3,630 matches
-
exemplele cu jumătate (dintre...), 28 sunt cu acord la plural și în toate, substantivul la plural este mai apropiat de verb (subiectul fiind antepus verbului-predicat). Și în cele două exemple cu acord la singular, subiectul este antepus (iar substantivul la plural, mai apropiat de verb): (22) a. Piața asigurărilor crește cu 25%, dar jumătate dintre companii dispare în 2005. (www.9am.ro) b. 8 modele vor fi lansate în medie pe an [...]. Jumătate dintre acestea va fi reprezentată de extinderea gamei
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
lansate în medie pe an [...]. Jumătate dintre acestea va fi reprezentată de extinderea gamei actuale. (www.renault.ro) Dintre cele 30 de exemple cu un procent de... / din... / dintre..., 7 sunt cu acord la singular, iar 23, cu acord la plural: (23) a. Un procent de 15,3% nici măcar nu și-a pus problema că ar exista cineva demn de admirat. (www.hotnews.ro) b. Un procent de 10-25% din dosarele trimise vor fi refuzate. (www.roed.org) Dacă sintagma partitivă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
natură categorială se află în relativă, iar al doilea component al structurii copulative vehiculează informația de identificare. În favoarea celei de-a doua analize este și argumentul acordului copulativului cu al doilea component. Dacă unul dintre cele două nominale este la plural, verbul-predicat se acordă întotdeauna la plural, indiferent de topică (se pot compara exemplele din (14) cu cele din (15)): (14) a. Problema sunt / *este părinții lui. b. Cel mai frumos lucru pe care mi l-a adus Ion au fost
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
iar al doilea component al structurii copulative vehiculează informația de identificare. În favoarea celei de-a doua analize este și argumentul acordului copulativului cu al doilea component. Dacă unul dintre cele două nominale este la plural, verbul-predicat se acordă întotdeauna la plural, indiferent de topică (se pot compara exemplele din (14) cu cele din (15)): (14) a. Problema sunt / *este părinții lui. b. Cel mai frumos lucru pe care mi l-a adus Ion au fost / *a fost niște cercei. c. Patria
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
voi. (3pl. + 2pl.) Pe baza exemplelor (14)-(18), putem face generalizarea următoare: când trăsăturile phi ale celor două nominale dintr-o propoziție copulativă specificațională nu coincid, persoanele I și a II-a au prioritate în fața persoanei a III-a, iar pluralul are prioritate în fața singularului. Un subtip aparte de structuri copulative specificaționale sunt cele cu scindare și pseudoscindare (engl. clefts, pseudo-clefts)86 - vezi infra, 4., pentru structurile cu pseudoscindare din română. 2.2. Structurile identificaționale În structurile identificaționale, unul dintre nominale
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
specificaționale faptul că unul dintre nominale este mai puternic referențial (cel care specifică identitatea). În aceste structuri întâlnim aceleași posibilități de acord ca în structurile specificaționale: persoanele I și a II-a au prioritate în fața persoanei a III-a, iar pluralul are prioritate în fața singularului. (19) a. Acela sunt / *este eu. b. Acea femeie eram / *era eu. (20) a. Eu sunt / *este acela. b. Eu eram / *era acea femeie. În ceea ce privește combinațiile între persoanele I și a II-a, acestea sunt întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a acordului în structurile copulative, care reflectă preferința pentru acordul verbului-predicat atunci când cele două nominale nu au trăsături identice. Aceasta este următoarea (în ordinea descrescătoare a puterii de impunere a acordului): (22) Pers. 1 sau pers. 2 (sg. sau pl.) > plural (pers. 3) > singular (pers. 3) (sau nemarcată) Această ierarhie reflectă faptul că acordul nu se face potrivit funcției sau poziției sintactice a celor două nominale, ci în funcție de trăsăturile celor două nominale din structura copulativă. Persoanele I și a II-a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ierarhie reflectă faptul că acordul nu se face potrivit funcției sau poziției sintactice a celor două nominale, ci în funcție de trăsăturile celor două nominale din structura copulativă. Persoanele I și a II-a au prioritate față de persoana a III-a, iar pluralul are prioritate în fața singularului. În perspectivă comparativă, limbile diferă după cum acordul se face cu N1 sau cu N2. În engleză, acordul se face cu N1: (23) a. The real problem here is me / *am me / *am I / *is I. b
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2009) O analiză a acordului în structurile copulative de tip N1 sg. + copulativ + N2 pl. ar trebui să răspundă următoarelor întrebări: (i) De ce în structurile specificaționale și identificaționale din română în care avem un nominal la singular și unul la plural, verbul-predicat trebuie să fie la plural? (ii) Care este diferența dintre română (italiană, portugheză etc.) și engleză, astfel încât, în română acordul se face întotdeauna cu termenul cel mai marcat pentru trăsăturile phi, iar în engleză, acordul se face cu nominalul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
structurile copulative de tip N1 sg. + copulativ + N2 pl. ar trebui să răspundă următoarelor întrebări: (i) De ce în structurile specificaționale și identificaționale din română în care avem un nominal la singular și unul la plural, verbul-predicat trebuie să fie la plural? (ii) Care este diferența dintre română (italiană, portugheză etc.) și engleză, astfel încât, în română acordul se face întotdeauna cu termenul cel mai marcat pentru trăsăturile phi, iar în engleză, acordul se face cu nominalul postcopulativ? 3.2. Ipoteze anterioare 3
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
rivolta [GFlexpro sono [PRio urmăpro]]] "cauza revoltei sunt eu" În general, se observă că limbile care permit acord la dreapta, cu N2, sunt limbi pro-drop, dar nu este general valabil (faroeza nu este o limbă pro-drop și permite acordul la plural, cf. Heycock, 2009). Moro afirmă că pro poate fi nu doar subiect, ci și nume predicativ. Analiza lui Moro ridică întrebarea de ce nominalul predicativ ridicat nu ajunge în Spec,GFlex, declanșând acordul. Pentru a da un răspuns, Moro propune o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cel mai marcat Pe baza ierarhiei acordului în structurile copulative (vezi supra, la (22), se poate desprinde o generalizare: (32) Acordul în structurile copulative se face întotdeauna cu termenul mai marcat morfosintactic. Ce înseamnă mai marcat morfosintactic? În domeniul numărului, pluralul este mai marcat morfosintactic decât singularul. În domeniul persoanei, persoanele I și a II-a sunt mai marcate morfosintactic decât persoana a III-a. Cea mai nemarcată formă este de persoana este a III-a singular, aceeasta fiind și cea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
articol definit. Poziția celor două nominale este interschimbabilă. În (36)a, termenul cu rol de variabilă / necunoscută este pe primul loc (mic-dejunul), iar în (36)b, termenul cu rol de variabilă / necunoscută este în poziție postcopulativă. Acordul se face la plural, la fel ca în structurile specificaționale discutate până acum: (36) a. Mic-dejunul meu preferat sunt / *este ouăle fierte. b. Ouăle fierte sunt / *este mic-dejunul meu preferat. Dacă nominalul ouă este nearticulat, posibilitățile de acord sunt diferite. Acordul la plural este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la plural, la fel ca în structurile specificaționale discutate până acum: (36) a. Mic-dejunul meu preferat sunt / *este ouăle fierte. b. Ouăle fierte sunt / *este mic-dejunul meu preferat. Dacă nominalul ouă este nearticulat, posibilitățile de acord sunt diferite. Acordul la plural este imposibil: (37) a. Mic-dejunul meu preferat este / *sunt (două) ouă fierte 87. b. (Două) ouă fierte este / *sunt mic-dejunul meu preferat.88 Cum s-ar putea explica acest contrast? În (37)a, putem considera că N1 este subiect, deci
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pe Ion ești / *este tu. c. Eu sunt / *este ceea ce îl deranjează pe Ion. d. Tu ești / *este ceea ce îl întrigă pe Ion. În privința acordului în număr, realizările acordului sunt destul de oscilante. Astfel, în structurile pseudoscindate, dacă N2 este la plural, acordul se face preferabil la plural, dar nu în toate contextele: (44) a. Ceea ce mi-a adus Ion au fost / ??a fost niște trandafiri. b. Ceea ce mă deranjează la vecini sunt / ??este zgomotele. c. Ceea ce vreau să vizitez ?e / ?sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Eu sunt / *este ceea ce îl deranjează pe Ion. d. Tu ești / *este ceea ce îl întrigă pe Ion. În privința acordului în număr, realizările acordului sunt destul de oscilante. Astfel, în structurile pseudoscindate, dacă N2 este la plural, acordul se face preferabil la plural, dar nu în toate contextele: (44) a. Ceea ce mi-a adus Ion au fost / ??a fost niște trandafiri. b. Ceea ce mă deranjează la vecini sunt / ??este zgomotele. c. Ceea ce vreau să vizitez ?e / ?sunt muzee și expoziții. Pentru a explica
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
vaza roșie sunt / ?e ceea ce mi-a adus Ion de ziua mea. b. Zgomotele sunt / ?este ceea ce mă deranjează la vecini. c. Muzeele și expozițiile sunt / ?e ceea ce vreau să vizitez. Acordul la singular este la fel de acceptabil precum cel la plural dacă pronumele relativ este precedat de pronumele cuantificator tot, care subliniază caracterul de singular al termenului postcopulativ, având și un caracter rezumativ: (47) a. Trandafirii din vaza roșie sunt / e tot ceea ce mi-a adus Ion de ziua mea. b
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a. Trandafirii din vaza roșie sunt / e tot ceea ce mi-a adus Ion de ziua mea. b. Zgomotele sunt / este tot ceea ce mă deranjează la vecini. c. Muzeele și expozițiile sunt / e tot ceea ce vreau să vizitez. Dacă N1 la plural este însoțit de articolul indefinit sau este nearticulat, acordul se face la singular: (48) a. Niște trandafiri e / ??sunt ceea ce mi-a adus Ion de ziua mea. b. Niște cercei e / ??sunt ceea ce vreau să cumpăr. c. Niște muzee și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ziua mea. b. Cercei e / *sunt ceea ce vreau să cumpăr. c. Muzee și expoziții e / *sunt ceea ce mă interesează în acest oraș. Aparent, ar fi cel puțin un motiv pentru care acordul ar trebui să se facă cu N1, la plural, în acest exemplu: acesta este mai puternic marcat morfosintactic decât N2, care este la singular, deci ar trebui să se poate aplica principiul maximizării informației oferite de acord, enunțat în (33). Lipsa acordului la plural se poate explica printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se facă cu N1, la plural, în acest exemplu: acesta este mai puternic marcat morfosintactic decât N2, care este la singular, deci ar trebui să se poate aplica principiul maximizării informației oferite de acord, enunțat în (33). Lipsa acordului la plural se poate explica printr-o nouă ipoteză, care ține cont de ierarhia sintactică a termenilor: ipoteza focalizării. N1 este un element focalizat, probabil în Spec,GFocus, deci în afara domeniului unde se stabilește acordul (acesta fiind GFlex). Așadar, acordul se face
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
între interpretarea ca termen focalizat și interpretarea ca subiect a nominalului. Datorită articulării definite și poziției preverbale, N1 este mai calificat pentru poziția de subiect decât pentru cea de termen focalizat (focus), de unde preferința verbului-predicat pentru acordul cu N1, la plural. 5. Concluzii Concluziile care se desprind din acest capitol, referitoare la acordul în structurile copulative specificaționale și în cele cu pseudoscindare, sunt următoarele: (i) În română, în propozițiile copulative nepredicaționale, acordul se face cu nominalul cel mai marcat, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nepredicaționale, acordul se face cu nominalul cel mai marcat, indiferent de poziția pre- sau postverbală a acestuia. Există o ierarhie a puterii trăsăturilor implicate în acord: persoanele I și a II-a au prioritate față de persoana a III-a, iar pluralul are prioritate în fața singularului. Pentru acordul din structurile copulative nepredicaționale din română, am adoptat ipoteza că acordul trebuie să respecte un principiu al maximizării informației phi pe care o oferă, astfel încât alege întotdeauna cel mai marcat nominal pentru acord. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
situații cu pseudoscindare, în care termenul mai marcat este un Focus. În structurile pseudoscindate inversate (Trandafiri e ceea ce mi-a adus Ion), N1 este un termen focalizat. Ca urmare, el nu atrage acordul, chiar dacă este mai marcat morfologic (fiind la plural). Capitolul 6. ACORDUL SINTAGMELOR COORDONATE 1. Structura sintagmei coordonate 1.1. Tipuri semantice de coordonare Din punctul de vedere al raporturilor semantico-logice, coordonarea unor nominale poate fi de tip copulativ sau disjunctiv. Nu pot apărea, la nivelul coordonării de nominale
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
monoreferențiale, pe care le voi detalia mai jos, la acordul în număr al sintagmelor coordonate (vezi infra, 2.1.1). Sintagmele coordonate cu lectură non-monoreferențială au cel puțin doi referenți (atâția câți termeni coordonați sunt), acordul verbului-predicat făcându-se la plural: (1) b. Colegul și prietenul meu ne fac o vizită. Din punctul de vedere al numărului, sintagmele coordonate care au o lectură disociată aparțin clasei non-singularului, alături de substantivele numărabile la plural și substantivele colective. Există însă diferențe de interpretare și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
câți termeni coordonați sunt), acordul verbului-predicat făcându-se la plural: (1) b. Colegul și prietenul meu ne fac o vizită. Din punctul de vedere al numărului, sintagmele coordonate care au o lectură disociată aparțin clasei non-singularului, alături de substantivele numărabile la plural și substantivele colective. Există însă diferențe de interpretare și de comportament sintactic între sintagmele coordonate și substantivele la plural, iar unele dintre ele privesc acordul. În exemplele de mai jos de la (2), două substantive de genul feminin cu referenți masculin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]