2,800 matches
-
cartea sa cu același nume - Outside Ethics (Princeton University Press, Princeton, 2005) - și în mai toate lucrările sale recente, precum Philosophy and Real Politics (Princeton University Press, Princeton, 2009) sau Politics and the Imagination (Princeton University Press, Princeton, 2010). 4 Pledoarie ce continuă și dezvoltă (chiar dacă uneori se distanțează de) destul de puținele încercări sistematice de până acum de a apăra moralismul de obiecțiile realiste, precum cele ale lui Adam Swift ("Political Philosophy and Politics", în What Is Politics? The Activity and
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
fel de coregrafie a satului întreg,,6. Prin ea se rezolvă, într-o anumită măsură, o bună parte din tensiunile sociale. Înțelegerea corectă și profundă a acestei coregrafii pune în jocul antropologiei prezența Celuilalt și gândirea dialogală. Este realmente excelentă pledoaria autorilor pentru gândirea dialogală și acceptarea Celuilalt. Ce este gândirea dialogală? Este actul rațional care ,,a trecut prin proba Celuilalt,,7. Antropologul care gândește dialogal și-a asumat deja în propria-i conștiință- bogăția spirituală a întâlnirii a două sau
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
că Dealul ar fi o amintire din viitor lăsată de semenii noștri întru rațiune ,,...dintr-o galaxie ștearsă din memorie..."70. ,,Lostul confirmă că suntem, că aparținem Marii Civilizații a Navigatorilor Stelari"71. Cartea lui Aurel Brumă este și o pledoarie curajoasă pentru recuperarea viitorului nostru și a nativei vocații celeste într-o nouă și acum inaccesibilă dimensiune. Poate în a 4-a sau a n-a dimensiune. În ultimă instanță, misterul Dealului este interpretat de Aurel Brumă și într-o
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
d) secularizare. Un text provocator și interesat este și cel referitor la ,,Religia Bio". Aluzia este la imensul interes și chiar la fetișizarea în anumite medii a mâncării tradiționale, fără adausuri comerciale, aditivi și conservanți. Religia Bio este o veritabilă pledoarie împotriva ,,laptelui chinezesc forjat cu melamină". O religie seculară, cum ar spune autorul, care prinde de minune în forme patologice, hilare și grotești, inclusiv în România contemporană. Remarc curajul exemplar al lui Mirel Bănică în încercarea sa reușită de a
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
care trimite Le Goff (dintr-o listă pe care mi-am permis să o completez, din rațiuni științifice legate de cercetarea de față) s-au ocupat de diferite perioade ale "premodernității" europene (în sens larg) și în special occidentale. Continuând pledoaria pentru o antropologie a puterii medievale - manifestate în "durata lungă" a secolelor IV-XVIII ( Pentru un alt ev mediu, "Prefață" 40)3 −, cercetătorul francez notează că poate fi studiat ... un simbolism profund ancorat într-o semiologie religioasă, care transforma politicul într-
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
aparte”, cu două componente, una aflată în sfera limbajului, iar cealaltă întrupată din „metafora vie a trupurilor și lucrurilor”, reclamă anumite coduri de lectură și nu se poate mărgini la modalitățile naratologice ale structuralismului, adică la modelele interpretative pur textuale. Pledoaria se îndreaptă spre o hermeneutică simultană, contextuală și intertextuală, spre o receptare de tip pragmatic, după modelul oferit de Camil Petrescu, „unul din primii pragmaticieni ai teatrului”. Din multitudinea de ilustrări prin intermediul cărora se configurează construcția teoretică, autoarea se oprește
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
Splendid (I-II, 1978-1981), care împreună cu alte două, proiectate cu titlurile Cocoșul de vânt și Corbii demenți, ar fi trebuit să alcătuiască o trilogie, pare o demonstrație de scriitură scăpată de sub control, excesiv digresivă, cu ținta pe dispunerea galopantă a pledoariei, fără vreo preocupare pentru construcția personajelor. Stilul magistratului nu se acomodează nici acum exigențelor scrisului literar, eforturile fiind resimțite drept sforțări, ambiții, fără să poată anula senzația de proză confecționată. SCRIERI: Beton armat, Cernăuți, 1934; Judecata focului, București, 1957; Oameni
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
limbajului contemporan: influența exercitată de literatura artistică și de autorii ei cei mai avizați se diminuează, mai importante ajung să fie mesajele presei, devenită principalul furnizor de limbă literară. Lucrarea încununează seria de comentarii asupra corectitudinii și abaterilor de la aceasta, pledoariile pentru cultivarea limbii, susținute de Z. prin intermediul rubricilor pe care le girează în publicațiile culturale. SCRIERI: Narațiune și poezie, București, 2000; Diversitate stilistică în româna actuală, București, 2001; Calendarul după Caragiale (în colaborare cu Călin Andrei Mihăilescu și Liviu Papadima
ZAFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
și străini (Gabriele D’Annunzio, Oscar Wilde), semnate, din 1913, de tânărul Aureliu Weiss. V.r. este susținută și de mulți colaboratori care își îndreaptă interesul spre celelalte arte: Al. Tzigara-Samurcaș (cu studii asupra valorii plastice a monumentelor vechi și pledoarii pentru înființarea „muzeului nostru național”), A. Baltazar (semnând Spiridon Antonescu, cu eseul Spre un stil românesc, cu articole despre arta bizantină și cu multe cronici plastice), Ștefan Popescu (cu un „carnet de pictor”) ori William Ritter și Francis Lebrun, străini
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
economia politică, spre sociologie, spre tot ce e susceptibil a susține transformările pe linia progreselor înregistrate în Occident. Astfel, contrar celor afirmate în program, V.r. este și o revistă politică, nu în sensul îngust al tribunelor de partid, deși pledoariile în favoarea liberalilor nu lipsesc. În cronicile interne (foarte multe aparținând lui C. Stere), în studii precum Social-democratism sau poporanism? și Neoiobăgia d-lui Gherea ale aceluiași, în amplele expuneri semnate de G. Ibrăileanu, Radu Rosetti, Ion Radovici, Ion Teodorescu ș.a.
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
PCUS*, destalinizarea* este, într-o primă perioadă, refuzată de Togliatti. Sub presiunea altor conducători și a publicării „raportului secret” al lui Hrușciov* în presa occidentală, el îi predă în iunie 1956 revistei Nuovi argomenti o analiză a stalinismului și o pledoarie pentru o autonomie sporită a partidelor comuniste, care marchează o incontestabilă originalitate în cadrul mișcării comuniste internaționale*. Totuși, el aprobă și chiar solicită intervenția sovietică împotriva Revoluției maghiare* în toamnă. Iar la sfârșitul lui 1956, al VIII-lea Congres al PCI
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
special relativ la această dispută particulară. Grija cu care statele ocrotesc în general caracterul contractual al jurisdicției tribunalelor internaționale este ilustrat de către Sir H. Lauterpacht: ...majoritatea hotărârilor judecătorești date de Curtea Internațională Permanentă de Justiție au fost preocupate de așa-numitele „pledoarii pentru jurisdicție”, adică de refuzul unei părți, susținut de o interpretare rigidă și ingenioasă a acordurilor relevante de arbitraj, de a acorda celeilalte părți dreptul, pe care Hobbes îl privea drept fundamental chiar și în starea naturală, la o adjudecare
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
realitate). Concluzia autorilor este clară: # O dată ce se renunță la aceste mituri, problema nu va mai fi cum să devii lider, ci mai degrabă cum să îmbunătățești eficiența cuiva în arta de a conduce (Bennis, Nanus, 2000, p. 222). # În esență, pledoaria celor doi autori este în favoarea conducerii transformaționale, la care ne vom referi într‑un alt paragraf. 3.4.3. Scurte concluziitc "4.3. Scurte concluzii" În finalul secțiunii destinate prezentării problematicii stilurilor de conducere schițăm câteva scurte concluzii: • Stilul de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
identitățile distincte în termenii identității sociale superioare, supraordonate. Acesta reprezintă ceea ce Haslam (2001, p. 206) numea pluralism organic - care constă în promovarea unei identități supraordonate ce-și alimentează propriile identități subordinate. După opinia noastră, cele de mai sus reprezintă o pledoarie în favoarea negocierii de tip câștig-câștig, în detrimentul celei de tip câștig-pierdere. Strategii, tactici și tehnici de negociere Scurte delimitări conceptuale Termenii strategie și tactică au fost preluați din armată, politică, diplomație. Curând, ei au fost utilizați și în alte domenii, fiind
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fost totuși uitată, fiind reactivată, pe principii noi, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, prin valorificarea ei în teoriile argumentative, în lingvistica discursului și în lingvistica pragmatică, precum și în alte discipline sau direcții de cercetare. În tradiția pledoariilor din perioada clasică a Greciei antice, retorica reprezenta un ghid al alcătuirii discursului cu finalitate persuasivă, făcînd o analiză a mijloacelor ce puteau fi folosite pentru a comunica în public, și reprezentînd astfel prima formă de a n a l
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de la premise nedemonstrate și numai admise de public, în vreme ce demonstrația pornește de la premise adevărate, astfel încît retorica produce o emoție, iar nu o convingere proprie cunoașterii. În Retorica sa, Aristotel a susținut utilitatea retoricii ca artă formală de a învăța pledoaria pentru o anumită teză. Sînt distinse în acest cadru trei genuri de discurs: deliberativ, judiciar și apodictic. Primul, genul deliberativ, are în vedere guvernarea și se bazează pe criteriul utilității pentru viața cetății, al doilea, genul judiciar, realizează acuzarea sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ce emană de la instituții către cetățeni are în parte trăsăturile unui limbaj tehnic, deoarece arată cum trebuie procedat și ce trebuie realizat. Tipul limbajelor juridice este specific codurilor de legi și dezbaterii judecătorești, avînd printre specii limbajul juridic oratoric al pledoariei judiciare (avocățești). Limbajul legilor este foarte apropiat de limbajul administrativ al instituțiilor. Existența unui stil publicistic (sau gazetăresc) a fost deseori contestată, căci paginile publicațiilor periodice întrunesc texte ce pot avea trăsături specifice celorlalte stiluri funcționale ale limbii. Aici nu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a luat mințile catastroficului filosof Jean-Baptiste Botul, într-o noapte a anului 1937, când, făcând pe taximetristul socratic prin Paris, a luat o domnișoară drept pasageră și n-a mai dus-o acasă decât a doua zi dimineață. Botul, în pledoaria sa ținută în fața tribunalului profesionist al taximetriștilor, a apelat la exemplul unui alt filosof, căzut pradă unui „demon al amiezei“ (așa se cheamă cartea în care e transcrisă pledoaria, Nietzsche sau demonul amiezei): Friedrich Nietzsche, subjugat de demonul-midinetă Lou Andreas-Salomé
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
mai dus-o acasă decât a doua zi dimineață. Botul, în pledoaria sa ținută în fața tribunalului profesionist al taximetriștilor, a apelat la exemplul unui alt filosof, căzut pradă unui „demon al amiezei“ (așa se cheamă cartea în care e transcrisă pledoaria, Nietzsche sau demonul amiezei): Friedrich Nietzsche, subjugat de demonul-midinetă Lou Andreas-Salomé (domnișoară care în general a luat viața foarte în serios și i-a avut drept parteneri intelectuali pe Rilke și Freud). Botul, în stilul lui răsuflat, descrie întâlnirea dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
contrapunctul adus acestei virilități nevrotice: jurnalul lui A. conține destulă candoare pentru a dizolva din fierea lui M. Și, până la urmă, în ciuda faptului că femeia îl înșală, ea este cea care duce actul până la capăt. Nu m-au putut convinge pledoariile lui M. împotriva sinuciderii: simple sofisme. El este, în cele din urmă, cel slab... Marin Mincu, Intermezzo. Aurora, colecția „Fiction Ltd“, Editura Polirom, 2007 TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Eu, nemții și Dracula Florin L|Z|RESCU Un ziar din Germania mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
sînt plauzibile, s-ar impune o re-evaluare a analizelor lui Bradley asupra personajelor lui Shakespeare. Nu se poate susține că modul său de abordare furnizează comentarii adecvate ale tragediilor ca ansambluri cu valoare estetică dar, așa cum demonstrează Chatman într- o pledoarie entuziastă și convingătoare (1978: 107-38), prin faptul că amintesc categoriile importante din vocabularul curent al psihologiei, analizele sale pot duce la concluzii explicative originale și credibile. 4.6. Personajul și mediul înconjurător în Cei morți Pentru a demonstra mai eficient
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Ozana fuge, Dinu încearcă să-l ucidă pe Daniel, acesta plasează un croșeu și rivalul său sfârșește cu un ciob de sticlă de la geamul compartimentului, înfipt în craniu. Ozana își pierde mințile, iar Durban este achitat la un proces în urma pledoariei sclipitoare a prietenului său, avocatul Dimitrie Mihăilescu. Dincolo de spectaculozitatea gratuită a situațiilor narate, există în această a doua parte a romanului, câteva pagini de proză autentică, mai ales acolo unde naratorul urmărește complicatul proces psihologic pe care îl parcurge Ozana
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ideea unui asasinat moral, în primul rând, asupra marelui scriitor (gazetar). Iată că o nouă carte, datorată unui alt reputat eminescolog, Theodor Codreanu Dubla sacrificare a lui Eminescu (Editura Macarie, Târgoviște, 1997) vine acum să adaoge acestor depoziții, o autentică... pledoarie la bară în favoarea cauzei lui Eminescu, încercând o interpretare critică a datelor pe care cei doi autori, și nu numai ei, le pun în discuție, văzând totul într-un halou politic amplu, încadrând activitatea primului redactor de la Timpul în dinamica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poet al neamului, Mihai Eminescu", pentru ca autorul să se întrebe legitim: "Ce știa A.C. Cuza, un foarte bun cunoscător al operei eminesciene", în acest sens? "E o referință la asasinatul moral sau la asasinatul în sensul propriu al cuvântului?" Toată pledoaria ce urmează vine în susținerea primei ipoteze și demonstrația celei de a doua, prin legarea, într-o logică plauzibilă a elementelor și evenimentelor politice ale epocii în caruselul cărora gazetarul, omul de cultură Eminescu, era implicat profund, atât de profund
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să fim oameni și de a înțelege arta printr-un fel de concentrare-relaxare morală. Voluptatea de a gândi desfide imobilismul și reclamă vlaga dialectică. Rezultă jocuri foarte serioase ale minții, raportate la categorii fundamentale ale spiritului sub forma zicerilor fulgurante. Pledoaria pentru scrisul scurt, de maximă concentrare, incitant, vine imperios din imboldul esențializării, împotriva prolixității. De pildă, Maiorescu scrie concis, pe câtă vreme Gherea e dezlânat. "Meritul lui Borges de a fi scris atât de scurt", cugetă Lamparia. Dintr-o sumă de asemenea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]