2,367 matches
-
atâta pagubă! E cea mai bună ocazie să scap de ea, așa cum aș fi vrut deseori. Ea mi-ar face numai încurcături: renunțări, clevetiri de ale publicului, greutatea de a mai continua sau de a mă ascunde. Și chiar uneori plictiseală. Atâta pagubă! N-are nici bani, nici frumusețe, inteligența ei este așa de puțin personală că se mulțumește numai să-mi repete observațiunile mele. E deseori comună și găsește plăcerea între cei comuni. Neîntreagă la minte, uită, se încurcă, greșeste
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
puși la punct de surâsul ei egal, cu care nu știu ce să vorbesc și mă indignez că, dimpotrivă, Viky se simte foarte bine cu ei, înșiră banalitățile fără nici o dificultate, omoară timpul fără nici o părere de rău și fără să bănuiască plictiseala mea. Câte unul din companionii ei e și urât și imbecil, și totuși îl poartă după dânsa, îi vorbește cu același farmec și nu-l părăsește noaptea târziu înainte de a-și fi luat angajamente pentru a doua zi. Eu cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
totuși pe stradă salută uneori un cunoscut sau, traversând, așteaptă să treacă un automobil ca să nu fie călcat, dacă nu cumva nu știusem nimic. Și iarăși discuția continuă neînsemnată, vorbe ce nu pot fi reținute și, uneori, tăceri nesemnificative, aproape plictiseală. Ne-am despărțit fără să ne mai promitem o întîlnire, căci nu-i vedeam necesitatea. Curiozitatea mea și scrupulele ei fuseseră satisfăcute, nu mai rămânea decât să mă deprind cu noua stare de lucruri. Când s-a depărtat, am putut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
m-a învățat că totul nu se datorește decât unei ciudățenii a naturii unei acalmii trecătoare, și chinul va trebui să reînceapă, redevin cel pe care îl cunoscuse odinioară Ioana, ușuratec în ceea ce o privește, plictisit, fără să-mi mărturisesc plictiseala, dar trădîndu-mă prin neastâmpăr și prin planuri - cu aspect inofensiv - de a varia atmosfera portului și de a vizita Cavarna. Alerg la totfelul de șiretenii ca să plec, îndelung pregătite, stângace, căci nu sunt naturale, și vizibile perfect pentru firea bănuitoare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în toate detaliile, ca a devenit importantă în viața trecută, cu toate că s-ar fi putut să aleg o altă scenă și să degajez tot atâtea vibrații, căci viața între noi n-a fost niciodată banală, și chiar și clipele de plictiseală au avut un sens. O luptă neîncetată în care am întrebuințat toate armele, răutate pe față, ironia, șiretenia, tortura. Doi oameni care nu pot trăi unul fără celălalt și totuși se chinuiesc. Ca să-mi replice, Ioana nu-i niciodată obosită
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
exact în starea de dinainte de despărțire. Eu neputând pleca, dar plictisit, avid să-mi câștig libertatea, ea torturată de indiferența mea, pe care o simte oricât aș nega-o. Aș avea, desigur, mai multă experiență, mi-aș spune în momentul plictiselii: dacă m-ar părăsi sau m-ar înșela, aș suferi imens, deci trebuie să iau toate precauțiile și să nu-mi fac iluzia că mi-aș putea reface viața altfel. Asta nu-nseamnă că m-aș plictisi mai puțin. Aș
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că le lipsea ceva. Din mers, Hideyoshi privea soldații din stânga și din dreapta, trupele transpirate și încleiate de noroi care găseau mari arome în alimentele abia comestibile, soldații care găseau întotdeauna câte ceva de râs și nu știau mai deloc ce era plictiseala. Lui Hideyoshi îi lipseau zilele când făcuse și el parte din acea exuberantă adunătură de tineri. I se încredințase comanda campaniei în urmă cu cinci ani lungi. Bătăliile și luptele amarnice care avuseseră loc la Castelul Kozuki, la Castelul Miki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
săi ocupaseră clădirile principale, în vreme ce grupului său îi fuseseră rezervate cele mai mici. Stabilind ziua întâlnirii, Nobuo încercase să se impună puțin și acționase în urma unei toane, dar, a doua zi, și pe el păru să-l deranjeze foarte tare plictiseala și începu să se plângă: — Nici măcar vasalii mei superiori nu sunt aici. Nobuo își petrecu întreaga zi arătându-i-se prețioasele volume de poezie ale templului și plictisindu-se de moarte la vorbăria interminabilă a bătrânilor preoți. Când se înseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se străduia, din răsputeri, să-l distreze pe Ieyasu, dar Ieyasu avea treburi de făcut. — Nu, Senior Nobuo. Domnia Sa nu trebuie să mai bea sake. Cel puțin, judecând după culoarea obrajilor. Dați-ne nouă ceașca. Dar Nobuo nu observase jenanta plictiseală a invitatului de onoare. Eforturile sale erau determinate de interpretarea greșită a expresiei somnoroase din ochii oaspetelui. Le șopti ceva vasalilor și ușile glisante de hârtie din capătul încăperii fură trase rapid, dezvăluind o orchestră și dansatori. Pentru Ieyasu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
conținând și alte câteva flecuștețe. Am citit cu dificultate, aproape am buchisit cele două scurte, foarte scurte însemnări. Într-una din ele mama spunea cam așa: Azi, duminică 19.., m-am plictisit îngrozitor. Am făcut o plimbare cu tramvaiul și plictiseala tot nu mi-a trecut... Îmi închipui că, la vârsta de paisprezece ani, s-a urcat cu ușurință în tramvaiul acela din alte timpuri și a coborât cu aceeași ușurință. Și, fără doar și poate, nu s-a dezechilibrat în timpul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și sub el. 2 Primele impresii — ’ Neața, spuse Margoulies către Bull și recepționeră. — ’ Neața, veni răspunsul celor doi. Margoulies se oprise o clipă să vadă dacă nu cumva auziseră foșnetul micii lui ejaculări. Dar observă doar anxietatea lui Bull și plictiseala recepționerei. — Nu erai programat la mine la 9:30, nu? îi spusese Margoulies lui Bull, pe care îl știa destul de bine ca să poată renunța la politețuri. — Cineva a anulat programarea, domnule doctor..., intervenise recepționera. Domnul Gaston a spus că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și spus că el nu pricepe ce-i atât de inestimabil, când nu se vede aproape nimic din ele, la care Zsolt a spus că și el auzise că nu-s deloc preistorice, că le-ar fi făcut minerii din plictiseală, și le acoperiseră apoi cu pământ pentru că le ieșiseră atât de prost, și chiar că nici n-aveai ce vedea la ele. Baraca lui nea Vasile era plasată sub basoreliefuri, lângă peretele de lut, la vreo zece metri de puțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
măsuță a luat un ziar, și-a făcut vânt cu el ca cineva care nu mai poate de cald, și atunci Feri m-a întrebat ce se vede pe peliculă, iar eu i-am zis că nimic, e o mare plictiseală, se plimbă una de colo-colo într-o cameră mare, și Feri a întrebat dacă e singură, și i-am zis că da, ei, și atunci Feri s-a apropiat mai mult, învârtind în continuare discul, și atunci femeia din film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
alea? De ce ți-ai mai aminti? Îți mai amintești dacă te-ai spălat pe picioare în timp ce stai întins în cadă, într-o după-amiază liniștită? (E plictisitor să te piși, nu-i așa, după primele câteva mii de ori? Fui, ce plictiseală.) Nu-mi amintesc nici jumătate din lucrurile pe care le fac. Dar după cum stau lucrurile, nici nu vreau mai mult. Să luăm, de exemplu, cazul de față, când m-am sculat pe la prânz convins fiind că am discutat cu Selina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
guh suh muh fuh cuh. Și eu fac cam la fel când vorbesc cu mine însumi.) A treia, vocea îmbătrânirii și a vremii, a timpului ce trece de la o zi la alta, vocea tot mai slabă a rușinii rănite, a plictiselii triste și a protestului inutil... Numărul patru e adevăratul intrus. E cea mai recentă. E cea care mă abate de la lucru și mă împinge cu gândul spre lucruri la care nu m-am gândit niciodată. Are în ea exaltarea nepoftită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gest moale și indiferent), se uită la mine. Ne-am aruncat câte o privire scurtă și încruntată. Ne-am ghicit unul pe celălalt A scos un scrâșnet ascuțit cu limba și dinții, după care a revenit la starea lui de plictiseală sau supărare sau dezgust Da, mi-a fost suficient să-i arunc o singură privire ca să-mi spun - femeile, sărmanele femei. Ele o încasează întotdeauna. Recunosc că nu aveam nici un chef pentru această întâlnire, mai cu seamă că eram plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de amenințare sunt de-a dreptul amicale. În California, șoferii care au fost condamnați pentru conducere în stare de ebrietate trebuie să participe la întâlniri ale societăților abstinenților, ale fraternităților foștilor alcoolici și așa mai departe. Pedeapsă prin condamnare la plictiseală. Așa mi se par uneori aceste telefoane, deși încerc întotdeauna să le înviorez. — Ce-ți mai face gagica? l-am întrebat eu ieri. — Ce gagică? Doamne, ce voce tâmpă. De-acum tipului ăstuia pot să-i răspund ce am eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întors la locul meu, chiar când planam deasupra golfului, și am apucat să mai văd arcurile întinse de argint și buclele căzute de aur, formele și modelele pe care străzile nu știu că le descriu. — Către sfârșitul cărții te năpădește plictiseala. Probabil că din cauza oboselii provocate de datul paginilor. Oamenii citesc atât de repede - să ajungă la sfârșit, pentru a se lăsa pătrunși de tine. Îi înțeleg. Cât timp poți să reziști scufundat în viețile altora? Cinci minute, dar nu cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nonșalanță pe care o degajă se întări mai mult. În schimb, ofițerul și subofițerii luară poziția drepți și salutară cu mâinile la caschete. Procurorul nu-i luă în seamă. Nici pe el, nici pe ceilalți. Își trăsese o morgă de plictiseală și dezgust, de parcă ar fi înghițit fiere. Semn că nu resimțea niciun fel de plăcere să se găsească aici. Ca și cum tocmai fusese smuls din euforia unor clipe ferice. Se apropie de măsuță, ocupă scaunul din spatele ei și îmi făcu semn
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
jocul de-a șoarecele și pisica la care avea să ia parte. Dincolo de toate, adică dacă nimic nu i-ar fi ieșit așa cum o dorea, toată afacerea era o distracție pe care nu avea de gând să o piardă în plictiseala cenușie care gravita pe lângă el de când sosise aici. Tot așa, între fumatul unui făuritor de vise și o masă copioasă cum numai el reușea să îngurgiteze își dete seama că obținerea de avantaje maxime presupunea și "apelarea" la creditele viitoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
are rost să mai umblăm împreună, că s-a terminat totul. Ne-am așezat pe o bancă, privind amândoi în fața noas tră. Deodată s-a sculat și a plecat. Am reluat legătura după vreo două săptămâni. Am făcut-o din plictiseală. I-am telefonat insistent și a durat mult până s-o fac să se vadă iar cu mine, dar curând era fericită din nou. Tre cuse peste toate. După o partidă de tenis, am dus-o în camera mea și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
simtă picioarele parcă prinse cu lanțuri, era faptul că nu-l lăsau singur. Doi sclavi, oameni de încredere ai Liviei, erau mereu alături de el, plictisiți. În timp ce scria și lua notițe, ei stăteau pe două scăunele, tăcuți. Ca să-și mai alunge plictiseala, îl întrebau, când unul, când celălalt, dacă mai vrea foi, sau un calamus, sau ceva de băut; și imediat îl chemau pe un altul, care, la fel de obsesiv, aștepta afară. — Tu citești trecutul, îi spuse într-o zi Julius Iginus râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mijlocirea soției sale Ennia, imitând iubirea - „uxorem suam Enniam imitando amorem iuvenem inlicere“, avea să scrie cu demnitate Tacitus.) — Toți spun, șoptea Helikon zâmbind încurcat, că tu și Ennia... Zâmbea și Gajus, și-i răspundea că nu exista leac pentru plictiseala de pe insulă, dacă lăsai deoparte cărțile. Ennia era disponibilă și strălucitoare. — Toți spun că Macro e orb, insista Helikon. Gajus îi zise că Macro avea pur și simplu încredere în el. Helikon ezita, pentru că răspunsul acela sfida evidența. — De ce râzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unei lupte frenetice, care acoperea un scaun de vinilin, de parcă doi infirmi s-ar fi violat reciproc. Apăsând cu piciorul pe pedale, eram conștient de existența tuturor acestor șoferi, de spațiile pe care le ocupaseră corpurile lor, misiunile, evadările, și plictiselile lor care-mi goleau de sens orice reacție proprie. Conștient de aceste suprapuneri, a trebuit să mă forțez să conduc grijuliu, oferindu-mi posibilitățile propriului corp coloanelor de direcție proeminente și parasolarelor. La început, am urmat fără țintă drumurile mărginașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
admirație”, despre pătrunzătorul eseu al lui Fondane, Baudelaire ou l’éxperience du gouffre, moralistul franco-român „citește” o temă de adîncime a autorului, originată în experiența sa moldovenească: „Numeroși cititori ai cărții sale despre Baudelaire au fost impresionați de capitolul despre plictiseală. Cît despre mine, întotdeauna am făcut o legătură între predilecția lui pentru această temă și rădăcinile sale moldave. Paradis al neurasteniei, Moldova e o provincie de un farmec trist, de-a dreptul insuportabil. La Iași, capitala ei, am petrecut, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]