3,697 matches
-
Morris. — De educatoare sau de căciulițele de cauciuc? îl chestionă directorul. — Poate chiar de amândouă? sugeră dr. Board sotto voce. — Omul are un ghimpe împotriva pilulei anticoncepționale, zise dr. Morris. — Ei bine, vă rog să-i spuneți domnului Sedgwick să poftească la mine în birou luni la ora zece. Aș vrea să-i explic termenii contractuali pe baza cărora a fost angajat aici. Și, în fine, despre câți dintre profesorii noștri aveți cunoștință că se folosesc de echipamentul didactic audio-vizual ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o ispășire orgiastică a vinovăției sale. Mărturisi păcate pe care le făcuse și păcate pe care nu le făcuse, păcate peste care dăduse și păcate pe care le uitase. îl înșelase pe Henry, ar fi vrut să-l vadă mort, poftise la alți bărbați, era o femeie adulteră, era lesbiană, era nimfomană... Și, amestecate cu aceste păcate ale cărnii, mai erau și păcatele prin omisiune. Eva nu lăsă să-i scape nimic. Cinele reci ale lui Henry, plimbările sale solitare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vârstă. Mari ochi negri, păr alb, ondulat. Nu... eu... doar ca să... Irina încercă să zâmbească, retrăgându-se cu un pas. — Doctorul Pompiliu lipsește, este la un congres. Se întoarce vineri. Dacă sunteți programată pentru... — Nu, voiam doar să... — Mă rog, poftiți în cabinet, decise bătrânica, pornind deja înainte. Șchiopăta, parcă, sau doar își legăna mersul. Intrase în a treia cameră. Vizitatoarea citi pe ușă: dr. docent Veta Apostolescu. Femeia trecuse în spatele biroului, pe care se afla o pereche de ochelari. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
blândă și obosită. Știți, eu nu vreau decât să... Dacă vreți să știți părerea mea personală, strict personală, o părere particulară, nu oficială... eu am aici o funcție, reprezint Asociația. Dar ca om, să spunem, părerea mea este... mă rog, poftiți la mine, putem discuta. Birou imens. O uriașă cameră lungă lungă, cu o masă lungă lungă la perete, acoperită cu pânză roșie și flancată de vreo zece scaune. În fund, o masa mica, plina de hârtii, un scaun în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aud nimic. Mă privește Înțelegătoare. Vă e frică de zbor ? — Nu ! sar imediat, și Încep să râd. Nu, nu mi-e frică ! Doar... mă Întrebam. Așa, din pură curiozitate. — Mă duc să văd despre ce e vorba, ca să vă liniștiți. Poftiți, domnule. Sunt câteva informații despre facilitățile pentru manageri, de la Gatwick. Americanul ia broșura fără o vorbă și o lasă jos fără măcar să se uite la ea, iar stewardesa pornește mai departe, clătinându-se ușor În momentul În care avionul Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
așa că ce să caut eu aici ? — E un local oarecum privat, murmură Jack În timp ce traversăm o curte cu coloane. Nu prea știu mulți de el. — Domnule Harper, domnișoară Corrigan, spune un bărbat În costum Nehru, care apare ca din pământ. Poftiți vă rog, pe aici. Uau ! Îmi cunosc numele ! Trecem de alte câteva coloane, spre o Încăpere extrem de bogat decorată, În care se mai află Încă vreo trei cupluri. În dreapta noastră e o pereche și, În timp ce trecem pe lângă ea, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
frumos în pat și i‑am pozat. Ceea ce poate părea cam ciudat, dar, m‑am gândit, am tone de poze cu oameni care nici măcar nu‑mi plac, așa că de ce să nu am și una cu lucrurile pe care le iubesc? — Poftiți! Slavă Domnului, vânzătoarea se întoarce cu sandalele mele lila într‑o cutie și, în clipa în care dau cu ochii de ele, inima începe să‑mi bată mai tare. Vai, sunt superbe. Superbe. Delicate, cu multe curelușe și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
T... R... R. Se oprește și se uită la litere mirată. — Voiați să compuneți numele „Peter“? Of, Dumnezeule mare. Chiar trebuie să existe întodeauna un motiv ca să cumperi ceva? — Ăăă... da, zic. Pentru... finul meu. Are trei ani. — Mulți înainte! Poftiți. Două E‑uri și luăm înapoi un R... Se uită la mine cu amabilitate, de parcă aș fi complet retardată. Ceea ce bănuiesc că e destul de îndreptățit, din moment ce nu știu să scriu „Peter“, numele propriului meu fin. — Face... 48 de lire, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mână, și cam trei fete se împing înăuntru. Apoi, chiar în clipa în care ajung la capătul cozii, se aude un uruit și o femeie deschide încă o ușă, la câțiva metri în spatele meu. — Puteți intra și pe aici, strigă. Poftiți, vă rog! În fața mea, un șir întreg de capete se răsucește. Se aude o respirație adâncă la unison, după care are loc o revărsare de fete, care se îndreaptă spre mine. Mă trezesc fugind spre ușă, doar pentru a evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
își cunoască foarte bine marfa, și probabil au altă viziune decât mine. Și o să‑mi dezvăluie o latură a personalității mele pe care nu am văzut‑o niciodată! Ajungem într‑un apartament cu cabine de probă spațioase și femeia mă poftește să intru, cu un surâs. — Consiliera dumneavoastră de astăzi va fi Erin, zice. Ea s‑a alăturat echipei noastre de curând, venind de la un alt magazin, și din când în când va fi ea însăși îndrumată de unul dintre consilierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Hanul Gării. Sunt surprinsă că m-a găsit. Însă refuz să-l văd. El continuă să se roage de mine, vine în cartier, merge în sus și în jos pe stradă, prin dreptul casei. În cele din urmă, mătușa îl poftește înăuntru. Pare palid, ca și cum tot sângele i s-ar fi scurs din trup. Zice că trebuie să clarifice ceva. Ce rost are? Noi am terminat-o. Nu ne putem schimba. El țipă tare, aproape urlă. Știam eu că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca acum. Îl vizitează pe Kang Sheng, cu lacrimi în ochi. Vine la peștera lui aflată pe post de birou într-o după-amiază senină. Tovarășă Lan Ping! Ce mai faci? o întâmpină el. Cum te împaci cu viața la Yenan? Poftește. Ai mâncat? Poftim de ia prânzul cu mine, te rog. N-a mai mâncat carne de luni de zile. Stau de vorbă în timpul mesei. Ea e umilă, îl roagă să-i dea sfaturi. Păi, cunoștințele mele despre lume nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ar trebui să ții și tu minte. Tu și cu mine suntem cele două fețe ale aceleiași frunze nu ai cum să le separi - imaginea ta de zeu depinde de mine ca să stea la locul ei. Joacă-ți drama cum poftești. El se duse spre ușă și făcu o pauză. Numai nu mă distribui pe mine în vreun rol. Ușa se trânti în urma lui. Holul răsună de ecou. Nu am sifilis. A venit răspunsul de la doctorul meu. Las să-mi scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
țărani care au adus războiului lui Mao un final atât de glorios. Va avea loc o explozie de energie și inovație; astfel, comunismul, care are mandat din Ceruri, va fi atins în cinci ani. Fiecare va putea să facă ce poftește și să mănânce ce vrea. Inspirată de idee, națiunea răspunde chemării lui Mao. Toate loturile de teren privat sunt luate și puse în proprietatea guvernului. Țăranii sunt încurajați să „experimenteze comunismul acolo unde trăiesc” - cantine comune, cu mâncare gratis, încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
între strèini nu-i că acasè! ascultându-i fascinat cuvintele banale, cuvinte spuse cu bunèvoința celui ce nu are nimic de ascuns, Mi-ar plècea sè-i cunosc! Pe cine?! mirându-se omul, Mi-ar place sè-ți cunosc familia, Dar puteți pofti oricând doriți la noi, domnu’ Matei! Da, aș putea! Dar mai vorbim noi, acum plec! precipitându-mè spre poartè, O sè vè plouè! îl mai aud strigându-mi prin ușa de sticlè care se închide automat în urmă mea, Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
surprins trezirea la viață a unui bărbat. Și noua prezență pe deplin masculină o tulbura. Îi reamintea fermecătoarea undă de magnetism care o învăluia întotdeauna în preajma soțului său. Se dezmetici. Dar nu chiar de tot. Și vocea cu care își pofti invitații în casă îi trădă profunda schimbare interioară. Rosti cuvintele cu inflexiunile din tinerețe, când trăia nepăsătoare, ca orice femeie iubită și împlinită. Muzicanții nemți tocmiți pentru muzica europeană începură să cânte. Focul ardea în toate sobele. Oglinzile multiplicau lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu reușește întotdeauna. În timp, multe dintre vase își pierd total transparența. Și, la fel ca rebuturile sticlarilor, ajung la un nou ciclu de topire și prelucrare. ― La prego di scusarmi, serenissimo! Meșterul Matteo venea aproape alergând în întâmpinarea prințului. Poftiți, intrați aici, în birou, per favore. ― Aș prefera să rămânem aici, Matteo. De altfel, mă grăbesc să ajung la o întâlnire. Am trecut doar ca să comand două cupe aniversare. Eu și soția mea vom împlini, în curând, șaptesprezece ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Clopotul din dealul Mitropoliei, agățat, ca un ceaun, în trei bârne de lemn, tocmai bătea sfârșitul slujbei, când tânărul Iancu sări din sanie și intră grăbit în salonul de croitorie. Ajutorul de croitor îl primi cu multe temenele și îl pofti să ia loc, scuzându-și patronul care nu îl putea primi imediat, așa cum dorea boierul tânăr, pentru că tocmai proba un client. Iancu se așeză pe un scaun, dar imediat sări în sus și începu să se plimbe. Apoi năvăli în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Înțepeni dinaintea generalului și-și pocni călcâiele. ― Prezent, să trăiți! ― Lasă asta, ștrengarule! Du-te la cancelarie! Spune-i nacealnicului că am nevoie de un pisar și de un curier special. Dă o fugă până la croitor și spune-i să poftească imediat la mine. Cheamă și bărbierul. Și nu uita să-mi pregătești hainele. Dar adu-mi naibii și ceva de mâncare! Doar nu vrei să mor de foame! Peste două ore, Marele Komandir se privi mulțumit în oglindă. Arăta bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu marele vizir. Mestecă liniștit fiecare îmbucătură, mulțumit de bogata salivație pe care i-o provoca savoarea păstrăvului proaspăt. Asta însemna pentru Marele Komandir a mânca sănătos! Cât despre amiralul Ciciagov... De acum dumnealui n-avea decât să sosească oricând poftea, cu toată suita, cu rescriptele și toate instrucțiunile țarului! El, generalul Kutuzov, i-o luase înainte și își încheiase toate socotelile. Îi va lăsa lui Ciciagov doar obscurul rol de a supraveghea retragerea trupelor ruse din Principatele Române. Un rol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tot rochie, dar nu de-a mamei. Eu o vreau pe-a Ilenei. Îi și spun ce doresc eu pe lumea asta. - Da n-am alta, puiule, c-am fugit În graba-mare, zice Ileana. Eu cum rămân, n-oi fi poftind să mă dizbrac În chelea-goală! Asta vrei tu? - Încă nu, zic. Când m-oi face mai măricel, de ce nu. Acum vreau să mă iei la tine, la aici. Scap de țânțari și văd și cum ți-e făcut aiciul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
știu io... Ceva fain, dòmnă de ceva: de director de bancă, oar’de colonel, oar’ de inginer - adică să nu lucru, io, cu mânile mele... - Ei, uite, Încă nu ești doamnă-de-ceva, zice mama. Ești Învățătoare suplinitoare la noi și te poftesc să nu te mai plângi atâta... - Da io nu mă plâng! Zâc numa, zice Tuza, râzând. Că io-s fată tinără, dòmnă, nu ca ’mnetale, de umbli numa-n negru, de-ai zâce că ești săsòică de pe la noi. Io-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a răspuns; n-a găsit ce - el, Moș Iacob, care avea răspunsuri la toate! Mătușa Domnica a prins a-l bodogăni - că i-a spus ea, Măneanului, dar Măneanul: tot sălbatic! Am uitat povestea cu peștele. Nu m-a mai poftit niciodată la pește. Stau În calidor și știu: nu sunt boer, dar sunt domn. Adică un boer mai mititel - de asta. PARAȘUTE Stau În calidorul casei noastre din Mana. Stau În calidor, Întins Într-un șezlong, Învelit În pături de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că acela-i paharul lui. Dar Grabenko Îl ia, ne-poftit. Bea, râde - și iese. Îl aud afară, În curte. Ciocănește cineva În ușă. E ofițerașul. Tânăr-tânăr și fără o mână. Se oprește În prag, Întreabă dacă deranjează... Da de unde! Poftiți!, răspundem cu toții - În afară de tata, care și-a luminat ochii oleacă. Mătușa Domnica Îl apucă de mâneca goală și Îl duce la masă, În fața tatei. Mama Îi pune dinainte o cană cu ceai. - Dă-l dracului de ceai!, face tata. Bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la un bal - eram elevă la Normală la Chișinău... Și uite că vine un... Nu era chiar copil, dar cam băiet, un mucea față de mine, care eram domnișoară... - Cine era: vărul? - El, greculică de Ion. Care, nici una, nici două, mă poftește la ei, la curte... Când aud eu de curte... Îi zic... I-am zis... Nu mai țin minte ce am pretextat, ca să nu mă duc și-atuncea mucosul mi-a zis ceva foarte-foarte urât - nu mai țin minte ce... - Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]