2,516 matches
-
din Infern, tr. Ioan Radin, pref. Ioan Floră, București, 1997; Jovan Zivlak, Penitenta, tr. Dușița Ristin, pref. edit., București, 1997; Milovan Vitezović, Atacuri cerebrale, tr. Maria Mutici și Andreea Claudia Sandu, pref. edit., București, 1999. Traduceri: Arhipelagul dantelat. Antologia tinerilor poeți din Șerbia, Pancevo, 1988 (în colaborare cu Mariana Dan); Budimir Dubak, Hilandar, îngr. trad., Constantă, 1999 (în colaborare cu Maria Mutici); Risto Vasilevski, Destinul minunat al unui portofel fermecat, postfața Eugen Uricaru, București, 1999 (în colaborare cu Maria Mutici); Aleksandar
VUKADINOVIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290662_a_291991]
-
Predescu, Encicl., 914; Augustin Z.N. Pop, Despre scriitorul soldat N. Vulovici, „Revista Bucovinei”, 1942; Aurel George Stino, Basarabia în poezia lui N. Vulovici, VBA, 1942, 8-9; C.Ș. Făgețel, Revista „Ramuri”, R, 1943, 4-5; Valentin Iulian Moldoveanu, Un ostaș poet: Nicolae Vulovici, SPM, 1975, 241; Ștefan Bossun, Destine paralele, R, 1976, 10; Teodor Vârgolici, Ecouri literare ale cuceririi independenței naționale, București, 1976, 261-262; Eugen Marinescu, Cântărețul luptelor și al biruințelor, căpitanul poet Nicolae Vulovici, București, 1977; Prezențe militare în știința
VULOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290667_a_291996]
-
, Adrian (26.VIII.1938, Ploiești), critic și teoretician literar, poet. Este fiul Elenei (n. Iliescu) și al lui Ilie Voica, muncitor. Urmează Liceul „I. L. Caragiale” din Ploiești (1952-1955). În 1956 lucrează ca scriitor de vagoane la rafinăria din același oraș. Își reia studiile la Facultatea de Filologie a Universității „Al.
VOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
de vedere logic, este necesară reconstituirea silogismului complet, recurgîndu-se astfel la inferențe care pot fi imediate sau mediate. În primul caz, al inefenței imediate, se produce o integrare a subiectului din premisa minoră în sfera subiectului din majoră: X este poet, deci X este om, în vreme ce, prin inferența mediată, se presupune un silogism propriu-zis, ale cărui elemente au fost reduse formal: toți copacii sînt plante, deci nici un copac nu este animal (de unde se presupune intermedierea judecății plantele nu sînt animale). În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sînt exprimate ca atare, însă și atunci cînd silogismul este fondat pe elemente nesigure, dar probabile. Ca atare, atunci cînd se spune X este poet, există probabilitatea a două completări silogistice, rezultate din cele două semnificații atribuite de limbă cuvîntului poet: 1) X scrie poezii și 2) X este lipsit de simțul realității (este distrat, visător etc.). Din acest motiv, în a n a l i z a d i s c u r s u l u i, construcțiile entimematice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
i s-a întîmplat în 1907, pentru articole publicate în „Țara noastră“, publicație a Asociației pentru literatura și cultura poporului română în Ungaria (Astra), al cărei secretar era. În 1909 va fi întemnițat la Cluj, apoi la Seghedin (ecou - poezia Poet din volumul Din umbra zidurilor, în care ironizează tratamentul deținuților, pe care paznicii îi pot despuia de tot, dar visul nu li-l pot lua). Poetul își asuma sarcina pe care o punea în seama tuturor scriitorilor: „În viața popoarelor
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
nume ca cel al „bunului” Aristide sau cel al „zvăpăiatului” ucenic al lui Socrate, aventurierul politic Alcibiade. Apoi, nu-i așa, exilul „florentin” al eternului „vagabond” ce a fost Dante Alighieri, În splendida și des calomniata medievalitate; pe atunci Însă, poeții aezi cutreierau curțile ducale, În Italia sau În statele germane, iar exilul politic se amesteca adeseori cu cel „estetic” sau cu purul capriciu: al ducelui sau al aedului. Și, bineînțeles, ne gândim la marii noștri exilați, Începând cu autorul marii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
doar „redactor II”, Paul avea planuri mari cu Nichita și, pentru Început, l-a Îndemnat - pe el și pe Cezar Baltag, un alt protejat de-al său! - să „răspundă comenzilor zilei”, adică la „chemarea partidului”; și, astfel, cei doi tineri poeți au publicat nu puține „porcării” politice, dintre care unele au intrat și În primele lor volume. Ambii au debutat, În decembrie ’60. Trebuie iute spus că, În epocă, ei nu făceau decât ceea ce produceau și alți tineri poeți, unii dintre
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
doi tineri poeți au publicat nu puține „porcării” politice, dintre care unele au intrat și În primele lor volume. Ambii au debutat, În decembrie ’60. Trebuie iute spus că, În epocă, ei nu făceau decât ceea ce produceau și alți tineri poeți, unii dintre ei cu volume; cu toate acestea, cerberii partidului de la Scânteia și de la Lupta de clasă (organul teoretic al partiduluiă i-au mirosit Îndată pe cei doi și i-au atacat, „Înfierând aspru” „accentele lor burgheze, idealiste” care, „În ciuda
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Matei, ca șef al secției de critică, a publicat nu puține cronici „scandaloase” În ochii „culturnicilor” cocoțați În posturi puternice În aparatul politic și literar: două cronici În care În prima, cred, Îi creează, cu argumente, o postură de mare poet lui G. Bacovia - până atunci, autorul volumului Plumb trecea drept un poet minor, eroare ce venea probabil din Istoria... lui Călinescu - și, mai ales, o primă și foarte elogioasă cronică la poezia lui Lucian Blaga, care era marginalizat, scos de la
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
din toate timpurile. Probabil că, În acei ani, „secvența” cu colonelul Dorobanțu pe terenul de tenis m-a amuzat și oi fi povestit-o, atunci sau mai târziu, la masă, unor colegi și a ajuns și la urechile distinsei noastre poete și, probabil, părându-i-se prea puțin agravant faptul că „am Încrucișat rachetele cu șeful pașapoartelor”, l-a Înlocuit pur și simplu pe acesta cu șeful Întregii securități, cu Pleșiță, ridicându-l brusc În grad pe Dorobanțu și oferindu-i
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
am cunoscut-o noi, dar a produs o școală a romanului, a prozei, care nu va fi egalată În curând, În ciuda tuturor libertăților civice și politice ale societăților moderne. De la Gogol la Turgheniev, Cehov, Tolstoi, Dostoievski, Gorki, Leonid Andreev, nemaiamintind poeți ca Lermontov sau Blok, Esenin, Maiakovski sau Ahmatova. Sau uriașa școală de filozofie germană, născută În ducatele În care cenzura ducelui, a bisericii, dar și a opiniei publice era de-o fermă și rară obtuzitate religioasă și politică! Noi nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
esteticului, de tradiție interbelică lovinesciană, conform căreia nu există punte de legătură între artă și știință. Pe de alta, interdisciplinarii de felul lui Edgar Papu, Solomon Marcus și George Munteanu, voci considerate de plan secund care încercau să urmeze spiritul poetului mărturisitor că preocuparea lui dintotdeauna a fost științifică și literară (în chiar ordinea pusă de Eminescu). Or, de la G. Călinescu încoace, s-a încercat stăruitor a se elimina dimensiunea științifică din angrenajul viziunii eminesciene. În realitate, cunoașterea multidisciplinară eminesciană sporește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
căci noi putem fi oricând părăsiți de Europa, spre care tindem, și de alte state comunitare cu care suntem obligați cu sila să fim egali. Theodor Codreanu ne-a dat o carte incitantă și substanțială care ne prezintă un Eminescu poet al ființei în liniile directoare ale eminescologiei noi, un Eminescu poet al ființei naționale călăuz al mersului nostru de azi în istorie. "Moldova suverană", nr. 90, 15 iunie 1993 Sandra CRISTEA Theodor Codreanu: "Modelul ontologic eminescian" Cartea Dlui Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și de alte state comunitare cu care suntem obligați cu sila să fim egali. Theodor Codreanu ne-a dat o carte incitantă și substanțială care ne prezintă un Eminescu poet al ființei în liniile directoare ale eminescologiei noi, un Eminescu poet al ființei naționale călăuz al mersului nostru de azi în istorie. "Moldova suverană", nr. 90, 15 iunie 1993 Sandra CRISTEA Theodor Codreanu: "Modelul ontologic eminescian" Cartea Dlui Theodor Codreanu Modelul ontologic eminescian, apărută la începutul acestui an la Editura "Porto
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cel mai important poet al repetiției/refrenului din literatura română. Pentru el arta supremă e muzica, pe care a fost, din păcate, împiedicat s-o facă. Se recunoaște în arhetipul trubadurilor care sunt mai întâi muzicieni și abia după aceea poeți. Logosul divin, vizat de Eminescu, nu e doar cuvânt, ci și muzică. Cuvântul devine necuvânt la Nichita Stănescu în timp ce la Cezar Ivănescu, în Sutrele muțeniei (1994) e "strigăt mut al ființei" (p. 186). Poetul "a fost mereu nemulțumit de insuficientele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
său ultim, înregistrat pe bandă magnetică de către fiica sa adoptivă, Clara Aruștei, a intuit că teroarea istoriei poate fi înfrântă prin solidarizarea semenilor. Nu altfel văzuse Camus depășirea absurdului insinuat în existența oamenilor. Mai grea decât moartea i se pare poetului român neputința de a muri, așa cum se întâmpla la Bacovia, a cărei agonie e continuă. Doar murind, observă el, ai șansa Învierii atât în creștinism, cât și-n buddism, unde prin Nirvana se pune capăt Roții zadarnicelor reîncarnări. Cezar Ivănescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și îndrăgostiți ai verbului vierean plin de vrajă. Duminica Mare a lui Grigore Vieru a criticului și istoricului literar Theodor Codreanu din Huși (România) se numără printre cele mai reprezentative și incitante lucrări care propun cititorului o imagine critică asupra poetului basarabean pe cât de multiaspectuală, pe atât și de substanțializată. Autorul surprinde și sistematizează diferite atitudini critice cu privire la opera lui Vieru, operând cu categorii ontologice și estetice largi. Încercările sale hermeneutice îl apropie de estetica și aparatul critic al lui Mihail
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la înmormântare, încât se poate spune, vorba cronicarului, că l-au îngropat țara" (op. cit., p. 121). Reproducem aici și cel de-al șaselea argument, în care Th. Codreanu, pe linia inaugurată de M. Dolgan, vorbește despre conștiința estetică a Cărții poetului basarabean: "Simțul canonic al lui Grigore Vieru, ca supremă conștiință estetică, s-a reflectat în uriașa trudă a Cărții. Știa că un mare poet nu poate să scrie decât o singură Carte, la care el a trudit întreaga viață: o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
înțeles că Svetlana Paleologu-Matta și Theodor Codreanu aparțin aceleiași familii de spirite ce se opune postmodernismului și neopragmatismului amenințând cu "o expansiune planetară tehnico-științifică" în afara sacrului și a credinței. În sfârșit, e firesc să ne rețină atenția un capitol dedicat poetului basarabean Victor Teleucă (1933-2002), autor a 14 volume, incluzând aici și volumele antologice antume și postume, poet asupra căruia Theodor Codreanu a mai atras atenția în cartea sa Basarabia sau drama sfâșierii, ce a cunoscut trei ediții succesive în anii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
anii liceului când, la Bârlad, mă surprinsese tăcerea semnificativă a bătrânului poet G. Tutoveanu căruia îi eram apropiat, atunci când aduceam în discuție personalitatea lui Ion Barbu, care era nepot de văr primar al soției sale, Zoe. G. Tutoveanu, ea însăși poetă și eseistă, scriind sub pseudonimul Zoe G. Frasin, moartă în 1941. Atât mătușa cât și nepotul trăiseră experiențe limită, râvnind o ipotetică liniște absolută prin neantizare ori prin abstracție: Zoe G. Tutoveanu obsedată o viață de gândul sinuciderii iar Ion
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Atât mătușa cât și nepotul trăiseră experiențe limită, râvnind o ipotetică liniște absolută prin neantizare ori prin abstracție: Zoe G. Tutoveanu obsedată o viață de gândul sinuciderii iar Ion Barbu experimentând paradisurile artificiale induse prin opiacee. Fără să fi fost poetă, doamna Parachiva Postolache se apropia, ca matematiciană, un pic altfel de scrisul literar al lui Dan Barbilian, extaziindu-se la citirea unor poezii de genul Jocului secund (Din ceas, dedus...), spre diferență de ceilalți convivi, captivați de Isarlîk ori După
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prefață de Liviu Ciocârlie, Editura Polirom, care conține scrisorile trimese de autor, între anii 1967 1980, unor confrați de condei - Lucian Raicu, Leonid Dimov, Șerban Foarță, Radu Petrescu, Alex. Ștefănescu, Ilie Constantin, Florin Mugur. Scrisorile în versuri și proză ale poetului doctor către Leonid Dimov, mai vârstnic cu 13 ani, trec de la deferență la prietenie caldintimă, punctând impresii de lectură, aprecieri critice, cu o bucurie evidentă pentru reușita operei destinatarului. Ele sunt căutate și citite cu interes indiferent de vârstă. Un
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
iunie 2009 despre cartea „Lumânărică, Sfântul loan de la Tutova", Editura PIM Iași, 2009; Constantin Ostap, în revista „Academia Bârlădeană" nr.3/2009, „Dar cine a fost Lumânărică?"; Prof. Gheorghe Clapa, în „Pagini medicale bârlădene” nr.144-145, 2010, p.16-17: Medici poeți în antologia „Carte. Omagiul mamei, de Ion N.Oprea și Ioan Costache Enache, volum îngrijit de Ion N.Oprea, Editura PIM Iași, 2009.; Petre Bejinariu, în „Academia bârlădeană” nr.3 (36), 2009, Note de lector: Carte. Omagiu mamei, p.17
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
afirmă Radu Strugariu (premiul I), Daniela Rusu și Florin Cotoi (premiul III). În volumul colectiv de debut Bucovina viitoare. 111 copii și adolescenți scriitori, îngrijit de Ion Drăgușanul (Suceava, 1998) sunt incluși 17 elevi rădăuțeni, colaboratori la „Muguri”. În antologia poeților sireteni tineri Frumusețea îngerilor înainte de revoltă (1999), Daniela Rusu este prezentă cu un grupaj masiv de versuri (p. 918). Cum citim în profilul Daniela Rusu, asemenea săgeții născătoare de mănăstiri, adolescenta care debuta în 1994 în paginile „Mugurilor” rădăuțeni „descoperă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]