2,966 matches
-
unui refugiu ce ni se părea fără sfârșit. Întâi, ne mutăm În județul Ialomița (conviețuind 2-3 familii Într-o casă cu doar trei camere a unui creștin băștinaș), pe urmă În județele Tulcea și Constanța, În locuințele abandonate de bulgarii plecați să ocupe casele noastre noi și spațioase din Cadrilater. Din cele relatate se naște Întrebarea cutremurătoare: Cedarea județelor Caliacra și Drustor, prin schimbul de populații, făcută de bunăvoie, constituie sau nu o mare trădare față de neamul românesc, act comis de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ani, În care nu te-am mai văzut, mi-au părut un veac. Drept care, la primirea veștii că, În curând, te vei Întoarce, Îmi venea să zburd ca un copil. Sigur că n-am stat degeaba În cât timp erai plecată. Vreau să spun că am scris și pentru alte publicații (din țară și din străinătate). Însă niciuna dintre ele n-a putut să mă atragă atât de mult ca tine, care ești prima-mi dragoste publicistică. Căci, așa cum știe orișicine
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de viață. Și, ca niște viruși insidioși, șoapte de iubire aduse de vânt cine știe de pe unde îmi intrau în cameră prin gaura cheii în timp ce stăteam în pat și încercam să adorm. Mă trezeam în toiul nopții - mătușă-mea era plecată în vacanță în Germania și nu era nimeni care să limiteze folosirea becurilor noaptea - și începeam să pictez. Pictam gros, cu multe culori, direct din tub, ore în șir, febril. Alteori cântam la muzicuță sau pur și simplu lingeam o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Ce să facă, ei, cu surplusul de câștig? Au prins a-l trimite acasă, În vecinătatea fărâmei de tărâm pe care vicisitudinile vieții iau obligat să-l părăsească. Și au Început a se construi,aici, vile. Mai fiecare dintre cei plecați, ori din urmașii lor, Își lumina, porția de soare, local, cu propria vilă. Vile și iar vile! Vile lângă vile, și vile peste vile. Nu conta că este același model. Să fie, numai; să fie vile! Banii să nu rămână
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Că ai dat greș! Te-ai potolit? Să te potolești, că, altfel, permanent o să dai greș. Cu mine n-ai sorți de izbândă, mârlan puturos ce ești! Sictir din ochii mei! Ion a tăcut. Și-a continuat calea, cu fruntea plecată, și s-a gândit; și s-a tot gândit. Ce să facă? Oare cum să-l poată dovedi, pe nemernic? Oare cum? Și, În cele din urmă, s-a decis. Tot la pândă. O să stau la pândă, până o să-l
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu mâța-n sac. A fost prins cu minciuna, cu marea minciună, că, de fapt, nu-l interesau mulțimile, decât, doar, pentru a fi, el, mărit și răsmărit, ridicat În slavă, pe când, mulțimile, aduse, acum, În starea de slugile sale, plecate, supuse și puse cu fruntea-n tină, ca sălciile, În fața furtunii dezlănțuite, din senin, și când era cazul și, mai ales, când nu era; deci, satisfacerea dorințelor mulțimilor trecuse, de multișor timp, pe un plan cu totul inferior. De altfel
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Îți spun, pe lângă cei unul lângă altul, În fața lor, pe cineva, care stă pe un scăunel cu trei picioare. Acela, să știi că e șeful taxei de bară, pentru ziua În care ajungi la Piață. Acela este rămas, de la ultimul plecat, cu ofertantul, să muncească, pentru ca, seara, norocosul, care azi a avut de lucru, să vină, la Piață, și să plătească taxa de bară. De care bară? O să vezi. De bara pe care ei așteaptă, cuminți și răbdători, să-i Întâmpine
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sufocantă, mereu venea În garsoniera lui, era bine să se termine odată povestea asta. Nehotărîrea lui era pornită și din calcul, nu găseai pe toate drumurile o femeie ca Ingrid. Devotată - excesiv! -, frumoasă, cu o slujbă bună, cu bani, adică; plecată săptămînal, adevărate guri de aer pentru cel rămas. Thomas putea să o ia razna o zi-două, chiar trei, atunci cînd Ingrid avea curse speciale spre Japonia sau Argentina; una spre Lună, dacă ar fi fost, i-ar fi lăsat timp
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
acum zâmbetul acela cuminte, firesc, ce m-a frapat în contrast cu râsul ironic al celor doi... Ce întâmplare de tot râsul a fost când ne-am cunoscut!”, exclamă ea și plecă din fața oglinzii pentru a se așeza din nou în pat, plecată deja în lumea frumoasă a amintirilor. Tainicele cărări ale iubirii Plecase în concediu de odihnă, restanță din anul ce nu de mult intrase la categoria „trecut”. Alesese o vilă cu numai două apartamente la etaj și un altul la parter
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
bătut încet la ușă domnule Bernard domnule Bernard ce faceți acolo nu ați mai ieșit de 24 de ore nu ați mai ieșit de 48 de ore nu ați mai ieșit de trei zile de obicei în fiecare luni dimineață plecați înapoi spre Paris azi însă n-ați dat niciun semn de viață iată este ora prînzului vă rog să vă opriți vă rog să fiți înțelegător zgomotul produs de claviatura mașinii dumneavoastră de scris începe să ne răsune în creier
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
al Olimpiei. După o pauză lungă, Aglae zise autoritară lui Simion: - Bea puțină apă! Aurica se ridicase și întindea un pahar de apă bătrânului, care-l luă docil și sorbi din el. - Iar voi, se îndreptă Aglae către cei doi, plecați acum. Osă văd eu ce fac cu ăsta. Olimpia ieși suspinând, iar Stănică o urmă țanțoș, după ce dăduse ceremonios bună seara. Simion, calmat cu aceeași repeziciune cu care se înfuriase, cu aerul chiar de a nu ști ce s-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care nu-l voiește. Și apoi aud mereu cum o bârfește cocoana Aglae... Nu, nu, trebuie să faci lucrurile așa cum e bine. Ai fost cam neglijent până acum, totuși vremea nu-i pierdută. Costache asculta morala lui Pascalopol cu ochii plecați pudic în ceașca de cafea, din care, după ce sorbise bine băutura, scotea acum drojdia cu degetul și o mânca. - Ce zici, Costache? îl stimulă Pascalopol. Moș Costache privi prudent în dreapta și-n stânga și apoi, ridicîndu-se puțin ca să vorbească mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
merge acasă la ea. N-avea nicio lețcaie așa că se întorcea înghețat, amărât si nervos la cămin. Un grup de vreo 4-5 colegi, derbedei mai mari tocmai coborau gălăgioși cu vreo două genți în mâini când s-au intersectat: - Unde plecați ? i-a întrebat. - La Cluj sau Galați hai și tu! - Așteptați-mă la poartă, vin și eu să fac rost de- o sută! Imediat i s-a schimbat dispoziția, a urcat scările în grabă, câte două trepte, a alergat la
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Au intrat în cimitir, pietrișul potecilor scrâșnea. De la poartă, cârciumarul, cu finul Tache și cu Ghiță Bîlcu luaseră cosciugul pe umeri. Lăcrimau, în fata gropii deschise, așteptau prietenii răposatului, meșteri bătrâni toți, și nașul Linei și al negustorului, cu capetele plecate. Iar a citit preotul din cărțile lui, s-au închinat. Muierile mușcau din batiste, suspinând. Aveau ochii roșii de plâns. Pe urmă groparii au coborât sicriul de lemn pe frânghii în deschizătura neagră a pământului. 108 Strigătele văduvei și ale
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
răsărit, unde trebuia să fie altarul, au citit din cărțile sfinte, și-au sărutat pe rând Sfinta Scriptură. Toată mahalaua se uita împrejur. Veniseră și câțiva dregători, în haine negre, primarul, vreo doi comisari, lume aleasă. Oamenii ședeau cu capetele plecate, ascultau vorbele preotului celui mic și la urmă s-au închinat cu evlavie. Până iarna au terminat biserica. Salahorii ridicaseră schelele pe măsură ce creșteau zidurile.Cărămizile se îmbucau una în alta, inginerii cercetau cu o ață întinsă între două cuie și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
râpele ca un ied. Procopie simți pământul gloduros intrîndu-i în pantofi și nevoind să se lase mai prejos, se luă după ea, rostogolind lutul și bolovanii. Veta, ajunsă pe fund, râdea de neîndemînarea lui. Iarba pălită mirosea bine, a vară plecată. Zări, aproape, balta. - Haide să culegem pelin, îl chemă. Pui prinsoare că strâng mai mult! Da-ntîi să-mi răcoresc tălpile, că m-am încălzit. Și își ridică poalele rochiei intrând în apă. Îi plăcea nămolul care i se încleia pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-mi pare... Pot să vin? Dumneata știi să dansezi? Dacă nu, te învăț eu... Ai să vezi ce ușor este... Da rămâne între noi, domnu. Procopie, să nu afle ai mei că am trecut pe la dumneata când au fost ei plecați'. Intră înainte și vin și eu după aceea, să nu ne vadă cineva... În odaia lui era cald și plăcut. Mirosea a hârtie veche. - Nu stau mult, spuse fata, deși știa bine că n-o să fie așa. - Bine. Numai să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
doar pentru cei ce n-au văzut-o. Ceilalți și-au pierdut vederea de atâta aparență și și-au rănit ochii într-un real minor. Spațiul oferit de visuri n-are orizont și astfel se întinde el generos unei priviri plecate, spre a nu se mai opri. Cum se dezmărginește lumea într-o simțire asfințită! De-aș fi Dumnezeu, m-aș face orice afară de om. - Ce mare ar fi Isus, dac-ar fi fost mai mizantrop! Față de materie, viața reprezintă un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu și-ar fi pierdut-o sub greutatea viețeii. - Noaptea era lucie, aerul părea nins de razele lunei, cari se furișau prin întunecoasa verdeață a copacilor. El șezu pe o bancă, cu mînile unite și lăsate preste genunchi, cu fruntea plecată și părul risipit preste ea, gândea lucruri de cari nu-și da seama și numai luna lunicînd pintre nouri împlea noaptea de vis. S-auzi un foșnet ușor care-l trezi... Era ea. Cum se schimbase acum? Fața ei nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu și-ar fi pierdut-o sub greutatea vieții. - Noaptea era lucie, aerul părea nins de razele lunei, cari se furișau prin întunecoasa verdeață a copacilor. El șezu pe o bancă, cu mînile unite și lăsate preste genunchi, cu fruntea plecată și părul risipit preste ea, gândea lucruri de care nu-și da sama și numai luna lunicînd printre nouri împlea noaptea de vis. S-auzi un foșnet ușor care-l trezi... Era ea. Cum se schimbase acum? Fața ei nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu și-ar fi pierdut-o sub greutatea vieții. - Noaptea era lucie, aerul părea nins de razele lunei, cari se furișau prin întunecoasa verdeață a copacilor. El șezu pe o bancă, cu mînile unite și lăsate preste genunchi, cu fruntea plecată și părul risipit preste ea, gândea lucruri de cari nu-și da sama și numai luna lunicînd pintre nouri împlea noaptea de vis. S-auzi un foșnet ușor care-l trezi... Era ea. Cum se schimbase acum? Fața ei nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
înamorate * ale lunei, cari se pierdeau prin verdele întunecos a arborilor și tufișelor risipite din grădina ei. Mă așezai pe-o bancă și cugetam; D-zeu știe de ce eram trist! Cu mînele unite și lasate leneș peste genunchi, cu fruntea plecată și cu părul risipit peste ea, astfel ședeam în grădina ei și gândeam lucruri de cari nu-mi pot da cont, pe când luna, lunecând alene printre nourii de argint ai cerului albastru, gândea și visa ce neci un om nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era rece și noi ne suflam în mâni de frig. Lui Ioan îi străluciră ochii. - Copii, pe luptă! zise el c-o voce aspră. și-ntr - adevăr că feciorii atâta păreau c-așteaptă pentru de-a sări din atitudinele lor plecate sau culcate și a apuca cu mâni vânjoase lăncile-nfipte în iarbă. În curând coborârăm dealurile și ne-ndreptam de-a dreptul prin câmpii cu iarbă moale la castelul ce se ridica în mijlocul unui parc întins și frumos. Ferestrele lui toate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
casei și a neamului. Ea era de o blândețe rară, însă niciodată întratîta încît să nu ramîie mândră și niciodată atât de mândră încît în fața ei să nu rămâie urmele unei neșterse și adânci blândețe. Când ședea nu avea ținuta plecată proprie femeilor nalte - {EminescuOpVII 306} splendidul ei bust de marmură rămânea drept și mândru - ai fi gândit că se simte pe tron. Bătrânul o iubea nu pentru că ar fi esistat doar vo afinitate sufletească între ei, din contra, ea avea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
continuu sfera celor interesați de emigrare. În aprilie 1955, legația xe "Israel"Israelului va prezenta 18 exemple, doar din xe "București"București, de Împiedicare a unificărilor familiilor: „Pistiner Iosif, Calea xe "Dudești"Dudești 52. În xe "Israel"Israel are soția, plecată acolo cu fetița de 9 ani... Soldan Eugen, soția și copilul de 11 ani se află În xe "Israel"Israel, de asemenea părinții și 3 frați...” 3. În 1955, existau În România 1.194 de cazuri de cereri de emigrare
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]