2,948 matches
-
străjuită de arborele în formă de candelabru chaldeean, parcă m-am întâlnit cu mine însumi... Hoinărind visător pe aceste poteci ale amintirii, reflectă la cromatica vopselelor de pe fața zugrăvită a lui O'Piatră, la logica dispunerii penelor din fastuoasa-i podoabă a capului, ca într-un oracol cu forme stranii de consultare, întrebându-se cum de nimic din naturalețea acestora nu se păstrase în felul de a se machia al femeilor moderne? După încă o lulea terminată în fum albastru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a suferit destul. În glasul Amaliei se simte o sinceră compasiune. Tace pentru câteva clipe, lovind ușor cu unghia toarta cănii. Dragostea...oh, ce sentiment minunat! murmură ea, pipăind visătoare cu vârful degetelor de la mâna dreaptă inelarul gol, lipsit de podoaba verighetei. I-ai cunoscut, pe ei, atunci? Cum să nu. Mai puțin pe el, venea rar pe acolo. De fapt, l-am văzut o singură dată. Cum te simți, oare, când îți cunoști sufletul pereche? Ce fericiți trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
termeni ca rivalitate, competiție, în detrimentul acelora de complementaritate sau emulație intelectuală. Cineva vă asemăna, în glumă, cu frații Cain și Abel... Care-i adevărul despre această (falsă) problemă? - Am lămurit lucrurile recent, la Brașov, când Andrei Bodiu, Alex. Mușina, Virgil Podoabă, Ovidiu Moceanu, Romulus Bucur și Caius Dobrescu (foștii noștri studenți, actualmente profesori la Universitatea din localitate) ne-au invitat la un colocviu dedicat criticii literare. N. Manolescu a zis că nu-i la mijloc o rivalitate, ci o emulație, eu
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
închisă prin cei de mai sus, spune multe despre seriozitatea demersului critic: Eugen Simion, Gheorghe Grigurcu, Nicolae Manolescu, Virgil Nemoianu, Mircea Martin, Ion Pop, Eugen Negrici, Laurențiu Ulici, Mircea Iorgulescu, Cornel Moraru, Petru Poantă, Alex. Ștefănescu, Al.Th. Ionescu, Virgil Podoabă, Gheorghe Perian, Dan C. Mihăilescu, Mircea Mihăieș, Ion Bogdan Lefter, Nicoleta Sălcudeanu, Iulian Boldea, Nicolae Leahu, Mircea A. Diaconu, Caius Dobrescu. Îngreunată puțin de permanenta tensionare ironică a paginilor, lectura este totuși profitabilă și delectabilă în egală măsură. Asistăm la
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
una dintre formulările sale norocoase: "cei scăpați sunt doar cei cărora nu le-a venit încă rândul". Un capitol aparte, și mai suculent, al acestei lumi în mișcare, infra- și metaliterare, îl constituie ardelenii, portretizați memorabil de Al. Cistelecan. Virgil Podoabă, Aurel Pantea și Alexandru Vlad, balansați între bibliografie și biografia strictă, devin adevărate personaje, proiectate și exploatate ca atare. Iar Nicoleta Sălcudeanu, cu cronicile ei rele, de fapt "galante", cu insolențele sale "cordiale", e o imagine în oglindă a lui
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
elemente de civilizație modernă. Totul se petrece în Munții Apuseni, regiune unde curiozitățile naturii și misterele abundă și suscită și în zilele noastre interes. Chiar Ovidiu Manole vorbește despre opera sa: „Aurul atotprezent, care oferă culoarea locală, rămâne totuși o podoabă exterioară; obiectivul ascuns al acțiunii focalizează ceva cu totul inedit: descoperirea zăcămintelor de uraniu, concretizată în manuscrisele metalelor rare. Subiectul primește dintr-o dată marea dimensiune a epocii. Mecanismul acțiunii dramatice preia elemente din cazul (procesul) unui celebru savant atomist american
Agenda2005-49-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284464_a_285793]
-
de palavragii și de naturi catilinare nu s-au mai văzut. Cartofori de profesie, stâlpi de cafenele fără rost și mesteșug, indivizi cari au accese de delirium tremens, iată unele din elementele constitutive ale actualei Adunări, încît toate darurile și podoabele sale natura pare a le fi grămădit asupra a o samă din deputații actuali. O slugărnicie necondiționată la ordinele stăpânilor miniștri, o deplină absență de spirit și o buimăceală necontenită la discutarea legilor, o înfiorătoare lipsă do patriotism la tratarea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ochii din interior. Gura i se subție, gura ei acum parcă mare, se aplecă brusc înainte în fotoliu și un surâs secret, ai fi zis feroce, îi înflori la colțurile gurii. Se pieptănase lins, pe spate, eliberând complet figura de podoaba părului și i se vedea chipul întreg, transfigurat de tensiunea clipelor... Înlemnisem și parcă mă cuprinse spaima că ar fi putut spune ceea ce mi se părea iminent în acele clipe, și ceea ce o femeie nu poate spune fără enorme riscuri
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
subțire ca de schelet; dar trupul de dedesubt părea să fie mult mai mare. Toți erau gătiți în uniforme care luceau de parcă erau făcute din zale metalice. Capul, ca și fața, era rotund. Și aproape chel. Avea un fel de podoabă urâtă pe cap care semăna a păr: un smoc de țepi se răsfira în creștet. Dar fața: o gură mică, aproape lipsită de buze, un nas ciudat, mic și deasupra, dominând, doi ochi mari, rotunzi, cu pupile negre, dar fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de trompe și piciorușe se delectau cu motivul umbrei sau al ruinelor, cu tema istoriei glorioase sau antiteza trecut-prezent, înainte să-și consume biologia într-o mușcătură de tegument. Crimele se petreceau lasciv, pe sub brățări gigantice de plastic sau printre podoabele întunecate ale alunițelor, la adăpostul firelor de păr. Iubirile se nășteau și mureau repede, topite de fâșii monstruoase de lumină. Viața își urma cursul; alte colonii le înlocuiau pe cele dispărute, într-o deplasare imperceptibilă, aproape senzuală, a timpului. Lâncezeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
artist bolnăvicios, care trăiește cu modelul lui în gând, poate să-ți arate, se întindeau niște liniuțe verticale, una lângă alta, despărțite prin spații milimetrice. N-aveau nimic în comun cu portretul: pur și simplu, lângă urechea fetei, ca o podoabă discretă și inutilă, pluteau câteva liniuțe trase în cărbune. Unele mai subțiri, altele ceva mai groase, nici unele vizibile clar cu ochiul liber. Am încercat să le număr, mi-au ieșit vreo 20, poate și mai multe, n-aș fi pariat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
n-aș fi pariat. „Le-am numărat eu.“, mi-a zis Maria, urmărindu-mi privirea. „Sunt 30, cu totul. Știi ce reprezintă, nu?“ „Bănuiesc că nu-i vreun model inedit de cercel interbelic... Nu prea se potrivesc tigăile căldărarilor cu podoabele cubiste ale doamnei T.“ „Nu, nu-i nici podoabă, nici ornament. E altceva, o chestie pe care astăzi o găsești pe toate mărfurile.“ „Un code-bar!“, am zis, uluit. „Exact. Lipsesc doar cifrele de dedesubt, în rest totul e-acolo. Atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a zis Maria, urmărindu-mi privirea. „Sunt 30, cu totul. Știi ce reprezintă, nu?“ „Bănuiesc că nu-i vreun model inedit de cercel interbelic... Nu prea se potrivesc tigăile căldărarilor cu podoabele cubiste ale doamnei T.“ „Nu, nu-i nici podoabă, nici ornament. E altceva, o chestie pe care astăzi o găsești pe toate mărfurile.“ „Un code-bar!“, am zis, uluit. „Exact. Lipsesc doar cifrele de dedesubt, în rest totul e-acolo. Atâta doar că avem o mică problemă; încă o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aproape militărește. Din scuaruri, pândeau călăreți de bronz, cu săbiile înălțate sfidător. Oriunde mergeai, trebuia să lași capul în jos. La Dom, am dat un ocol pe străduțele negustorilor de antichități și-am ieșit pe Kärtner. Strada principală sclipea de podoabe de Crăciun, candelabre din sute de becuri aurii se legănau deasupra marilor magazine. Zona comercială fusese închisă traficului, doar turiștii se plimbau pe-acolo și autobuzul cu grași: 1A. Era o mașină lată, cu burduf, care dădea ture în jurul catedralei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu l-aș introduce pe fiul celui mai bun prieten al meu, al tovarășului meu din copilărie, în această fermecătoare familie? Generalul Ivolghin și prințul Mâșkin! O să vedeți o fată încântătoare, de fapt nu una, ci două, chiar trei fete, podoabele capitalei și ale lumii bune: frumusețe, educație, orientare... problema feminină, versuri, toate acestea reunite într-o fericită și variată combinație, ca să nu ținem cont și de cele cel puțin optzeci de mii de ruble, bani peșin ca zestre pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
unor timpi mai buni. Aceste timpuri au sosit. Trebuia în adevăr grosimea de obraz a d-lui C. A. Rosetti spre a pune iarăși în capul administrațiunii țării pe un om care în alte țări ar face cea mai distinsă podoabă a unui stabiliment penitenciar. Scrisorile lui Warszawsky autentice, legalizate și chiar fotografiate, pentru orice om cu bun simț și cu bună credință, n-au lăsat o umbră de îndoială asupra culpabilității acestui stâlp al ortalei. Un partid nu poate fi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
din totdeauna a românului și el se regăsește În vestigiile arheologice a căror comori vădesc cu asupra de măsură gustul pentru frumos al strămoșilor noștri prin comorile dacice de la Sarmisegetuza, civilizația Cucuteni, tezaurul de la Pietroasa (cloșca cu puii de aur), podoabe feminine, ornamente funebre, vase și unelte, plăcuțele de la Tartaria și atâtea alte mărturii pe care Vasile Pârvan și școala sa le-a Împletit cu istoria și cultura poporului din Carpați. Se adaugă acestui tezaur al dăinuirii noastre folclorul, tradiția și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
modestiei, smereniei, bunei cuviințe, răbdării și iubirii lăuntrice și chipul harismatic care se prezintă semenilor prin aceea că este impunător, atrage atenția și stârnește interes și apreciere, are priză la public, impresionează și convinge prin vorbă și faptă, toate ca podoabă exterioară dăruită de Creator. În fapt fecioria sufletului și chipul angelic sunt cele care validează chipul frumos, pentru că ambele pornesc din resorturile intime ale ființei umane traduse prin atitudine, comportament și voință. Nietsche spunea la vremea lui că „ce e
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ce lucru mare a făcut Hristos ? Eu voi lăsa cerul, pământul, marea, Învierea multor morți și alte minuni și voi arăta doar crucea, care este mai slăvită decât toate. Crucea este vrerea Tatălui, slava (Fiului) Unuia Născut, desfătarea Sfântului Duh, podoaba Îngerilor, siguranța Bisericii, mân‑ dria lui Pavel”48. În alt loc, același Sfânt Părinte zice : „Pentru aceasta Îl numesc pe Hristos Împărat, pentru că Îl văd răstignit. A se jertfi pentru cei conduși este fapta unui Împărat”49. Atunci când face referire
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
eminescian, în lăuntru se deșteaptă), el își structurează, cum am observat, acest spațiu imaginar în „figuri” ce corespund, în mare măsură, acelei „practici a fericirii” care este sărbătoarea: etalarea, acumularea, totalizarea lumii obiectelor satisfac exigența opulenței festinului; proliferarea barocă a podoabei în spațiile de joc (dans, sport etc.) răspunde, prin definiție, iarăși, unei astfel de ambianțe; dinamismul însuși al viziunii permite, de asemenea, apropierea de starea de sărbătoare, cu atât mai mult cu cât el apare adesea în opoziție cu figuri
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cut și Mencius, la o abandonare a mijloacelor lingvistice de dirijare a comportamentului. Disputa dintre cei doi se reg]sește în percepția lor diferit] asupra mecanismelor ereditare umane. În opinia lui Lao Tzi, zestrea ereditar] a ființei umane, lipsit] de podoaba culturii și a limbii, ar fi capabil] s] mențin] societatea doar la nivelul unei comunit]ți agrare. Aceast] viziune ar putea fi numit] și taoism primitiv sau incipient. De asemenea, putem considera ideea înl]tur]rii valorilor asociate denumirilor ca
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ideilor. Ca director de onoare figurează o vreme (inclusiv câțiva ani după moartea sa) Mircea Zaciu; redactor-șef rămâne în continuare Cornel Moraru, iar ca redactor-șef adjunct e desemnat Al. Cistelecan. Din colectivul redacțional fac parte Nicolae Băciuț, Virgil Podoabă, Aurel Pantea, Alexandru Vlad, Angela Marinescu (un timp), Dumitru Mureșan, iar Emilian Galaicu-Păun, Maria Campatelli, Dieter Schlesak, Dan Culcer, Andrei Zanca sunt menționați ca redactori pentru Basarabia, Italia, Franța, Germania. Sistemul de rubrici este bogat, caracterizat prin suplețe și adaptabilitate
VATRA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290469_a_291798]
-
neconvențională, cercetări de istorie literară etc. Despre actualitatea literară curentă, ca și despre alte subiecte la ordinea zilei, scriu Nicoleta Sălcudeanu, Al. Cistelecan, Cornel Moraru, Ruxandra Cesereanu, Iulian Boldea, Ruxandra Ivăncescu, Nicoleta Cliveț, Mihaela Ursa, Sanda Cordoș, Dumitru Mureșan, Virgil Podoabă, Dumitru Crudu, Ion Pop, Mihai Vakulovski, dar și autori care, chiar dacă nu fac parte din cercul propriu-zis revistei, sunt prezenți în paginile ei cu oarecare regularitate. Alături de nume de prestigiu și de profesioniști ai comentariului literar, în V. figurează critici
VATRA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290469_a_291798]
-
primei condici de legi a Țării Românești, tipărită în 1780 (Pravilniceasca condică), și sprijină inițiativele „înțeleptului” Ipsilanti de a statornici învățământul. Hrisovul de organizare a școlii, redactat în 1775 de V. (argumentează Cornel Cârstoiu), este un elogiu luminist adus învățăturii, „podoabă” prin care se câștigă „cunoștința lucrurilor și ființelor” și traiul „după rațiune”, „prin niște regule foarte exacte”. Ca om de încredere și diplomat, e trimis în 1781 să îi aducă acasă pe cei doi fii ai domnului, fugari în Transilvania
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
practici putea fi identificată În Însuși actul de recunoaștere a autorității Bisericii romane, din anul 1701. La articolul nr. 16, episcopul Atanasie Anghel XE "Anghel" declara: În reședința mea episcopală nu voi admite baluri, apoi nici femei, nici vânători, nici podoabe și voi interzice zgomotul. Prohibirea prezențelor feminine În Blajul episcopal va deveni o veritabilă tradiție, respectată riguros decenii de-a rândul. Mai mult, severitatea acestei cutume - În fond, absolut firească În cazul canonicilor sau al călugărilor bazilitani - se Întindea și
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]