2,329 matches
-
ne sprijină sau care ne tulbură. - mișcările care ne tulbură sunt toate acelea care, atunci când reprezintă o căutare vocațională sinceră, entuziasm, spirit de sacrificiu, generozitate, creează în noi tulburare, neîncredere, închipuiri de obstacole, teama de a nu reuși, oboseală interioară, plictiseală. Vom putea să le descriem, luându-le în momentul lor cel mai dramatic, ca acele mișcări ce asaltă sufletul lui Isus în timpul Patimii, care este punctul culminant al alegerii Sale. Isus este cuprins de angoasă, tristețe, dezgust. Mișcările ce ne
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
din literele românești actuale." Gheorghe Grigurcu " Mai întâi de toate, simulând destul de măiestru tertipurile textualiste, Arcadie Suceveanu trece la demitizarea propriilor mituri poetice, la o deriziune autoflagelatoare: "miturile nu sunt decât / dulci pastile pentru cei ce suferă de insomnie și plictiseală" (Splina porcului de Crăciun). Poetul se-ntreabă ce mai fac caii troieni de când "zidurile cetății s-au dâramat... Așadar, simulacre peste simulacre, până la caricaturi fragmentare, de felul struțo-cămilei lui Cantemir. Tot în spirit postmodernist, poetul devine o simplă mașinărie-flașnetă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în condițiile producției și distribuției de bunuri de consum, factorul psihologic, care determină ca multiplele dorințe individuale să se materializeze (în special într-o societate de consum) prin cumpărăturile făcute, astfel: ─ din impuls; ─ din dorințe legate de prestigiu; ─ din frustrare/plictiseală; ─ în urma unor intense propagande prin reclame comerciale sau ─ din obiceiul unor cumpărători de a cumpăra tot ceea ce văd sau toate lucrurile despre care au auzit (shoppoholics în limba engleză), fără să țină seama de faptul că la un moment dat
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
pe care vrea să-l redea oamenilor... Care e rolul femeii? Farmecul figurii, grațiile persoanei. Numai femeile le posedă în gradul suprem și prin aceste calități ele sunt destinate să vă facă fericiți... Femeile s-au însărcinat să vă risipească plictiseala prin veselia, prin farmecul ce-l pun în galanteria lor; o bucurie nebunească, un delir amabil, o beție delicioasă sunt singurele capabile să deștepte atenția voastră și să vă dați seama că sunteți în adevăr fericiți... Epistolele conturează un cod
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
accesoriile pentru grătar în aer liber și să fie „măturați” de aceștia. Alternativa a fost mutarea ecranelor în zona de așteptare de la departamentul de reparații, unde rula în fața unui auditoriu care oricum era bucuros de orice divertisment, ca alternativă la plictiseală. Orice om care trece pe la departamentul de reparații dintr-un supermagazin pentru produse casnice și de grădină va cumpăra într-o zi acea mașină de tuns iarba. Nu se știe din ce motiv, însă observăm cu regret că preocupați să
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
numai că nu le place să aștepte, dar le displac total sentimentele pe care le au când trebuie să aștepte: frustrarea când văd lipsa de eficiență, preocuparea de a se fi așezați la rândul care merge cel mai repede sau plictiseala pentru că nu au ce citi, privi, respectiv, cumpăra în timp ce așteaptă. Amintirea unei incursiuni plăcute la cumpărături poate fi și înlocuită cu o experiență neplăcută de la casa de marcat. Să pună întrebări prostești. Mai ales produsele noi ar trebui expuse astfel încât
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
timp pierdut, muncă pentru a desface și a reface. Există însă și riscul de a se opri în mijlocul lucrului, dintr-un motiv sau altul. Sînt case neterminate, lucrări care sînt reluate abia după mult timp. Pendent opera interrupta. Intervine și plictiseala de a se întoarce, zi de zi, ca să muncească în același loc. În activitatea celor care finisează o clădire există mai multă îngrijorare decît veselie 139. Un șantier de demolare trimite întotdeauna cu gîndul la natură, iar muncitorii care sapă
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
precum și de alegerea și stâlpirea - din nou, la 12 iulie 1708- a hotarului Mănăstirii Socola. Nu te-ai fi așteptat la așa o dârzenie din partea unor călugărițe, dar ele au făcut-o. Dacă încă mai reziști atâtor amănunte și încă plictiseala nu-și arată fața, atunci mai pot spera la un semn din partea ta, iubite prieten. IV Îți sunt recunoscător, dragul meu, pentru că nu te dai învins de pisălogeala mea, dar eu nu fac altceva decât să răspund dorinței tale. Și
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
direct pe care personajul o adresează propriei persoane? Dacă este așa, atunci aceste gânduri ale eroului din Crinul din vale, de Balzac, aparțin monologului interior: În fața acestei priveliști, am fost cuprins de o uimire voluptoasă, pe care o pregătiseră dinainte plictiseala șesurilor sau oboseala drumului. Dacă femeia aceea, floare între semenele ei, locuiește un loc pe lume, iată acel loc! La gândul acesta, m-am rezemat de un nuc218... De fapt, aici este vorba de un discurs direct, nu de monolog
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pe malul unui lac mult apreciat de iubitorii de înot, de ca-notaj, de plajă, sau, pur și simplu, de iubitori ai statului la umbra copacilor pe malul apei. Le lac du Coiroux se cheamă acel lac. Ca să nu mor de plictiseală, că la foame sunt mai rezistent, am înjghebat un dialog, ajutat și de prietenul Michel, cu un domn francez care venise să consume și el ceva, însoțit de cele două fiice ale sale. Omul avea alură de rugbyst, fapt care
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
fluturau urmele de sânge lăsate de Cain". Totul este distorsionat, mitologia nu face decât să distrugă, să supradimensioneze și mai mult imaginile, contururile. Acumularea de imagini e utilizată ca tehnică și-n După-amiază, tocmai pentru a construi un univers al plictiselii, în care viața e redusă la minimum. Notațiile sunt sumare, surprind banalul vieții, elementul pitoresc este și el prezentat ca unul care nu depășește limitele cotidianului, nimeni nu mai pare mirat, impresionat de tabloul prezentat. Imperfectul impune și de această
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o remarcam și în alte cazuri (dată de insistența pe oboseală, pe căldură, ca-n După-amiază, sau de folosirea constantă a imperfectului pentru a surprinde o anumită încremenire în timp a imaginii) apare și aici, totul este cuprins de moleșeală, plictiseala este una dintre coordonatele lumii descrise. Tentația pozei, atitudinea sfidătoare este atribuită de astă dată sufletului, imagine boemă a propriului eu, "Stătea picior peste picior și fuma o țigară/ scuturând scrumul blazat de atâta monotonie,/ ultimele roșcove atârnau ca niște
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
s-a spus, închide textul simetric oferind ceea ce ar putea fi echivalat cu resemnarea, dar și cu schimbarea viziunii, există aici o interacțiune, dar e parodică și oarecum zeflemistă: "Eram noi doi: Eu și cu Mine,/ pe urmă de atâta plictiseală ne-am certat,/ apele erau calme și nimeni în parc/ în afară de roșcove, încât l-am scuipat". Marile probleme existențiale au dispărut, motivul conflictului interior este plictiseala, nimic nu mai presupune ieșire din banal pentru că omul s-a învățat, s-a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și oarecum zeflemistă: "Eram noi doi: Eu și cu Mine,/ pe urmă de atâta plictiseală ne-am certat,/ apele erau calme și nimeni în parc/ în afară de roșcove, încât l-am scuipat". Marile probleme existențiale au dispărut, motivul conflictului interior este plictiseala, nimic nu mai presupune ieșire din banal pentru că omul s-a învățat, s-a acomodat cu propria existență încât absolut nimic nu-l mai poate face să privească lumea dintr-o perspectivă nouă. Același plural cu care ne-au obișnuit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tocmai o încălcare a tabuurilor literare. Reușita textului constă chiar în faptul că nu e doar o încercare de respingere a clișeelor verbale/ literare, ci și o afirmare a unor mari obsesii într-un limbaj nou, "melcul tăcerii", "o muscă (plictiseala?) se plimbă pe tavan", plictisul este astfel reafirmat. Nota ironică e dată de sublinierea, de îngroșarea contururilor imaginilor, "Uite, melcul tăcerii înaintează...". Impresia de încremenire, de nemișcare, în timp și spațiu se realizează prin comentarii. De altfel, textul se constituie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Constant Tonegaru aproape de fiecare dată când se abordează una din temele considerate multă vreme serioase, așa se procedează cu spleenul, cu motivul dublului, în fond cu poezia de introspecție: "Eram noi doi: Eu și cu Mine,/ pe urmă de atâta plictiseală ne-am certat,/ apele erau calme și nimeni în parc/ afară de roșcove, încât l-am scuipat." (Noi doi). Un text precum Apele mari prezintă și el o lume ciudată, reflectând ca într-un fel de mise en abîme structura de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care se întoarce în mod neașteptat, ca la un punct fix, neabătut, asupra ta. în natură, corbii devin vizibili toamna și iarna. Corbii interiori n-au doar două anotimpuri: se ivesc ori de cîte ori ne copleșește decepția, ne sufocă plictiseala, ne deprimă singurătatea. „Havuzul din dosul palatului mort” Unde e? încercarea de a-l localiza nu dă rezultate precise. A existat în Bacău un asemenea palat? Cineva ar putea răspunde: desigur, e vorba de Palatul Administrativ, „mort” în fiecare zi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dulci” de Ionel Băjescu-Oardă: „Tîrziu, cînd anii trec, în fine,/ Acum păpușa-i domnișoară;/ Cînd luna-i sus, alene vine./ în fața oglinzii se măsoară” etc.6) Prematur și nițel comic în versurile romanței, „în fine” se potrivește cu graba din plictiseală a lui Bacovia. Și un alt exemplu, din „Divagări utile”: „S-a dus Agatha? O stea senină a fost în visul meu, dar «florile roșii muriră»”7). Ultimele trei cuvinte nu sînt, cum s-ar putea crede, vreun vers de-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
consoane strivesc o vocală. Și totuși acest cuvînt fără rezonanță, mut și rece, a avut momentul său de atracție și de „elocvență”. De ce? Pentru că definea, scurt, un complex de stări caracteristice generației de la confluența secolelor XIX și XX: apăsare, oboseală, plictiseală etc. Era termenul unui diagnostic moral, o metaforă a „durerilor înăbușite”, un simbol al decepționismului și dezabuzării. „Plumb” se întîlnește, ce i drept, și la „veselul Alecsandri”, și la impetuosul Heliade și la năstrușnicul Pann și la Eminescu, mai ales
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
exclusă. Neputînd munci în felul celorlalți, Bacovia caută o compensație în „munca de visător”, meserie care (ierte-mi-se rima) nu figurează în nici un nomenclator, inventată, mai în glumă - mai în serios, o ficțiune necesară celui ce, din cauza nevrozei, a plictiselii, a angoasei etc. nu stă la masa de lucru, dar nici nu face altceva. Din cînd în cînd, gîndul că „cineva departe muncește” și pentru el, îi revelă poziția de privilegiat, pe care, deși n-o refuză, o suportă destul de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se „alcooliza” cu vin, iar vara și cu bere. I. M. Rașcu povestește despre furia cu care se arunca Bacovia în dans. O asemenea furie n-o poate avea decît cineva „stătut”, care a adunat într-însul destule abțineri, destulă plictiseală. E saltul tipic al „înfometatului” de la lipsă la exces. Cum operează timpul! în diverse reviste („Arta”, „Romînul literar” etc.), pe aceeași pagină cu Bacovia, uneori chiar alături de el, stau: G. Dem. -Poiană, Ioan Popșior, N. Fieraru. Ubi sunt? „Orice pericol
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
spună Arghezi - mai cu folos în versurile încă nescrise”. („Crochiuri din Predeal”, în „Bilete de papagal”, 3, nr. 474, 14 septembrie 1930, p. 1) Temele lui Bacovia sînt cele ale poeților din secolul al XIXlea, sau și mai vechi: singurătatea, plictiseala, trecerea ireversibilă a timpului etc. Ceva mai recentă e nevroza, boală resimțită cu acuitate la începutul secolului XX. De relevat însă că, pentru autorul „Lacustrei”, acestea nu sînt numai teme literare, ci și, chiar în primul rînd, teme existențiale. O
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pagini bazate pe informații din arhive. Descoperindu-le, mai întîi sînt nedumerit, apoi încep să mă gîndesc la cauzele renunțărilor. Deși conturat suficient de ferm, fragmentul următor (ca să dau un exemplu) reprezintă, neîndoielnic, un start ratat de capitol: „Ca și plictiseala, nevroza e un «mal du siècle», «o plagă» a deceniului dinainte și a celui de după 1900, cînd numărul celor «qui vivent sur les nerfs» devine, îndeosebi în Franța, tot mai mare, nu numai în literatură, dar și în celelalte arte
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
memorie, deși nici atunci cu totul. Desigur, chiar și natura ar trebui să se schimbe: să nu mai fie ploi persistente, ierni terifiante, cu „ger aspru”, „pustii”, zile cu ceață, ceruri gri. Nimic să nu mai amintească de singurătate, melancolie, plictiseală. Eu nu întrevăd încă posibilitatea realizării acestora. în fine, ar trebui să apară mulțime de poeți care să ne dea un sentiment al valorii mai pregnant decît cel pe care ni-l dă opera sa. Alții, legiuni, pot fi contraziși
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
este simultan infinit și definit. Viața în lumea inteligibila poate fi, în consecință, descrisă că mișcare care continuă la infinit, si totusi este perpetuu completă (5.8.9.25; 3.8.11.23; 6.5.12.13). Nu există nici plictiseală de această viziune, nici sațietatea din partea celui care vede. Nu există o goliciune pe care sațietatea să o poată îndepărta, nici părți care să nu fie satisfăcute una de cealaltă. Iar absența satisfacției provine de la absența unei sațietăți care ar
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]