3,550 matches
-
fecior are și ea și sare cu gura asupra lui oricând și pentru orice. O singură dată întârzie Culi din pricina acelui diavol de urs - și asta însemnează că totdeauna vine un urs din hochstand și totdeauna întârzie Culi, pe o potecă, unde totdeauna se adună o ceață lăptoasă! Ce-i și cu aceste muieri! Toate-s la fel - fie bătrâne, fie tinere. Își au ele vorbele lor anumite și socotelile lor viclene. Acum, când o vede pe soacră umblând întruna de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cătră miezul nopții, când, poate, ceața se va înălța la stele ori va curge în văi. Subt umezeala care-l căptușește, se simte asudat; îi ies broboane fierbinți pe frunte. Pustia s-a îngustat, sălbătăcia codrului s-a strâns grămadă, potecile s-au oprit, sunetele s-au stâns. Zadarnic ar da glas. Zadarnic ar detuna cu carabina. Sunetele cad la o sută de metri, ca niște vreascuri. Nu mai înțelege cât timp să fi trecut în această rătăcire. Caută chibriturile, aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
masă, sub poliță și subt icoane. Lumina ei ajungea împuținată până la obrazul Anei. Din această umbră, Ana îi zâmbi. Mama avea grijă de tine, îi zise ea. Zice că-i ceață afară. Eu nu m-am temut. Tu îți cunoști potecile cu ochii închiși. Le cunosc și eu, căci sunt locurile noastre, unde am petrecut. El nu răspunse. O privea cu luare-aminte. I se păru că-i într-o stare mai bună decât o lăsase. Arăta oarecare veselie; el înțelese, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aceștia crânceni le putuseră ajunge în anume locuri grele și le jertfiseră. Adevărat era că și acești vânători plătiseră în parte paguba, mâncând hoit otrăvit și rămânând ca niște viermi chirciți în zăpadă, unii în valea Babei, alții într-o potecă ce coboară în tăul porcilor. Pieriseră înveninați șapte, și blănile lor erau întinse pe scânduri și le tot muta Onu Bezarbarză după soare. Urme de urși nu se mai vedeau; intraseră la vizuini. Acuma, la 14 martie, amirosiseră vreme bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
hochstandului aveau de străbătut cam opt kilometri, dar au pornit cu mult mai înainte decât trebuia. Culi ducea cățelușa; domnul Ionaș Popa îl urma cu felinarul cu petrol, care lumina slab. Le era destul, ca să nu apuce greșit o altă potecă. Umblau cu luare-aminte, ca să nu tulbure pacea aceea a întunericului. Din când în când, o adiere de șuiet prin brazi, vestind înainte trecerea oamenilor. Când au ajuns la locul cel bun de oprire și așteptare, de unde dintrodată puteau ieși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care au viețuit în Carpați și la apa Frumoasei din cele mai afunde veacuri, și e un meșteșug tainic al lor. Acest meșteșug tainic îl învăța acum și Bezarbarză de la baciul său. —Culi-baci, grăia într-un rând Bezarbarză, umblând pe potecă în urma lui Ursake, eu am văzut, ieri, jderul într-o furcă de brad la Creanga Neagră. S-a tras pe furiș în lungul trunchiului și, cât am clipit, a prins veverița. I-a rupt gâtița, i-a supt sângele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
oraș, după cel al suveranului, se înțelege, elementară înțelepciune pentru cineva care ține să-și păstreze capul pe umeri. Nimeni nu știa cum crescuse averea lui Zeruali. În primii patruzeci de ani de viață, zice-se, bătuse cu caprele sale potecile muntelui Beni Zerual, în Rif, la treizeci de mile depărtare de mare. Am avut, mult mai târziu, prilejul să vizitez ținutul ăsta, unde am putut observa un fenomen extraordinar: pe fundul văii există o deschizătură în pământ, s-ar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
voi părea suspect, m-am mulțumit să merg de-a lungul fluviului, grăbind pasul și trăgând nădejde că până la urmă casa va fi ușor de recunoscut. Doi soldați veneau înspre mine, cu mers și privire cercetătoare, când am văzut o potecă în dreapta mea. Am pornit-o într-acolo fără să mai stau pe gânduri, cu strania impresie că trecusem prin acel loc în fiecare zi a vieții mele. Eram la mine acasă. Grădinarul stătea așezat pe jos în fața porții, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dar, mai ales, de gladiatorul care aducea numai nenorociri. Valerius își petrecu șnurul de piele după gât, vârî amuleta sub haină și o strânse la piept. Dădu pinteni calului și, precedat de Lurr, o porni în trap mărunt pe o potecă ce se pierdea printre copaci. Se întoarse. Sub fulgii care cădeau deși, gladiatorul îl urma, aplecat pe calul său, cu gluga trasă pe ochi. În spate, atât cât reușea să vadă, drumul era pustiu. Nu-i urmărea nimeni. 4 — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
am revenit la școală, au început din nou să mă caute pentru a le comunica temele. Mergând după principiul „răzbunarea e arma prostului”, nu am zis nu. Și asta nu este prima trădare!. Trei veri la rând am colindat întortocheatele poteci ale pădurii din Bazoș. După orele amiezii, plecam împreună cu Iasmina și alți câțiva copii de vârsta noastră spre seculara pădure, întrecându-ne cu bicicletele pe o distanță ceva mai scurtă de 2 km. Vântul care mă răcorea în arșița verii
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
care îl luase și Sampath când pornise în călătoria sa în afara Shahkot-ului și coborâră aproape de locul în care sărise el pe fereastră ca să fugă în sus pe coasta dealului; acolo, departe de marginea orașului, își croiră drum prin încrengătura de poteci care duceau în livada cea veche ce dăduse odată destule fructe ca să fie expediate și vândute la New Delhi. Dar fusese abandonată deja de ani buni, fructele dobândiseră un iz sălbatic, crengile crescuseră unele într-altele, fiind acum folosită ocazional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
oameni cu atâta farmec și înțelepciune încât acestea rămaseră pe veci elementul său distinctiv. Era vorba de un farmec și o înțelepciune misterioase, desigur, dar evidente tuturor care veneau, în număr din ce în ce mai mare, să-l vadă, croindu-și drum până la poteca cea îngustă, ca să privească uimiți arătarea slăbănoagă, cu picioarele lungi, dintre frunze. Printre primii care făcuseră călătoria se numărau domnișoara Jyotsna și domnul Gupta. — Probabil că a trecut printr-o transformare completă și complexă, spuse domnișoara Jyotsna. Uite ce față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
stare de fericire stupefiată, stârnise în ea o frenezie a explorării. Croindu-și drum către partea cea mai întunecată a pădurii, pierdută printre desișurile de bambus, prin pădurile de sal, printre copacii înalți, acoperiți cu mușchi, urca din ce în ce mai mult, urmând poteci croite de caprele ce se încumetau spre cele mai abrupte pante, abia suficient de late pentru picioarele ei micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre cu care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
erau legate strâns și avea înăuntru crini de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea pe poteca abruptă ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să o mai intereseze. Pe veranda acoperită cu tablă, cea construită de domnul Chawla în spatele casei, își stabilise ea bucătăria în aer liber, care dădea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu ochii, și era nerăbdător să cumpere acțiuni la compania Produse de Lenjerie VIP; se putea forte bine lipsi de orice deranjament al frumoasei afaceri pe care o pornise. Privi în stânga și-n dreapta, cuprinse cu privirea domeniul lor, cu potecile și mica săgeată ce indica drumul spre Sampath, cu reclamele colorate care atârnau în copacii vecini: la Cabinetul Dentar al Doctorului Sood, Croitoria pentru domni - „Dumnezeu a creat bărbatul, noi îl facem domn“, la Campa Cola, Limca, Fanta și Goldspot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că asta fac. Pe la spate. Te-ai prins: ea e în patru labe și se ține de tăblia nechezătorului ei pat de bronz. Dacă mă uit în jos și-mi sug burta, pot să-i văd asul de treflă și poteca misterioasă a crăpăturii ei, ca interiorul unui măr tăiat în două. Acum mă crezi? Așteaptă: uite-i mâna, atârnându-i leneșă sub fund, zece parai de manichiură pe fiecare unghie. Seamănă cu... Uau. Nici chiar Selina nu face așa ceva prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întrupează în realitate carne și sânge viu, iar dacă nu, este lăsat să se usuce pe picioare, steril cum îi este originea. Ei, cei mulți, lasă realitatea, din trupul ei să sară noul, ca o scânteie ce luminează o altă potecă în noaptea lucrurilor; să învie, din trupul istovit al seminței care moare, foșnetul nesfârșit al holdelor viitoare. Pentru asta luptă mereu cei mulți în fiecare grai la modul ființal organic al bunului‐simț. Iar poetul când își așează sălașul în mijlocul
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
gândea la el? își lovi tâmpla cu palma, exasperat. Preț de o secundă avu impresia că pădurea era o masă verde, de nepătruns, care îi înconjura și se închidea în jurul lor. Clipi și-i trecu. Apoi ajunseseră din nou pe poteca cea îngustă. Virgil Jones îl fixa cu privirea. — De ce-ai țipat? întrebă el. — Ce vrei să spui? întrebă Vultur-în-Zbor. — Nu te-ai auzit? — Cu siguranță că nu, răspunse Vultur-în-Zbor, deranjat. Asta-i vreo glumă? — Nu, nu, te asigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu era gras, deci cureaua lui nu era îndeajuns de lungă. — Cred că astăzi o să mă descurc și fără, a spus calmă Dolores O’Toole. Pe jumătate amuzat, pe jumătate speriat de bătrâna nebună, Nicholas Deggle o urmă, urcând pe poteca de pe faleză până la micuța colibă. Mă întreb ce s-o fi întâmplat cu Virgil Jones, se gândi el în sinea lui. Mai târziu, în aceeași zi. Dolores O’Toole tocmai fierbea niște ceai de rădăcini când Deggle intră, răvășit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
piatră. Arată ca un gigantic trandafir geometric și de aceea îl numim acum Trandafirul de Piatră. Se afla în mijlocul unui tufiș. Nu cred că a fost ascuns acolo în mod intenționat. Pur și simplu era acolo. Mi-am croit o potecă până la el, zgâriindu-mi mâinile și rupându-mi puțin mâneca hainei. Aici este punctul în care trebuie să-ți alungi neîncrederea, prietene. L-am atins și atunci s-a întâmplat un lucru de-a dreptul înspăimântător. Capul a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ochii mari, apoi îi închise și strânse din buze. Vultur-în-Zbor o conduse până la Poartă. Virgil Jones și Liv s-au uitat cum cele trei contururi firave urcă pe povârnișul muntelui, pășind într-un mod miraculos pe acolo unde nu exista potecă pe care să mergi, până când nu s-au mai văzut. Erau niște umbre atât de palide, încât nu a durat mult până să dispară. Liv s-a întors și a intrat în casa cea neagră, trântind ușa. Și Virgil? Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gelozie, meștere, o car după mine. Sunt gelos. Io cu Shakespeare și ea cu marțafoii? Și mă mai ajută la traducere...“. Când se construia Aripa Nouă îmi plăcea - când plecam, pe înserat, de la Bibliotecă - să trec prin șantier. Era o potecă printre bălării și tufe de nu știu ce fel de vițe, scaieți, flori sălbatice și câțiva prunișori. Îmi plăcea să mă strecor printre schele, mormane de moloz, de pietriș, stive de scânduri, de fierărie, sârmăraie, lăzi și cutii cu felurite piese, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înmormântări. Una dintre fete era colegă de clasă cu mine. Mergeam uneori cu ea spre școală. În dimineața aceea mă aștepta în poarta casei lor, unde ar fi trebuit să fie poarta. Doi pari înfipți în pământul din capătul unei poteci. N-aveau nici gard. — Ai auzit mașina? m-a întrebat. Instinctiv, cu o lașitate care m-a urmărit toată viața, am spus nu. De altfel, nu cred că-i lașitate. E tot felul nostru parșiv, strămoșesc de a-ți ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
arcade și turnuri care se arătau peste coroanele unui pîlc de platani, În contururi de catedrală. Am lăsat taxiul să plece și am pătruns Într-o grădină Înfrunzită, semănată cu fîntîni din care se iveau heruvimi uzi și Împletită cu poteci de piatră care se tîrau printre arbori. Fermín mă puse la curent În privința instituției Într-una din magistralele sale lecții de istorie socială. — Cu toate că acum ți s-ar putea părea că e mausoleul lui Rasputin, colegiul San Gabriel a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
solitar la vilei Aldaya, ancorat În păduricea unduitoare. Mi-am dat deoparte părul ud care-mi cădea În ochi și am alergat Într-acolo, traversînd bulevardul pustiu. Portița de grilaj se bălăbănea În bătaia vîntului. Mai Încolo, se deschidea o potecă unduitoare care urca pînă la casă. M-am strecurat pe portiță și am pătruns pe proprietate. Prin desiș se deslușeau piedestale de statui dărîmate fără milă. Apropiindu-mă de casă, am băgat de seamă cum una dintre statui, efigia unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]