2,744 matches
-
ciudate pentru vremea aceea, dar înțelepciunea și educația militară și-au spus întotdeauna cuvậntul. Le-am iscălit a doua zi hậrtiile, demonstrậnd fratelui meu mai mare că eu sunt “mai mare” acolo, de vreme ce toți trei stăteau cu mậna întinsă, așteptậndu-și pomana de la mine. L-am lipsit însă de plăcerea de a-și atribui partea leului, cedậnd în favoarea surorii mele, cu condiția să nu văd vreodată vreun pocăit pe acolo. Am rămas cu un gust amar, cu o tristețe nedefinită în sufletul
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
În holșuruburi zdravene, să nu mă scoată partidele de-acolo și să vă treziți cu mine În cabina de votare! Sandule, sănătate Îți doresc, da’ vezi că ai prins culoarea aia de-i place popii, nu cumva Îți mâncăm ție pomana mai Întâi! Sandu Strănută și mai ia o Înghițitură din suc. Iar se strâmbă... Gore Îl ia pe Gicu după umeri și amândoi Îngână făcând pe pioșii: Un’ te duci tu de sub ochișorii noștri, Sănducule, cui lași tu Tămâioasa, unde
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la șaibă, volan și strung, voi la cafele și tras mâța de coadă... Și secretarele... Ia să fi luptat ca mine, cu volanul, o viață Întreagă, acu’ povesteați și voi despre serpentine și cucoane... Mai bem sau ardem gazul de pomană? Gore, dă un rând, până nu-ți vând aparatul peun kil de ulei de măsline, că nevastă-mea a renunțat la bunica, cică nu mai are gustul de altădată... Așa o fi, că eu beau mai mult bere, ulei nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tradiții cu așa patos... Anu’ trecut mă dusei la țară și luai și eu un porc. Viu. Nu vroia al dracu’ să moară și ne-a alergat prin curte cu șișu-n gât. Da’ a fost tare bine, mai ales la pomana porcului. Cumnată-miu se cam trotilase, adică revenise la starea lui naturală, de zi cu zi, luase țuică după țuică, a zis că În spiritul abominabilei crime care-i pune șoriciul la dispoziție, iar sor-mea stătea lângă aragaz și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
capitolul politichie și evită cabina de votare așa cum evită scaunul dentistului de mulți ani. Măi, Sandule, Sănducule drag, prietenul meu de suflet și de pahar, ție Îți crește tensiunea În fiecare zi, Îmi este sincer teamă să nu Îți facem pomana Înainte de șase decembre. Ehe, te uită cum ninge decembre, asta parcă Bacovia a zis-o și a zis-o bine. Iar al lu’ Alifantis a pus-o pe note, cea mai bună melodie de folk. Voi nu aveți de unde să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
febră, am draci pe socră-miu... Păi n-a murit socră-tu acu’ cinci ani după votare, de ziseși tu că a fost vorba despre infarct electoral și politic? Nu merserăm noi la Înmormântare, nu gustarăm o măslină și-o colivă la pomană? La șase săptămâni te-ai Îmbătat, ziceai că tare mult l-ai iubit, mai ales după ce tea decorat Într-o noapte cu Steaua Republicii. Sandu Șpriț trântește ceașca pe masă, aproape că sar floricelele de pe ea. Bă, vă spun eu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
deci n-are timp, iar Putin tre’ să demonstreze că a fost eroare umană când cu avionul polonezilor. Gicule, salvează mă! Gicu cere Încă o bere. Și tace. Nici nu mai ridică din umeri, știe că ar pierde timpul de pomană. Sandu mută privirea de la unul la altul și ciocnește paharul de sticla proprie... Noroc, sfântă sticlă! Mai bine aș bea singur, una două o dați În politică sau În fotbal și vă luați de-ai mei. Adică ai mei sunt
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și fierbi de dor. Gore și Gicu ciocnesc din nou halbele, iar câțiva stropi de bere sar pe fața de masă. Apoi varsă câteva picături pe jos. Să fie pentru fantoma lu` soacră-ta, Sandule, dă și tu ceva de pomană, poate că asta dorește, săraca... Te-ai avut bine cu ea, nu? Da, cam ca șoarecele cu pisica. Ea era pisica, of cors. Băi, și cum stă ea așa, pe marginea patului, patul ăla de i-am pus saltea relaxa
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
a dus, patru scânduri prinse-n cui, asta e averea lui. Sandu râde și le face cu ochiul: Nu vă mai vine mintea la cap. Lasă, Gore, nu te pleoști ca untu` la soare, nu-ți rămâne mizilicul nemâncat. La pomana ta, vreau să zic... Să ai țuică pregătită. O singură rugăminte avem, Însă, te rugăm să nu mori În post, e păcat să nu mâncăm de dulce, că și tu te-ai dedulcit la ale vieții. Loc de veci ți-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
putem ca să tragem morala pe sfoară. În curriculum vitae vorbim despre noi ca despre morți. Adică numai de bine. Unii îl preferă pe Bach, alții pe Bachus. Unii scriitori își comentează sub pseudonim cărțile. Așa cum vârstnicii își dau singuri de pomană. Succesul poate genera aroganță. Dar și falsă modestie. Nu s - au descoperit încă scrisori anonime de felicitare. Unii poeți caută stelele doar în coniac. Suntem atât de păcătoși și din vina celor care au populat lumea cu prea multe ispite
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
au fost arse uneori cărțile, alteori autorii. Există și profesori naționali de idei greșite. Principala maladie a mileniului trei va fi, probabil, culturofobia. Suntem la cheremul imediatului. Unii scriitori își comentează sub pseudonim cărțile. Așa cum vârstnicii își dau singuri de pomană. Xenofobia este un naționalism ajuns în stadiul de vomă. Nici geniile nu-și pot ameliora prea ușor caracterul. Ne invadează "intelectualii" de tip obor. Presa exploatează în scopuri comerciale toate miasmele purulente ale vieții. In coșul zilnic, agitat mereu de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Și, din păcate, toate drumurile duc spre ea. Principalul aliat al morții este uitarea. Nu moartea în sine, ci conștiința efemerității face ca destinul omului să fie tragic. Mi-e frică de moarte, dar parcă mai tare mă tem de pomană. Moartea coboară în derizoriu totul. Peisajul vieții este foarte divers. Unii se luptă cu moartea, alții cu morții. Moartea este serviciul de salubritate al lumii. Ce ne-am face, oare, fără ea? Necăjiților nici sinuciderea nu le reușește din prima
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Radul vodă. Fac știre cu această scrisoare a noastră... pentru o bucată de loc ce iaste aicea, în tîrgu în Iași, unde s-au pomenit besereca strămoșului mieu lui Ștefan vodă Tomșii. Deci fiindu eu de moșie n-am lăsat pomana strămoșu-mieu să să pustiiască... ce-am rugat pre părintele mieu, pre măriia sa Duca vodă, de au făcut această sfîntă beserică pe acest loc, care-i iaste hramul Svîntul Ioan Zlataust...” Acum e limpede. Gheorghe Duca voievod a zidit Zlataustul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a dărâmat. Și atunci, când a ridicat Galata din Deal? Să-l ascultăm pe Grigore Ureche, care, în Letopisețul Țării Moldovei, spune: „Într-acestaș an (1582) dacă s-au așăzat Pătru (Șchiopu) vodă la domnie, nu vru să lase în deșert pomana sa, care o zidisă întăi, mănăstirea Galata din vale, care apoi să răsipisă, ci cu toată nevoința au silit și... au zidit Galata în deal, care trăiește și pînă azi”. Dar... Apoi tu, vere, mereu ai câte un „dar”. Ia
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
aflu ce se mai întîmplă în lume. Mă interesau toate știrile, pe vremea cind proaspăt imigrant la Paris, îmi doream și să învăț cât mai repede limba, dar și să mai aflu ce se mai întîmplă prin România. Așteptam de pomană deoarece, în afară de reportaje făcute pe blat, o dată pe an, nu primeam nimic. Eu tot așteptam. Și tot așteptam. Fără speranță, dar cu perseverență. Așa cum aștept și acum în fiecare dimineață când dau drumul la știri să aflu că, în sfârșit
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Este o pretenție absurdă și diabolică. Înainte și după război Când războiul din Irak s-a declanșat, Parteneri marcanți din Alianță-au protestat. Acum, cei ce au dorit a fi fără prihană, Ar vrea să stea în capul mesei la pomană Catrene cu umbre Mărturisire Gândurile însumate-n „Flori târzii”* Sunt rodul nopților cu insomnii, Al anilor mulți de singurătate, Și al vremurilor bulversate. Șendriceni, 2003 Încă o dată Pronia ne-a ajutat, Și la Șendriceniul drag ne-am adunat. Cu Școala
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
dezolat că nici de acea dată nu găsisem casa iubitei mele imaginare (aveam să aflu mai târziu că ea stătea, de fapt, pe Perișani, în Drumul Taberei, și că bătusem timp de trei săptămâni de vacanță, zilnic, acest drum de pomană; am revăzut-o de curând și n-am mai recunoscut-o sub feregea: e acum măritată cu un sirian), îmi clăteam gâtul cu un Cico de la un centru de umplut sifoane. Am văzut acolo, odată, cum marea roată albastră a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
n-o pot mirosi În respirația ta ca pe whisky. Dau pe gât vreo câteva. Mă gândesc la tipul ăla. Pompând viață În el, mereu Împingând contra unei forțe mai puternice. Încercând să umpli o cadă fără dop, dar de pomană, totul se duce. Plec din bar și găsesc mașina. Fac o gargară cu niște apă de gură și o scuip afară pe zăpada Înghețată, uitându-mă cum soluția albastră și limpede lasă urme pe alb. Pornesc motorul și spatele mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cadou lui Killie cel de-al doilea gol decisiv, punând capăt practic Înfruntării din joc. Mă duc la casa de alături, iar Tom e acasă, Încă urmărind pe video jocul din meciurile din weekend. Nu i se spune mereu de pomană „studiază cu atenție jocul“. O descriere din ziarele de scandal a unui blegoman leneș care stă În cur și se uită la fotbal pe video toată ziulica. Tom e Îmbrăcat În trening. Pare Îngrijorat. Mereu pare așa, adică atunci când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Și acum ce vești ai de la Forum? Behăie o veșnicie despre speranțele și temerile coloraților din Lothian În privința cazului ăstuia. După ce terminăm, Peter Inglis se furișează tiptil lângă mine. — Tresaibă cineva grijă de ea, spune el cu Înverșunare, Încercând de pomană să-și Întărească credibilitatea de heterosexual. Mda, Inglis, ai mare dreptate. Și ciai de gânsă faci? Să legi un vibrator În curele de ea și s-o fuți În cur? — Ai dreptate, Îi zic eu. Vrea să fie tratată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
tuturor oilor depacolo. Tresă fii tare. Ai priceput? Nimeni nu pricepe, iar rahatu de Range Rover se oprește cu un scrâșnet, Înțepenindu-se În noroi. Mă uit la ceas, iar mașina bârâie În gol, cu roțile Învârtindu-i-se de pomană și nereușind să facă priză. Hector se răsucește În scaun. — Îmi pare rău Bruce, da avem puțin nevoie de mușchii tăi. Io tresă fac asta, protestează el, zgâlțâind volanul ca răspuns la privirea mea fixă și glacială. Mă dau jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pantaloni cu batista, dai mânjesc și mai tare cu muci și cocaină. Asta-i o zi de rahat. Încercăm același lucru Încă o dată și câinele iarăși se dă la mine. Pantalonii mei noi sunt distruși ca curu. E absolut de pomană, o totală pierdere de vreme. Se lasă Întunericul și nu mai avem șanse. Eu din greșeală calc intenționat pe coada câinelui, iar puțoiu scoate un chelălăit urmat de un șir de scheunături gâfâite și acuzatoare. — Fii atent la câine! Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
priviri discrete. Discuții, veselie și un vin alb cu nuanțe și colorit de chihlimbar. - Mamă, vezi că și noi ți-am adus din oraș ceva aparte, cadouri și mâncare pe placul tău și a lui tata. - Scoate și ceva de pomană și lumânări să mergem la biserică, să ne închinam la mormintele celor dragi care au plecat printre aștri. Am ieșit în curte. Soarele lunii iunie arunca lasere printre frunzele celor doi cireși. Înspre răsărit se vedeau turlele bisericii din sat
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
îndreptat pașii spre mormintele bunicilor, fraților și rudelor noastre. Pe cruci învechite se mai zăreau încă numele înscrise de meșterul din sat. Locurile de veci erau acoperite de ierburi și flori de stânjenei. Smeriți am aprins lumânări, am dat de pomană la cei nevoiași aflați în curtea bisericii, ne-am recules, pe obraji vărsând lacrimi de durere și amar. După acest ritual am pornit din nou spre casă. Din mers zic către mama: - Peste circa un ceas vom porni în vizită
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
gălbui. Invitația m-a trezit la realitate. - Și zici că ai porcul bolnav? îl întreb eu. - Da, și tocmai acum când trebuia să-l tai de Ignat. Imaginați-vă cum o să mă simt eu când toți gospodarii din sat mănâncă pomana porcului și eu nu? - Este ca un blestem, zice fratele tânăr, ștergându-și fața transpirată de căldură și băutură. Întreb: - Și zici că este abătut, nu doarme și are urechile lăsate în jos? Apoi continui: - Sunt sigur că atunci când îi
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]