează cu gradul insulinorezistenței, s-au făcut studii privind efectul medicamentelor care scad rezistență la insulină asupra PĂI-1. Într-un studiu efectuat asupra unor pacienți obezi nediabetici, tratamentul cu metformin pe o durată de 4 luni a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
pe o durată de 4 luni a redus semnificativ IMC, insulinemia a jeun, iar PĂI-1 a scăzut de la 16,42,9ng/ml la 13,52,3ng/ml (2). Rosiglitazona utilizată în tratamentul diabetului zaharat tip 2 reduce nivelul plasmatic al PĂI-1, îmbunătățind funcția endoteliului și poate astfel să scadă riscul complicațiilor cardiovasculare. În grupul pacienților tratați cu glibenclamid și rosiglitazone (4mg/zi) nivelul PĂI-1 a scăzut cu 21,8% față de grupul tratat numai cu glibenclamid. (76) Scăderea rezistenței la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
acest sens au arătat că în grupul pacienților consiliați frecvent în vederea îmbunătățirii stilului de viață (dietă, exerciții fizice), s-a realizat o scădere în greutate cu 6,15,8kg față de 1,24kg în grupul de control, iar nivelul plasmatic al PĂI-1 a scăzut cu 37,3% față de 7,8% în grupul de control (93). Factorul von Willebrand Factorul von Willebrand este sintetizat de endoteliul vascular și megakariocite iar creșterea plasmatica apare prin eliberare crescută de la nivelul celulelor endoteliale. Inițial
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
1,24kg în grupul de control, iar nivelul plasmatic al PĂI-1 a scăzut cu 37,3% față de 7,8% în grupul de control (93). Factorul von Willebrand Factorul von Willebrand este sintetizat de endoteliul vascular și megakariocite iar creșterea plasmatica apare prin eliberare crescută de la nivelul celulelor endoteliale. Inițial s-a crezut că numai prin distrugerea membranelor celulelor endoteliale se eliberează în plasma factor von Willebrand. Ulterior s-a arătat prin studii pe culturi de celule endoteliale că sub acțiunea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
sistemului simpatic duce la creșteri rapide și tranzitorii de factor von Willebrand. Având în vedere acestea, factorul von Willebrand este un marker al disfuncției endoteliale mai mult decât al lezării endoteliului. Studiile efectuate pe pacienți cu T2DM arată un nivel plasmatic mai mare al factorului von Willebrand la aceștia, unii sugerând că endoteliopatia ar putea preceda T2DM. La bolnavii cu un control glicemic neadecvat nivelul factorului von Willebrand a fost mai mare decât la cei cu un control glicemic bun. Este
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
ca aceste mecanisme să intermedieze legătură între anomaliile metabolice din sindromul rezistenței la insulină și starea procoagulantă din T2DM.( 56) În cadrul studiului nostru EURODIAB asupra diabetului zaharat tip1 și complicațiilor acestuia, s-a cercetat relația între factorul von Willebrand, lipidele plasmatice și rata de excreție a albuminei urinare. S-a constatat că factorul von Willebrand se corelează cu vârsta și controlul glicemic, foarte slab cu lipidele plasmatice și că nu există corelație cu bolile cardiovasculare. Pacienții cu neuropatie și în special
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
zaharat tip1 și complicațiilor acestuia, s-a cercetat relația între factorul von Willebrand, lipidele plasmatice și rata de excreție a albuminei urinare. S-a constatat că factorul von Willebrand se corelează cu vârsta și controlul glicemic, foarte slab cu lipidele plasmatice și că nu există corelație cu bolile cardiovasculare. Pacienții cu neuropatie și în special cei cu nefropatie diabetica au niveluri mai mari ale factorului von Willebrand că marker al disfuncției endoteliale. Factorul von Willebrand este marker sensibil al nefropatiei diabetice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
incipiente, precedând și anunțând microalbuminuria. De altfel la pacienții cu microalbuminurie au fost găsite crescute și alte peptide secretate de endoteliul vascular (PĂI-1, endotelina) (82, 111). La pacienții cu T2DM normoalbuminurici markerii endoteliali: endotelina-1 și factorul von Willebrand au niveluri plasmatice mai mari comparativ cu populația sănătoasă și se corelează pozitiv cu: vârstă, trigliceridele, indexul sensibilității la insulină și fibrinogenemia, sugerând leziuni endoteliale precoce (198). Trombmodulinul și factorul caii inhibitorii tisulare (TFPI - Tissue Factor Pathway Inhibitor) Trombmodulinul este un receptor glicoproteic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
urmată de activarea unor căi diferite de transmitere a semnalului (129). De aceea, desi insulină poate fi considerată un cofactor al eritropoetinei, ea nu influențează eritropoeza în absență eritropoetinei (3). Constatarea că insulină stimulează proliferarea precursorilor eritrocitari, independent de concentrația plasmatica a eritropoietinei, sugerează că insulină ar putea fi utilizată în tratamentul unor boli hematologice, datorate rezistenței la eritropoietină sau concentrației inadecvate de eritropoietină. În ceea ce privește relația în vivo dintre insulină și nivelul eritrocitelor, Barberi și colab. au evidențiat în 2001 (9
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
consideră că excesul de fier poate contribui la amplificarea injuriei produse de radicalii liberi precum și în modularea diferitelor etape ce intervin în leziunile inflamatorii perivasculare. Într-adevăr, s-a constatat că în T2DM flebotomia ameliorează funcția β-celulară și scade concentrația plasmatica a glucozei, trigliceridelor, colesterolului și a ApoB (20). Încărcarea cu fier poate produce disfuncție endoteliala, în timp ce administrarea deferoxaminei ameliorează disfuncția endotelilă la pacienții cu boala ischemica coronariana (57). În fine, scăderea acidului sialic eritrocitar crește agregarea eritrocitară (185) în timp ce creșterea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
glucozei, trigliceridelor, colesterolului și a ApoB (20). Încărcarea cu fier poate produce disfuncție endoteliala, în timp ce administrarea deferoxaminei ameliorează disfuncția endotelilă la pacienții cu boala ischemica coronariana (57). În fine, scăderea acidului sialic eritrocitar crește agregarea eritrocitară (185) în timp ce creșterea să plasmatica în diabet, corelează cu mortalitatea cronică, așa cum am demonstrat-o în lucrări mai vechi (135) sau mai recent în cazul studiului EURODIAB. Leucocite Activarea cronică a sistemului imun are un rol în patogeneza T2DM, existând date că modificările cronice ale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
diabetului. În mod paradoxal acesta poate fi mai ușor obținut în T1DM decât în T2DM. Un tratament hipolipemiant specific trebuie avut în vedere atunci cand medicația antidiabetica corect prescrisa, nu controlează tulburarea lipidică existența. O dislipidemie impresionantă (creșterea masivă a trigliceridelor plasmatice) întâlnită în T1DM la debutul bolii, asociată uneori cu cetoacidoza, se poate corectă uneori în câteva săptămâni de la introducerea insulinoterapiei. b) Pe langă corectarea tulburărilor metabolice, trebuie avute în vedere tulburările hemodinamice. Acestea din urmă pot juca un rol decisiv
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
B (95-100%), în IDL și VLDL de asemenea Apo B (dar în procente variind între 40 și 60%), iar în chilomicroni, pe lângă Apo B48 (cca. 20%) se mai întâlnește Apo C III (40%) și Apo C II (15%). Apoproteinele lipoproteinelor plasmatice au numeroase structuri α-helicoidale. Aceste regiuni au o secvență aminoacidică în care la fiecare 3 4 aminoacizi există un lanț intern polar (ionic), care se leagă de extremitatea polară a fosfolipidelor. Greutatea moleculară a apoproteinelor variază între 6000 Da și
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
creșterii celulelor înconjurătoare (38). Există peste 30 de peptide mitogene (de promovare a creșterii) identificate în diferite țesuturi. Cele mai cunoscute sunt IGF1 și IGF2 (IGF - Insulin Growth Factors). Domeniul este încă plin de necunoscute, uneori chiar confuz. Creșterea concentrației plasmatice sau locale a unui factor de creștere în endoteliu vascular sau în țesutul conjunctiv a fost pusă în legătură cu complicațiile cronice, macro și microvasculare. Toate structurile proteice sunt realizate sub controlul unor gene specifice, distribuite pe mai mulți cromozomi. Defecte în
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
țesuturi insulino-dependente (ficatul, mușchiul și țesutul adipos) posedă un sistem de transport al glucozei accelerat de către insulină (38). Se pare că viteza maximă de transport a glucozei (Vmax) mediată de insulină se datorează creșterii numărului transportorilor de glucoză din membrana plasmatică a acestor celule și nu creșterii ritmului de acțiune a transportorilor. Interesant de notat că transportorii GLUT-1, -3 și -5 se găsesc prezenți în membrana celulelor; GLUT-2 și -4 se găsesc în interiorul celulelor, de unde sunt translocați către membrană printr-un
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
Metabolismul lipidic 3.1. Introducere Relația metabolismului lipidic cu diabetul zaharat (DM - Diabetes Mellitus) este complexă și trebuie să țină seama de următoarele considerente (38): 1. Anomaliile lipidice (dislipidemiile) se întâlnesc practic la toți pacienții diabetici. Chiar și atunci când concentrația plasmatică a lipidelor totale sau a diferitelor fracțiuni lipidice și lipoproteinice este normală se constată existența unor modificări chimice și de compoziție a acestora, de cele mai multe ori cu potențial aterogen. Aceste anomalii explică incidența crescută a complicațiilor vasculare la pacienții diabetici
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
muscular prin competiție cu metabolizarea glucozei. Excesul de acizi grași liberi (AGL) inhibă utilizarea periferică a glucozei, stimulând secreția insulinică. Se pare că în T2DM, AGL nu stimulează suficient secreția de insulină necesară utilizării lor intra-hepatice astfel încât concentrația lor plasmatică extra-hepatică este crescută, intrând în competiție cu glucoza în țesuturile periferice. O serie de studii prospective au arătat existența unei corelații pozitive între concentrația plasmatică a AGL și apariția T2DM. Astfel, concentrația plasmatică a AGL poate fi considerată un factor
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
AGL nu stimulează suficient secreția de insulină necesară utilizării lor intra-hepatice astfel încât concentrația lor plasmatică extra-hepatică este crescută, intrând în competiție cu glucoza în țesuturile periferice. O serie de studii prospective au arătat existența unei corelații pozitive între concentrația plasmatică a AGL și apariția T2DM. Astfel, concentrația plasmatică a AGL poate fi considerată un factor predictor pentru apariția diabetului zaharat insulino-independent. De menționat însă faptul că insulinorezistența, produsă de lipoliza tisulară crescută, poate fi mai mare decât o sugerează concentrația
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
utilizării lor intra-hepatice astfel încât concentrația lor plasmatică extra-hepatică este crescută, intrând în competiție cu glucoza în țesuturile periferice. O serie de studii prospective au arătat existența unei corelații pozitive între concentrația plasmatică a AGL și apariția T2DM. Astfel, concentrația plasmatică a AGL poate fi considerată un factor predictor pentru apariția diabetului zaharat insulino-independent. De menționat însă faptul că insulinorezistența, produsă de lipoliza tisulară crescută, poate fi mai mare decât o sugerează concentrația plasmatică a AGL, o parte a acestora fiind
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
a AGL și apariția T2DM. Astfel, concentrația plasmatică a AGL poate fi considerată un factor predictor pentru apariția diabetului zaharat insulino-independent. De menționat însă faptul că insulinorezistența, produsă de lipoliza tisulară crescută, poate fi mai mare decât o sugerează concentrația plasmatică a AGL, o parte a acestora fiind utilizată în țesuturi în locul glucozei și astfel nu mai ajunge în circulație. 4. Secreția de insulină și rezistența periferică la acțiunea insulinei sunt semnificativ influențate de unele fracțiuni lipidice: AGL, trigliceridele (TG) și
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
sinteză hepatocitară. Catabolismul trigliceridelor la acizi grași implică tot un proces de hidroliză mediat de lipazele adipocitare. În mod obișnuit, menținerea constantă și în limite normale a depozitelor grăsoase se datorează unui echilibru între sinteza și hidroliza trigliceridelor. Acizii grași plasmatici reprezintă un substrat important pentru musculatura scheletică. În statusul postabsortiv, preluarea acizilor grași este crescută la nivelul mușchiului scheletic, oxidarea lipidelor fiind substratul producției energetice. Echilibrul dintre oxidarea și reesterificarea acizilor grași este factorul determinant al depozitului lipidic intramiocitar. S-
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
diabetici tip 2 (44). 3.8. Formele de transport ale lipidelor 3.8.1. Clasificare Transportul lipidelor exogene și a celor sintetizate în organism la locurile de depozitare și apoi redistribuția lor către diferite organe și țesuturi presupune un flux plasmatic continuu. Lipidele, fiind hidrofobe, pentru a putea fi transportate în plasmă se leagă de proteine constituind complexe numite lipoproteine (1, 18, 62, 63, 65). Lipoproteinele existente în plasmă pot fi separate prin ultracentrifugare, metodă bazată pe diferențele de densitate între
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
în sânge. În condiții fiziologice, activitatea enzimei este reglată în special de catecolamine (stimulare) și insulină (inhibare) (1, 18, 20, 34). 4. Lecitin colesterol acil transferaza (Lecithin Cholesterol Acyl Transferase - LCAT), sintetizată la nivel hepatocitar are ca rol esterificarea colesterolului plasmatic, fiind activată de apo A I și inhibată de apo A II din structura lipoproteinelor (1, 18, 20, 24, 65, 86). 5. Proteina de transfer a esterilor de colesterol (Cholesterol Ester Transfer Protein - CETP), catalizează transferul de esteri de colesterol
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
densități diferite, cu răspuns variabil la insulină, respectiv VLDL largi, mai puțin dense (exemplu VLDL1 și VLDL2) și VLDL mici și dense (exemplu VLDL3), acestea din urmă fiind mai bogate în colesterol și preferențial metabolizate până la stadiul de LDL. Maturația plasmatică a VLDL presupune, ca și în cazul chilomicronilor, transferul nonenzimatic de apo E și C cu particulele HDL. VLDL mature circulante reprezintă principalul „cărăuș” plasmatic al trigliceridelor endogene (18, 20, 24). Catabolismul VLDL constă în următoarele procese (18, 20, 24
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
din urmă fiind mai bogate în colesterol și preferențial metabolizate până la stadiul de LDL. Maturația plasmatică a VLDL presupune, ca și în cazul chilomicronilor, transferul nonenzimatic de apo E și C cu particulele HDL. VLDL mature circulante reprezintă principalul „cărăuș” plasmatic al trigliceridelor endogene (18, 20, 24). Catabolismul VLDL constă în următoarele procese (18, 20, 24): a)VLDL mature, care conțin apo C II cu funcție de activator al LPL, sunt expuse acțiunii acestei enzime având ca rezultat hidroliza trigliceridelor constitutive în
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]