4,015 matches
-
-mi scape! Endō și-a băgat mâna în buzunarul pelerinei și s-a oprit. Zâmbea. Gaston știa că strânge pistolul în mână. Erau multe restaurante ieftine în Sanya, pentru cei care stăteau la hanuri. Se găsea miso cu zece yeni porția, legume murate cu cinci yeni. Țigările se vindeau la bucată, deci luai câte doreai... După război mai greu întâlneai asemenea locuri în imensul Tokyo. Gaston nu era mofturos la mâncare. Orice i se dădea era bun. Oden, sardele, orice. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să mîncăm. Ducem Împreună mîncarea În camera de zi și ne așezăm la masă. Charlie e În al nouălea cer. — Te porți de parcă n-ai mai văzut o masă ca lumea de luni de zile, rîd eu În vreme ce el rade porția de somon și cere Încă una, după care Își mai ia trei felii uriașe de prăjitură cu lămîie. — Burlăcia și bucătăria nu se prea potrivesc. — Credeam că drumul spre inima unei femei trece prin stomac. Nu, ăsta e drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
noi cu un gest de salut, cu pași înceți. Veteranul ne-a condus mormăind în clădirea soldaților și a poruncit să ne fie adus un lighean cu apă. A mai rămas să se uite la noi mânios cum îi mâncam porția de dimineață. L-am întrebat unde putem să ne facem nevoile, și el, plictisit, m-a condus în curte, arătându-mi un loc adăpostit de un paravan de scânduri cenușii. Deasupra unei gropi puturoase pline ochi de căcat am spionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
porților și dublarea celei principale cu grilajul de fier. Am socotit iar proviziile și am ajuns la concluzia că se putea rezista, dar nu mai mult de două săptămâni. Am văzut sosind armata avară de pe turnul cel mare de deasupra porții principale, la revărsatul zorilor ce poleiau întreaga lume. Au trecut pe podul de lemn peste râul Natisone și și-au ridicat tabăra dinaintea zidurilor. Ne-au adresat gesturi obscene și au râs de noi, aruncându-ne injurii în limba lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trase perdelele pentru ocrotirea sfințirii, mulți ochi au rămas întorși spre mine. A apărut episcopul, ridicând Pâinea și Vinul împărtășaniei, și nu s-au mai auzit obișnuitele aplauze, ci un murmur de dezaprobare în momentul în care mi-am primit porțiile pentru acasă. Furios, m-am dus la Rotari; el însă a râs cu poftă de cele relatate, ca la o comedie. Predicatorul a fost alungat, dar cuvintele sale s-au răspândit în oraș. Șarpele invidiei a început să iasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era din argint masiv, având deasupra un pristol în formă de piramidă. Pe pereți fiecare apostol vrea icoana sa strălucind de aur și culori. După ce am admirat această nouă minune, m-am întors la Garibaldo. L-am găsit îngenuncheat în fața porții principale sub privirile ironice ale militarilor, fixând cu privirea o arcadă pe care era scris: „Poporul din Alexandria îl omoară pe Marcu Matei doarme somnul de veci Roma îl vede pe Pavel murind de sabie Filip împărtășește aceeași moarte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
admirând grația fiicei sale - impecabilă În paltonașul de lână azuriu, delicioasă apariție, cu codițe castanii, despărțite printr-o cărare perfectă, ce-i Împărțea căpșorul În două luni identice, șarmantă prințesă ce sălta nepăsătoare printre dejecțiile canine și motocicliști impertinenți. În fața porții Începuse deja să se adune mănunchiul de părinți, școlărei și cameriste cu pielea Întunecată, iar Maja Își aminti că trebuia să-și afișeze surâsul prefăcut și monden, necesar pentru a se proteja În fața invaziei celorlalți și pentru a părea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a le strica jocul, o sărutase pe Maja pe gât În bucătărie, chiar sub ochii cuvioasei Navidad, și plecase Înainte de miezul nopții, urmărit de dizgrația tuturor. Privi câteva clipe chipul Întunecat al tatălui - lucios de transpirație, Îmbujorat. Urmări hipnotizat cum porții unsuroase de salată boeuf dispăreau În gura lui. Consideră admirabil efortul lui de a face față În mod onorabil acelui prânz. Apoi, când Își dădu seama că era deja unu fără douăzeci, cunoscând nerăbdarea Majei și susceptibilitatea ei, se hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gândindu-se la Ioniță ca la un băiat singur și atât de doritor: doritor să trăiască, să aibă, să ia și să fie pe val. La urma urmei, nici nu era un om rău, îl vede încă aievea îngenuncheat în fața porții mănăstirești și îl trece un fior de solidaritate. Acum. Dar atunci i se păruse de neconceput. S-a trezit în bezna totală din pivnița casei lui Mihnea. Era legat cu multe rânduri de lanțuri groase, făcut pachet de sus până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care veneau și cădeau în genunchi în fața lui, cerând îndurare, sănătate și viață lungă, și care îl priveau cu venerație adâncă. Călugării au ridicat cu timpul un altar pentru flori, pe care ardeau continuu lumânări din ceară curată. Iar în dreapta porții l-au îngropat pe Pampu, făcându-i mormânt înalt, pecetluit cu piatră, pe care i-au săpat numele. Ghighina povestise despre moartea lui Pampu, apoi un bărbat bătuse în poarta mănăstirii, ca să anunțe că e un om mort pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
încercând să-și învingă resentimentele și înmuindu-se la gândul că în el zace sângele lui Ioniță Bubosu, pe care l-a văzut ultima oară pe la 1500, sprijinit de cei doi băieți, bătrân și obosit, rugându-se și plângând în fața porții în care Zogru era pe atunci prizonier fără speranță. 12. Întâlnirea cu Ioniță a fost ca o revedere a unui frate. Îi părea rău că nu poate să-l urască. Se uita la el, iar noua lui față de bătrân osândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
drum de-aseară, nu ne lăsa, Sfinția Ta, că nu mai avem unde să ne ducem și e păcat de Dumnezeu să-l lăsăm aici, în fața mănăstirii... Și tot așa, până către ziuă, când au admis să-l îngroape în fața porții, ca să calce picior sfințit peste el și să se mântuiască. Tot ei, obosiți și vai de capul lor, i-au săpat groapa la picioarele lui Zogru. Au dat zăpada la o parte, au adus călugării târnăcoape și au rupt pâmântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
roagă să o înțelegi și să o ierți.” A ieșit pe ușa vecinei, fără să știe încotro o poartă pașii. Nu înțelegea și nu știa dacă o va ierta vreodată. Fără să spună o vorbă, Lățosul o aștepta cuminte în fața porții. El nu o va părăsi niciodată. Drept recompensă ia aruncat sacoșa strălucitoare, plină cu dulciuri. Păpușa îi căzuse din mână, pe burtă, în noroiul întunecat. Alina a zâmbit de faptul că, atunci când a ajuns pe marginea șanțului, făptura neînsuflețită, murdară
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
deal abrupt și striga la noi din vârful lui sau dispărea pur și simplu până la căderea nopții. „E încă tânăr, dar e gata pentru femei”, a zis Inna într-o seară când Iuda a apărut la foc, ca să-și primească porția de mâncare. M-am uitat mai bine la corpul fratelui meu, care începuse deja să semene cu al unui bărbat, cu brațele bine sculptate și cu picioarele deja acoperite de păr. Era cel mai arătos dintre toți. Dinții îi avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de îngrozitor, că Hatnuf vomitase pe ele. Mirosul o făcuse apoi să leșine și în cădere, fata se lovise la frunte și sângera. După asta, Ruddedit îl dăduse afară din cameră pe doctor și-l pusese să stea afară, în fața porții și să-și recite acolo incantațiile, ceea ce făcea, pe nas ca orice preot. Ziua se făcuse noapte din nou, iar noaptea se luminase de ziuă, iar durerile nu-i scădeau și nici copilul nu se mișca. Hatnuf, singura fată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la destinație și coboram din mașină, îmi spunea cât de mult se bucură c-am venit, și de pupat mă pupa tot atunci, de parcă drumul până acolo nici n-ar fi existat și ne-am fi întâlnit numai atunci, în fața porții. Bunicul îmi trimitea invitația cu cel puțin o lună înainte, o scria de mână, avea un scris cu multe înflorituri, textul era mereu același, că mă așteaptă cu drag ca să petrecem o după-masă plăcută cu ocazia onomasticii noastre comune, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
corectat, fiindcă știau că numai cu banii din dereticat nu ne-am descurca nicicum, și-i veneau în ajutor în felul ăsta. Tare mult aș fi vrut să termin odată cu temele, pentru că tare mult aș fi vrut să-mi iau porția din tunelul de castane, făcut de mama special pentru mine, de ziua mea, cu mari greutăți făcuse rost de frișcă și de castane, piureul de castane l-am pregătit împreună, miezul castanelor fierte și tăiate în două l-am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și această ultimă felie și i-a pus lui o jumătate și mie pe cealaltă, iar eu, când am ajuns la jumătatea acestei ultime felii, am simțit deodată că nu mai pot să-nghit nimic, în timp ce Marius terminase de mult porția lui și am văzut că se uită la farfuria mea și atunci, numai de-al dracu’, am mai luat o îmbucătură, dar n-am mai simțit gustul de castane, ci numai pe-acela, dulceag, de rom, am continuat totuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tenis, care-i închidea adăpostul, se ținea cu gheruțele de o cracă înfiptă în perete, și picioarele îi erau complet verzi și foarte-foarte subțiri, și atunci Csákány mi-a luat sticla din mână, spunându-mi că acum și-au primit porția de apă, acum să mergem, să ne așezăm, că atâta vreme cât stăm prea apoape de gratii, n-or să bea apă și nici n-or să cânte, iar el ar vrea ca eu să aud cu ce concert sunt ele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Panica Îl făcu să ridice tonul: - Asta nu va schimba absolut nimic. El știe totul, acolo sus, și cere sînge! Trecu Îndărătul tejghelei și, fără să ridice măcar capul, apucă una din sticlele suspendate deasupra barului. Scotch. Își turnă o porție zdravănă, pe care o dădu imediat peste cap. Chipul lui Jeanne se Încruntă de neliniște. Dintre toți copiii ei, era cel mai vulnerabil și Își dădu seama că va fi nevoită să-l susțină iarăși ca să-l ferească să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
alungă pînă la urmă indispoziția, Închise ochii, hotărînd să-și acorde o pauză, să nu se mai concentreze decît asupra plăcerii delicioase pe care el știa să i-o dăruiască. Morineau tocmai termina de Înfulecat o pizza Vulcano de patru porții. Era instalat confortabil la unul dintre birouri, În fața cutiei cu pizza deschisă dinaintea lui. Se Întrerupse din mestecat, surprins de zgomotul ușii de la intrare. În prag Își făcu apariția Nicolas. Contrariat, jandarmul i se adresă fără menajamente: - Ce treabă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din cap, mai degrabă ca să stăvilească lacrimile pe care le simțea venindu-i În ochi decît pentru a-l contrazice. - Poate... Nu știu. Nu mai știu. Am nevoie să rămîn singură, șopti ea. - Ai nevoie mai ales să tragi o porție zdravănă de plîns. - Nu, o să mă liniștesc. Și un val de lacrimi o năpădi. Suspine puternice de fetiță care Îl făcură praf pe Lucas. La naiba cu toate bunele hotărîri, o să se descurce mai tîrziu cu sentimentele și contradicțiile. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
E nevasta ta, ce dracu’! zise el cu voce cleioasă. N-o lăsa să aleagă! - N-o pot totuși lua pe sus cu de-a sila. - Ba poți, dacă asta e singura soluție ca să plece! Și Își turnă Încă o porție zdravănă. Christian se Întrebă cît avea să reziste fratele Mariei În ritmul acela, Înainte de a claca și de a povesti totul. Era mai mult decît urgent să ridice pînzele, În toate sensurile termenului. Tocmai Își aprindea o altă țigară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nici Fersen. Pentru a nu se lăsa cu totul pradă neliniștii care n-o mai părăsea de ceasuri Întregi, Marie golise sticluțele-mostre cu alcool din frigiderul camerei, dar rezultatul scontat nu era suficient. Coborî la bar și Își turnă o porție bună din prima sticlă peste care nimeri. Se văzu nevoită să facă mai multe Încercări pînă să izbutească să se cocoațe pe unul din scaunele Înalte de bar, și se puse pe golit conștiincios paharul. Nici măcar nu remarcase prezența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Puteai crede că e o seară de 14 Iulie. Toată lumea venise să sărbătorească Întoarcerea eroului. Lands’en decisese să dea uitării, timp de cîteva ceasuri, dramele care Îl Îndoliau. Iar dacă rîsetele erau cumva cam prea puternice, Îmbrățișările cam apăsate, porțiile de băutură puțin prea generoase, nimeni nu se sinchisea. Doar Marie nu era pe aceeași lungime de undă cu ei. Îl privea pe Christian, care tot povestea cum fusese salvat și se gîndea la Lucas care nu-și mai descleștase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]