2,793 matches
-
strategie înlesnește disocierea emițătorului de actele amenințătoare asupra imaginilor proprii. Exprimarea neambiguă cu acțiuni redresive presupune utilizarea politeții, atît a celei pozitive, cît și a celei negative, pentru redresarea actelor amenințătoare asupra feței pozitive sau a feței negative a receptorului. Politețea negativă corespunde strategiilor adoptate de către emițător pentru a nu încălca sau pentru a redresa ofensele aduse feței negative a receptorului, reprezentînd modul politicos de adresare. Principalele strategii ale politeții negative, în opinia lui Brown și Levinson, presupun utilizarea actelor de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
actelor amenințătoare asupra feței pozitive sau a feței negative a receptorului. Politețea negativă corespunde strategiilor adoptate de către emițător pentru a nu încălca sau pentru a redresa ofensele aduse feței negative a receptorului, reprezentînd modul politicos de adresare. Principalele strategii ale politeții negative, în opinia lui Brown și Levinson, presupun utilizarea actelor de vorbire indirecte, prin înlocuirea imperativelor cu interogativul ( Închide ușa! devine Vrei să închizi ușa?), reducerea presupunerilor despre credințele și dorințele interlocutorilor, prin folosirea formulelor evazive sau atenuatoare (probabil, bănuiesc
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
trimitere directă la emițător sau la receptor, pentru a evita constrîngeri față de cei prezenți (impersonalizarea emițătorului: Nu se poate termina la timp; impersonalizarea receptorului: Trebuie rezolvată problema) și îndatorarea față de receptor (V-aș rămîne profund îndatorat dacă..., Vă sînt recunoscător...). Politețea pozitivă presupune crearea unui mediu propice receptorului și includerea acestuia în mediul familiar, acest tip de politețe fiind acela al comportamentului familiar, principalele strategii ale acestui tip de politețe constînd în: 1) formularea de constatări despre receptor prin care este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
față de receptor (V-aș rămîne profund îndatorat dacă..., Vă sînt recunoscător...). Politețea pozitivă presupune crearea unui mediu propice receptorului și includerea acestuia în mediul familiar, acest tip de politețe fiind acela al comportamentului familiar, principalele strategii ale acestui tip de politețe constînd în: 1) formularea de constatări despre receptor prin care este exprimată atenția pentru aspecte mărunte, interese, dorințe, bunuri (Îți vine bine noua rochie!); 2) exagerarea interesului, simpatiei pentru receptor (Ce trandafiri minunați ai!, Ești grozav!); 3) sporirea interesului propriei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
astfel atenuînd potențialul agresiv (Azi faci tu cafeaua, ieri am făcut-o eu.); 13) satisfacerea feței pozitive a receptorului prin oferirea de bunuri materiale și spirituale și satisfacerea dorinței acestuia de a fi ascultat, admirat ș.a. Varietatea mare a strategiilor politeții, care înlesnesc performarea unui anumit tip de comunicare, intră în conflict cu principiul cooperării, respectiv cu maximele propuse de Grice. Așadar, apare conflictul între a comunica eficient și a nu aduce prejudicii fețelor pozitive și negative. Acest conflict este rezolvat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în conflict cu principiul cooperării, respectiv cu maximele propuse de Grice. Așadar, apare conflictul între a comunica eficient și a nu aduce prejudicii fețelor pozitive și negative. Acest conflict este rezolvat de caracterul direct proporțional dintre potențialul prejudiciului și strategiile politeții aplicate, în sensul că, o dată cu creșterea potențialului negativ asupra fețelor receptorului, emițătorul folosește strategii din ce în ce mai complexe și mai elaborate pentru diminuarea efectului amenințător și protejarea partenerului de comunicare. Dintre cele cinci supra-strategii posibile, doar prima, exprimarea neambiguă, fără acțiuni redresive
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
supra-strategii posibile, doar prima, exprimarea neambiguă, fără acțiuni redresive, nu încalcă principiul cooperării, respectînd maxima cantității, însă toate celelalte strategii încalcă una sau mai multe maxime. Ca atare, din dorința de a fi politicos, emițătorul încalcă maximele și folosește strategiile politeții. V. dublă constrîngere, față, relație interpersonală, ritual. MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. AN PORTRET DISCURSIV. Noțiunea "portret discursiv" a fost folosită prima dată în 1988 de S. Moirand pentru reprezentarea transmisă de locutor despre el însuși prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau în funcționarea sincronică a acesteia, dar în pasajul de la un registru la altul, își pierde calitatea inițială și dobîndește o funcție nouă, pragmatică (de unitate a interacțiunii comunicative), cu rol textual și discursiv. Constituirea mărcilor pragmatice (a mărcilor de politețe, a structurilor discursive clișeizate, expresia convenționalizată a unor acte de vorbire etc.) a devenit obiect de cercetare al unei discipline recente, pragmatica istorică. Specialiști britanici și americani au publicat deja numeroase studii despre evoluția mijloacelor lingvistice ale politeții, a termenilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mărcilor de politețe, a structurilor discursive clișeizate, expresia convenționalizată a unor acte de vorbire etc.) a devenit obiect de cercetare al unei discipline recente, pragmatica istorică. Specialiști britanici și americani au publicat deja numeroase studii despre evoluția mijloacelor lingvistice ale politeții, a termenilor de adresare, a formulelor de conflict verbal, a mărcilor pragmatice etc., în texte și documente de limbă veche (engleză, germană, franceză, cehă etc.), iar în spațiul francofon, a apărut recent sinteza lui Marchello-Nizia (2006) și un număr special
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
coordonează un program amplu de cercetare a mijloacelor de exprimare a adresării în limba română veche (urmărindu-se, pe de o parte, evoluția formelor de adresare, iar, pe de altă parte, dobîndirea valorilor pragmatice ale acestor forme): constituirea formelor de politețe, evoluția conectorilor pragmatici (evoluția conectorilor adversativi din limba română), tratată diferențiat în funcție de registru și variantă funcțională a limbii, focalizarea prin topică și particule specializate, mărci prezentative, particule interogative, utilizarea deixis-ului textual, regulile specifice de constituire a lanțurilor anaforice în textele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o disciplină de sine stătătoare și mai mult o manieră de a caracteriza un ansamblu de lucrări foarte deosebite care nu se înscriu în viziunea asupra sistemului lingvistic, precum cele asupra interjecțiilor, asupra conectorilor, a determinărilor nominale, proverbelor, formulelor de politețe, interacțiunilor conversaționale etc. De aceea, se poate afirma că pragmatica realizează de fapt o anumită concepție asupra limbii și, în general, asupra comunicării. O astfel de concepție asupra limbii reia unele preocupări ale retoricii tradiționale, punînd pe primul loc forța
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursiv și respectarea regulilor cunoscute și acceptate de către interlocutori, corespunzătoare genului respectiv. Un vorbitor își asumă contractul implicat de genul discursiv, iar, prin respectarea normelor acestuia, îndeplinește așteptările interlocutorului legate de acel gen. V. comunicare, maximă conversațională, lege a discursului, politețe. GRICE 1975; MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. AN PROBĂ. Expunerea științifică, demonstrația și dezbaterea pe bază de argumente sînt orientate în mod obișnuit spre prezentarea probelor care au capacitatea de a susține afirmațiile prin evidența incontestabilă a faptelor. Potrivit
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în funcție de distanța pînă la interlocutor. În cazul pătrunderii în teritoriul sau în spațiul altuia, efectele produse asupra derulării interacțiunii sînt ușor de observat. Viața curentă este bogată în exemple și o mare parte de rituri, prescripții și proscripții, care fondează politețea, au ca scop principal evitarea lor. Aplicată la societatea umană, noțiunea "teritorialitate" nu se limitează, ca în etologia animală, la teritoriul propriu-zis, ci vizează și alte diverse dependențe ale eului. Cea mai mare parte dintre considerațiile legate de noțiunile de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semnificativă nu numai pentru o anumită cultură, ci și pentru o anumită atitudine. Raportul oamenilor cu spațiul pe care îl ocupă este la fel de semnificativ ca ceea ce spun, percepția asupra utilizării spațiale de către ceilalți contribuind la construcția intersubiectivității. V. față, gestualitate, politețe, relație interpersonală. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; PAYNE - BARBERA 2004; VARO-LINARES 2004. DH PROZODIE. În antichitatea greacă și latină, prozodia indica variațiile de accentuare, temporale și de înălțime din pronunție, care se foloseau în metrica și în melodia
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reparatorie poate fi inițiată atît de locutor, cît și de interlocutor, în cel de-al doilea caz reparația fiind consecința solicitării de reformulare a unui mesaj care nu a fost receptat sau nu a fost înțeles. V. marcă conversațională, neînțelegere, politețe. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN REPLICĂ. Prin replică se înțelege în mod obișnuit un "răspuns la o afirmație, prin care se exprimă o opoziție", considerînd că interlocutorul a încălcat regulile conversației. Astfel se exprimă de obicei refuzul de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
RN RITUAL. Pentru teoria și a n a l i z a d i s c u r s u l u i, cuvîntul ritual este valorificabil prin semnificația secundară ce vizează practicile uniforme de interacțiune, îndeosebi în cazul manifestării politeții. Lingvistica interacționistă a stabilit că nu este decît o diferență de grad între ritualurile colective ale ceremoniilor codificate și rigide (cu caracter religios sau sacru) și formulele convenționale ale politeții cotidiene sau alte schimburi de cuvinte, care se produc între
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ce vizează practicile uniforme de interacțiune, îndeosebi în cazul manifestării politeții. Lingvistica interacționistă a stabilit că nu este decît o diferență de grad între ritualurile colective ale ceremoniilor codificate și rigide (cu caracter religios sau sacru) și formulele convenționale ale politeții cotidiene sau alte schimburi de cuvinte, care se produc între indivizi sau între grupuri restrînse (de exemplu: - Merge treaba? - Merge!). Aceste formule pot fi mai mult sau mai puțin codificate, exprimarea mulțumirii sau un compliment poate lua ușor calea unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vizite, înainte de culcare etc.). Desigur, situațiile complexe presupun frecvente complicări ale ritualurilor, care sînt soluții puse la dispoziție de limbă subiecților, pentru a le permite soluționarea adecvată a problemelor de comunicare pe care le întîlnesc în viața cotidiană. V. față, politețe, reparație. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ROL. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, rol este un termen prin care se denumesc diferitele tipuri de comportamente lingvistice în care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu un indice de întrebuințare negativ, 3) cînd probabilitatea frecvenței este egală sau superioară maximului necesar, întrebuințarea cuvîntului în text este considerată banală și el face parte din vocabularul de bază al corpusului, 4) atunci cînd frecvența este zero, precum politețea într-un text dat, este considerată banală, aprecierea este suspendată și nu se poate atribui nici un indice de întrebuințare. Pentru a măsura gradul de specificitate rezultat din analiză, este suficient să se adauge la indicele obținut, dacă el este pozitiv
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pentru a atinge un anumit scop în comunicare. În acest sens, este mobilizată capacitatea creativă a indivizilor, orientată în funcție de anticiparea reacției și atitudinii interlocutorului. Se recurge în acest caz la tatonări preliminare, la proceduri care exprimă ezitarea, la manifestări ale politeții etc. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, se constată diverse întrebuințări ale termenului strategie, uneori cu definiri diferențiate. Pentru unii specialiști, cuvintele intră în strategii și sînt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
LEVINSON (n. 1947), profesor britanic, specialist în pragmatică, antropologie culturală, psiholingvistică și lingvistică comparată. Preocupat de relația dintre limbaj și cogniție, deschide noi perspective de investigare în pragmatica lingvistică, interacțiunea verbală, tipologia semantică, limbajul spațial ș.a. Contribuțiile la promovarea teoriei politeții și a conversației au influențat domeniul analizei discursului. Lucrări de referință: Pragmatics, Cambridge University Press, Cambridge, 1983; (în colab. cu Brown, Penelope) Politeness: Some Universals in Language Usage, Cambridge University Press, Cambridge, 1987; (în colab. cu Brown, Penelope) Background to
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
le vorbește cam prea confidențial tinerelor doamne. Acest bufet își schimbă, totuși, statutul atunci cînd se transformă într-o sufragerie dominată de o masă încărcată cu bunătăți de Crăciun, în scena toastului lui Gabriel "slăvind tradiția unică a ospitalității și politeții irlandeze”, "camaraderiei” și preamărindu-le pe "cele Trei Grații ale lumii muzicale din Dublin”. Dar deosebit de grăitoare este impresia de stîngăcie ce domină scena tranzitorie din hol în care numeroșii oaspeți se pregătesc de plecare. Este momentul inutilei, dar revelatoarei
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
determinanți 2.5. Termenii din metalimbaj 2.6. Substantivele care desemnează locutorul 2.7. Termenii inclusivi 2.7.1. Pronumele indefinite, negative, interogative și relative 2.7.2. Grupurile substantivale cu utilizare inclusivă 2.8. Pronumele și locuțiunile pronominale de politețe 3. Subiectul non-nominal 3.1. Formele verbale nepersonale 3.2. Grupurile prepoziționale 3.3. Propozițiile reduse 4. Acordul unor tipuri de verbe-predicat 4.1. Acordul verbelor la diateza reflexiv-pasivă 4.2. Acordul operatorilor modali 4.3. Acordul în enunțurile care
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acord). În legătură cu subiectul nominal, am discutat acordul cu substantivele colective, cu numele proprii, cu termenii inclusivi (termeni +plural în care se include locutorul sau interlocutorul), cu substantivele care desemnează locutorul (ex. subsemnatul) și acordul cu pronumele și locuțiunile pronominale de politețe. În subcapitolul despre subiectul non-nominal, sunt grupate contextele în care subiectul este reprezentat de o formă verbală nepersonală, un grup prepozițional sau o propoziție redusă. În partea finală a capitolului, este discutat acordul anumitor tipuri de verbe-predicat: verbele reflexive cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
categoria pronumelor personale, care marchează categoria persoanei, unele marchează genul și numărul, iar altele, doar numărul. Pronumele personal propriu-zis de persoana a III-a (el, ea, ei, ele; îl, o, îi, le), pronumele de întărire (însumi, însămi etc.), pronumele de politețe de persoana a III-a (dumnealui, dumneaei) marchează și genul (masculin, feminin). Regula generală de acord este că pronumele centru impune adjectivelor acordul formal. Dacă pronumele nu marchează sau nu este specificat pentru o anumită trăsătură, atunci acordul se face
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]