4,003 matches
-
împărăția lui, fiecărui ținut după scrierea lui, și fiecărui popor după limba lui; ele spuneau că orice bărbat trebuie să fie stăpîn în casa lui și că va vorbi limba poporului său. $2 1. După aceste lucruri, cînd s-a potolit mînia împăratului Ahașveroș, s-a gîndit la Vasti, la ce făcuse ea, și la hotărîrea luată cu privire la ea. 2. Atunci, cei ce slujeau împăratului, au zis: "Să se caute pentru împărat niște fete, fecioare și frumoase. 3. Împăratul să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
în casa lui Haman, la o înălțime de cincizeci de coți." Împăratul a zis: "Haman să fie spînzurat pe ea!" 10. Și au spînzurat pe Haman pe spînzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Și mînia împăratului s-a potolit. $8 1. În aceeași zi, împăratul Ahașveroș a dat împărătesei Estera casa lui Haman, vrăjmașul Iudeilor. Și Mardoheu a venit înaintea împăratului, căci Estera arătase legătura ei de rudenie cu el. 2. Împăratul și-a scos inelul, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
n-am dat ploaie peste o altă cetate; într-un ogor a plouat, și altul, în care n-a plouat, s-a uscat. 8. Două, trei cetăți s-au dus la alta ca să bea apă, și tot nu și-au potolit setea. Cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine, zice Domnul." 9. V-am lovit cu rugină în grîu și cu tăciune, grădinile voastre cele multe, viile, smochinii și măslinii voștri i-au mîncat deseori lăcustele. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
au distrat până în zori dansând sau organizând un carnaval ad-hoc. Prin efortul conjugat al celor peste 3000 membri Esențe și a conducerii acestei rețele literare s-a creat o oază de lumină, unde invităm pe toți cititori noștri să-și potolească setea de frumos. Nicolae Stancu LILIANA ALBU Sunt un trecător prin viață, ce spune mereu te iubesc ... Zâmbet de primăvară Plesnea în mine mugur zâmbind a primăvară Când prin poeni tăcute adesea ne plimbam, îți infloreau caișii cu dor de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-au plecat; E tare ciudat, în inimă simți, Un straniu fior... pășind iar prin sat! Am fost copil ... Aș vrea să ies puțin din casă, Nu pot, ninsoarea s-a pornit! Bătrâna iarnă nu se lasă, Doar viscolul s-a potolit. De două zile și trei nopți, Fulgi mari acoperă pământul; Să ieși din casă nu mai poți, Căci, iată, s-a pornit și vântul. Sus, în zăvoiul adormit, Omătul cade de pe crengi; Totul în jur e-acoperit... Nici nu mai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să știu. Pășesc către ușă și ridic draperia. 10 De pe acoperiș atârnă în cascadă glicine purpurii, iar în tufișuri cântă păsărele, greieri și alte insecte. A sosit momentul mult așteptat: împăratul Hsien Feng a trimis după mine. Pentru a-mi potoli emoțiile, merg în grădina de bujori. Terasele constituie cel mai frumos decor arhitectural din palatul meu. Lângă malul heleșteului sunt plantate flori de o culoare mai închisă. Pe măsură ce grădina urcă pe panta dealului, florile sunt din ce în ce mai deschise la culoare, creând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spre Nuharoo - ești una dintre ele. Și tu - arată înspre mine - la fel. Majestatea Voastră, e vremea să mă răsplătiți cu funia de mătase albă ca să am onoarea de a mă spânzura. Aceste vorbe provoacă agitație în sală. Zgomotul se potolește când doamna Yun vorbește din nou: — Vreau să mor. Viața mea a fost un iad. Ți-am dăruit o prințesă, arată ea spre împăratul Hsien Feng, și ai tratat-o ca pe un gunoi. De îndată ce va împlini treisprezece ani, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împăratul Hsien Feng și cu mine pierduserăm șirul zilelor, Nuharoo devenise precum o fantomă ambulantă. Chipul ei trebuie să fi avut, cu siguranță, culoarea razelor de lună și trebuie să fi psalmodiat rugăciuni budiste ca să adoarmă. Gelozia ei s-a potolit acum, că nu mai sunt în grațiile împăratului și am devenit o concubină la fel ca și ea. Îi fac complimente lui Nuharoo pentru frumusețea și norocul ei și o întreb dacă îi vin bine pantofii. Răspunsul ei mă surprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Sa a avut o criză îngrozitoare de tuse. I s-a scurs sânge din colțurile gurii. Doctorul zice că nu-i face bine să meargă în palanchin, însă nu avem de ales. Până la urmă, ne-am oprit ca să i se potolească tusea. În zori privesc afară din cort. Suntem aproape de Jehol și peisajul e de o frumusețe extraordinară. Pământul e acoperit de trifoi și flori sălbatice, iar dealurile domoale sunt împânzite cu tufe dese. Căldura toamnei e suportabilă în comparație cu Pekingul. Parfumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de curând o puternică rezistență la colectarea venitului vamal intern. Mulți oameni influenți refuzau să se despartă de banii lor, inclusiv cel mai de încredere general al răposatului meu soț, Tseng Kuo-fan - Tseng Tăietorul de Capete, eroul care i-a potolit pe răsculații din Taiping. Tseng pretindea că nevoile regiunii sale impuneau ca el să păstreze tael-ii, și nu guvernul central. Hart descoperise că registrele sale contabile erau vagi și cerea instrucțiuni de la împărat dacă să-l pună sub acuzație pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și aici meditația care ni se propune nu poate fi ocolită) că despovărat de conflictele și umilințele generate de lupta pentru existență, omul, asemeni unui animal hămesit care a descoperit în sfârșit în natură sursa unei prăzi abundente, se măi potolește în pornirile lui. Consumă! Și, inteligent cum e, nu renunță la mijloacele care l-au ajutat să ajungă aici, adică la știință, ci dimpotrivă, își creează valori spirituale pornind de la ea. Care ar fi aceste valori? Nu văd, nu înțeleg
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mai bune), cutremură din punct de vedere moral mult mai tare pe cititor decât o conștiință luminoasă. Intransigenți însă, francezii, care înduraseră atâția ani rușinea înfrîngerii și a ocupației, nu l-au iertat decât târziu, când spiritele s-au mai potolit și când vinele obiective ale scriitorului s-au dovedit că nu cad sub rigorile legii care condamna colaborarea cu ocupantul. Și cu toate astea unii din compatrioții săi nu uită nici azi tristele lui rătăciri, și nu-i acordă locul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
m-am străduit să refac vechile legături. Insistențele mele o făceau să roșească. Schimbă locul așa fel încît privirile să nu ni se mai încrucișeze. Eram zdrobit, gelos, plin de orgolii; înțelesei că sînt părăsit. După ce furia mi s-a potolit, nu m-am putut dumeri ce găsisem pînă atunci la ea. Îmi păru banală ca orice altă fată. Aveam o slăbiciune pentru blonde. Oxigenîndu-se, Patricia exagera această însușire. Coloarea aurie îi punea în valoare trăsăturile fugoase dar și transparența epidermei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se însufleți și încercă să mă convingă să mi schimb repartiția la școala pe care o conducea ea. Cum toate școlile mi-erau indiferente, am acceptat dintr-un imbold, aș zice, mai degrabă galant. În aceeași clipă directoarei i se potoli avîntul și, sub privirea ei bîhlită, gălbuie și frumoasă, ghicii frica de a nu fi dat dovadă de exces de zel; probabil, prea ușoară, victoria asupra mea o făcea să se căiască. Cuibărită într o fostă casă boierească, aspectul monumental
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
că sînt un reacționar care așteaptă pe americani. Ca ultimă chestiune, Fărocoastă ridică problema „cadavrelor de animale moarte” ce zac pe ulițele satului în timp ce, cu nepăsare, cadrele școlii trec pe lîngă ele. Era semnalul „momentului Mitică”, așa că și directoarea se potoli. Pe jumătate amorțiți, bărbații se ridicau din bănci dar cu aceștia Aneta Gărgăun mai avea o treabă. Trebuia montate panourile pe care le pictase Michea. Grea ca o roabă cu bolovani, fiecare lozincă nu putea fi cărată decît de doi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ce fel, dar, odată cu venirea lor, cererile începură a curge. Cine le intra pe mînă afla cum se pune iscălitura pe hîrtie, dar, să-l fi picat cu ceară, nu sufla o vorbă despre asta. Curiozitatea sau furia nevestelor erau potolite cu înjurături. Îndărătnicii se lămureau după ce erau aduși la școală. Aici, doi din cei patru aveau la dispoziție o sală de clasă evacuată de copii. Sub protecția echipelor locale, ceilalți doi umblau prin sat. Ziua, oamenii se ascundeau în zăvoaiele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Încheiat povestea. În străinătățuri a plecat după ce și-a cheltuit amărăciunile de economii și după ce s-a Îndatorat pe unde a găsit. Dar asta-i altă poveste și, când va mai veni vorba, să-mi amintești să ți-o spun. Potolisem orătăniile, ceasurile se Îndreptau spre miezul zilei și pe drum rar trecea câte cineva. Lumea era la câmp, prășea la porumb ori la vie. Încă nu era foarte cald, dar satul părea pustiu și părăsit acolo, În soare. Începeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
au tăiat vitele și-au Împărțit carnea, cei mai mulți s-au temut și nu s-au atins de proprietatea care nu se știa bine cui aparținea, o grămadă au rămas cu buza umflată, i-au Înjurat pe ceilalți și s-au potolit. A doua zi au apărut camioanele cu jandarmi, au cules vacile, câte mai erau, de prin curți, au ridicat suspecți, au Împărțit, ici-colo, câte un pulan pe spinările cârtitorilor. Sătenii nu au uitat Îndrăzneala lui Cap de Șobolan și, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
friptură bună Îți trebuie jar ca lumea. Făcuse așa de mult, că ar fi putut frige un bou. Dar nu le păsa. Se bucurau la vederea focului, urmăreau cum limbile galbene și roșii cuprindeau lemne din ce În ce mai groase. Când flăcările se potoliră, stropiră jarul cu apa adusă În gură și În pumni din Gropan. Proptiră, În sfârșit, țepușa Între două crăcane Înfipte În pământ și Blondul trebui s-o Învârtă Întruna ca să nu se ardă prea mult pe-o parte. Întinseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochiului de apă, cuminte și tăcută, dar atentă și ea la cele ce se petreceau, mama lui Lică abia dacă se vedea din buruienile Înalte. Băieții o zăriră, dar nu avură Îndrăzneala să-și spună ceva. Spre seară vânzoleala se potoli. Pe Lică, Înfășurat În foaia lui de cort, Îl urcară Într-o mașină. Băieții Își luară plasa și bicicletele și coborâră fața dinspre sat a Digului. Se opriră. Soarele, roșu, apunea. Câmpurile miroseau a tot ce putea fi mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
hârțoagele bisericii. Scria preotul rămas fără nume că Diavolul Își făcuse loc și Își găsise sălaș În pielea afumată de tămâie a țârcovnicului de atunci. Începuse a sta cu dinaintea numai Învârtoșată, În scurtă vreme nevasta nu-l mai putuse potoli și Încăpea. Nerușinatul Îmbia cu voce mieroasă femeile satului după ce a lui Își luase odraslele și fugise să caute adăpost În casa părintească. Nesătulul preacurvea cu cine nimerea și, cu cât se dezmăța mai tare, cu atât pofta Îl chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
păscute de turmele de oi și capre. Pe fața spână a coastei era un singur pom, un cireș amar cu frunzele prăfuite și chircite de căldură. Se Îndreptară către el și căzură, gâfâind, la umbra rară. În urma lor, Valea se potolea. Stolurile coborau și păsările Își găseau cuiburile; țipetele și chirăielile se ostoiră și se prefăcură În foșnete și murmure nedeslușite. Capătul negru al văgăunii se Închise ca o poartă. Băieții se sprijiniră cu spinările de trunchiul cireșului. Erau murdari ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tolbă când poștașul Își făcea somnul aghesmuirii de zi. Titel Îl luase cu frumosul: „Pleacă, În pizda mă-tii, și du-le Înapoi!”. „Ba În pizda mă-tii să te duci tu!” - se opărise Mișu. Am crezut cu toții că se potolise și că lăcomia și vraja care i se citiseră În ochi nu-l Îndemnaseră la tâmpenii. Peste două zile - balamucul pe pământ: maiorul descoperise că Îi lipseau bani dintr-o scrisoare și făcuse tărăboi, chipurile În numele soldatului păgubit, chemase Miliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pasionant: Oaie, cu mutra lui de urangutan roșcaliu, suduind de unul singur și lovind cu sălbăticie În camionul ce zăcea cu roțile În sus. De asemenea priveliște trebuie să se fi bucurat Directorul, care Își revenise și Încerca să-l potolească pe turbat. Înăuntru, În șanț, Îngrădiți de obloane, Dumnezeiașul ori cine rânduise Întâmplarea avea grijă În continuare de noi, cei patru prizonieri. În haosul rostogolirii, căzuseră lângă Încercatele trupuri, nu se poate ști din ce Întâmplare, traista cu demâncare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nou vorba: „Ia auzi-i p-ăștia, cică să plătești În plus pentru Înjurat, ca să te mai ierte...”. „Cât?” veni cuvântul așteptat cu drag de Titel. „Păi, ce să zic, dă și tu trei lei În loc de unul, așa, ca să-i potolim.” „Dau.” Numaidecât, Însă, măscările se făcură de neîndurat. Femeile din neamurile celor Înjurați se Împreunau de-acum nu numai (cele frumoase) cu Odraslă, ci și cu tauri, berbeci, țapi ori armăsari. Prin vorbe erau pătrunse, În felurite locuri ale trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]