48,874 matches
-
clarifica noțiunea de Drept pozitiv și, totodată, care Îi sunt „izvoarele” (am spune, mai bine, „temeiurile”). Ideea de Început afirma că: „nu tot Dreptul este În mod necesar pozitiv”. De ex., un proiect de lege nu constituie Încă un drept pozitiv deși are, cu toate acestea, forma dreptului sau forma juridicității; sau, de asemenea, o lege are și Își păstrează caracterul logic al dreptului, chiar dacă, la un moment dat, a fost abrogat și deci pierde caracterul pozitiv (de Drept În vigoare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
constituie Încă un drept pozitiv deși are, cu toate acestea, forma dreptului sau forma juridicității; sau, de asemenea, o lege are și Își păstrează caracterul logic al dreptului, chiar dacă, la un moment dat, a fost abrogat și deci pierde caracterul pozitiv (de Drept În vigoare!). Cu alte cuvinte, „pozitivitatea (unei propoziții-lege) nu depinde de un fapt trecător și relativ (adică temporal-istoric, n.n. - V.V.), ci de esența sa logică”. Del Vecchio spune laconic: „Ori de cîte ori o propoziție determină În chip
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ideal, Între persoane, un raport, În care una poate pretinde de la cealaltă ceva, la care aceasta este obligată, o astfel de propoziție aparține În mod logic, domeniului Dreptului”. În consecință și pe drept cuvânt, aflăm de aici că: „Prin Drept pozitiv Înțelegem acel sistem de norme juridice care dă formă și reglementează efectiv viața unui popor Într-un anumit moment istoric. Dreptul pozitiv, deci, Îl compun acele norme juridice care sunt efectiv impuse și efectiv intrate În vigoareă .Pentru ca să fie pozitivă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aparține În mod logic, domeniului Dreptului”. În consecință și pe drept cuvânt, aflăm de aici că: „Prin Drept pozitiv Înțelegem acel sistem de norme juridice care dă formă și reglementează efectiv viața unui popor Într-un anumit moment istoric. Dreptul pozitiv, deci, Îl compun acele norme juridice care sunt efectiv impuse și efectiv intrate În vigoareă .Pentru ca să fie pozitivă (o normă juridică, n.n. - V.V.), se cere numai să existe o voință socială preponderentă, adică o forță istorică suficientă, capabilă să o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pozitiv Înțelegem acel sistem de norme juridice care dă formă și reglementează efectiv viața unui popor Într-un anumit moment istoric. Dreptul pozitiv, deci, Îl compun acele norme juridice care sunt efectiv impuse și efectiv intrate În vigoareă .Pentru ca să fie pozitivă (o normă juridică, n.n. - V.V.), se cere numai să existe o voință socială preponderentă, adică o forță istorică suficientă, capabilă să o impună și să o afirme În așa fel ca ea să fie observată” (Ă) „Modurile de manifestare ale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
imperativul) primară a justiției este ca: „ființa umană să fie recunoscută În spiritualitatea sa și, deci, În autonomia sa fundamentală. Aceasta Înseamnă că există În tot omul un drept primordial și imprescriptibil a cărui validitate nu decurge dintr-o lege pozitivă. Respectul acestui drept este, dimpotrivă, presupusul și condiția Însăși pentru ca o autoritate oarecare să poată a se afirma ca legitimă”. Giorgio del Vecchio Își Întemeiază argumentarea strânsă, pe adevărul că noțiunea unui „drept natural de egală libertate” a fost enunțată
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu fără riscuri și dificultăți pentru apărătorii ei”. Mai aproape de noi, școlile filosofice - observa filosoful italian de secol XX - au considerat, pe nedrept, pozitivitatea drept un caracter esențial al dreptului și au negat „antiteza clasică dintre dreptul natural și dreptul pozitiv. Dar erorile de acest gen nu au slăbit această convingere care are profunde rădăcini În natura Însăși a spiritului uman”. Aceasta s-a văzut, cu toată claritatea, În perioadele critice ale vieții de Stat, cînd s-a resimțit necesitatea logică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În esență, Montesquieu observă absurditatea celor care neagă obiectivitatea legilor; el spune definitoriu că: „Înainte de a exista legi făcute, existau raporturi de justiție posibile. A spune că nu este drept sau nedrept nimic altceva În afară de ceea ce ordonă sau interzic legile pozitive, este tot una cu a spune că Înainte de a se fi trasat cercul, nu erau egale toate razele lui”. Universalitatea existenței legilor este probată de acțiunea lor la toate sferele și nivelele lumii fizice și animale. „Omul Însuși, ca ființă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
același drum al Încrederii În rațiune și obiectivitatea legilor, ca și Montesquieu care se arăta drept filosoful cel mai temeinic al Dreptului, oricâte slăbiciuni va fi avut sistemul său de gândire. Important este cum vedea Montesquieu existența și acțiunea legilor pozitive (pe lângă cele ale naturii). În acest sens, el releva: „De Îndată ce se află În societate, oamenii pierd simțământul slăbiciunii lor; egalitatea care exista Între ei Încetează și Începe starea de război”. Așadar, invers decât la Thomas Hobbes, care considera că În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
exista Între ei Încetează și Începe starea de război”. Așadar, invers decât la Thomas Hobbes, care considera că În starea de societate: „nu există drepturi naturale”, care au fost cedate În Întregime suveranului, prin pact social, ci există numai legile pozitive, impuse de suveran, care „creează dreptul”. Montesquieu a făcut clară distincția (anterioară lui) dintre: Dreptul ginților (legi privitoare la raporturile dintre popoare), Dreptul politic (legi privitoare la raporturile dintre guvernați și guvernați), Dreptul civil (legi privitoare la raporturile pe care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
poate greși, fără a se priva de titlul care justifică existența sa. Statul În chip rațional Înțeles este, Într-un cuvânt, punctul ideal al convergenței drepturilor individuale, care Îi sunt logic anterioare, chiar dacă ele așteaptă de la el recunoașterea și confirmarea pozitivă. În nici un moment din activitatea sa Statul nu poate uita această «rațiune de a fi» fundamentală care reprezintă totodată și principiul său și scopul său, aceste cuvinte fiind Înțelese, nu Într-un sens empiric sau cronologic, ci În semnificația filosofică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
funcția de a exercita o acțiune constantă de protecție, de propulsare și coordonare În Întregul domeniu al activității umane. Această activitate nu are loc doar pe planul declarațiilor abstracte, pur teoretice sau pe planul interdicțiilor, ci se concretizează În măsuri pozitive de caracter organic și constructiv, avînd totdeauna drept scop, protecția persoanei umane, satisfacerea nevoilor sale și punerea la lucru a puterii inteligenței În toată extensiunea sa (care este, după Dante, aceea de a Închina, dedica lui Dumnezeu, Întregul neam uman
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care Iosif-Constantin Drăgan Îl numea „monumentul viu” al științei juridice de la Roma, sublinia hotărât valoarea excepțională a comprehensiunii raportului intim dintre Stat și Drept, de pe pozițiile Dreptului natural, sau, mai exact, a unei suple dialectici: dintre „juridicitatea naturală” și „juridicitatea pozitivă”. Giorgio del Vecchio aprecia că trebuie să fie exclusă a priori „posibilitatea de a rezerva, În chip unic, Statului producerea Dreptului, care se efectuează În realitate cu concursul activ al conștiințelor individuale și multiplelor lor asociații. Pe de altă parte
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
geneza sa, și care Îi aduc, În mod continuu, propriile lor exigențe și propriile lor forțe mereu reînnoite. Nu trebuie uitat acest proces activ și permanent, admițând că, sub un aspect pur formal, toate normele ce compun o ordine juridică pozitivă par a fi valabile, pentru că «sunt voite de către Stat, ca și cum ele erau iradiațiile lui». Așa este simpla și obișnuita construcție dogmatică a unui sistem care are, dealtfel, rădăcini mult mai complexe În realitatea istorică și psihologică”. Filosoful italian combate viguros
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
anterior Statului; de asemenea celelalte organizații care s-au format În sânul Statului, dar independent de el, și, uneori, chiar Împotriva lui, și altele, desigur, care depășeșc limitele statului”. Problema care se ridică este: dacă, mai presus de determinațiile juridice pozitive, există o ordine de valori ideale altfel spus, „dacă juridicitatea se identifică cu justiția”. Juristul italian critică poziția hegeliană ca pe o autentică „exaltare dogmatică a Statului contra căreia se răzvrătește, mai mult chiar decât facultatea critică a rațiunii noastre
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
opresivă și tiranică ar fi ea. Contra unei asemenea opinii se ridică principiile nemuritoare și eterne ale Eticii creștine, pe deplin confirmate de rezultatele celor mai profunde cercetări și de analizele critice ale filosofiei moderne”. Orice Stat existent, orice ordine pozitivă nu este, așadar, și numai ca atare, unica rațional legitimă. „Mai presus de bunul plac al arbitrariului uman, există o Lege supremă, care poate fi - vai! - violată, dar nu suprimată, nici diminuată În valoarea sa ideală. Numai conformându-se la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
stagnări și retururi parțiale. Dar tendința generală este totdeauna de recunoscut, clar, rămânând mereu intactă, În ciuda oricărei negații empirice, valoarea ideală a acestei exigențe”. Capitolul VII Mitul statului și criza statului 1. Dreptul preexistă Statului Dreptul, ca fenomen istoric și pozitiv preexistă Statului, spune ferm și conform adevărului, gânditorul italian. În această idee majoră, el urma Învățământul celor mai de seamă reprezentanți ai poziției ce combătea, pe toate planurile, concepția „etatică” a Dreptului, adică pe: H.S.Maine (1861;1897); Ihering (1891
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
trebuie să fie Însuși imaginat independent de pozitivitatea sa, atunci când este dificil, sau cel puțin inutil, de a corupe un Stat non-pozitiv, chiar dacă nu s-a introduce fictiv această pozitivitate În ipoteza unui Stat fictivă Dreptul, atâta cât el devine pozitiv, este supus unui proces lent, În care pozitivitatea sa se manifestă prin grade (Ă) nenumărate, și, adesea, În opoziție directă Între ele”. Sistemul de organizări juridice, devenit preponderent față de altele, este sistemul juridic ce are cel mai Înalt grad de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
organism biologic, după ce acesta a fost lovit de moarte, Giorgio del Vecchio subliniază că: „În realitatea socială, dreptul nu Încetează Într-un mod absolut, după cum moartea unui individ nu Înseamnă Încetarea absolută a vieții; ci, ca urmare din dispariția vigorii pozitive a unui organism juridic vast și puternic, se formează organisme variate și fragile, care nu posedă decât Într-o măsură foarte restrânsă caracterul de autonomie pozitivă, adică caracterul de Stat”. Dialectician suplu, În filosofia Dreptului, Giorgio del Vecchio relevă cu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
unui individ nu Înseamnă Încetarea absolută a vieții; ci, ca urmare din dispariția vigorii pozitive a unui organism juridic vast și puternic, se formează organisme variate și fragile, care nu posedă decât Într-o măsură foarte restrânsă caracterul de autonomie pozitivă, adică caracterul de Stat”. Dialectician suplu, În filosofia Dreptului, Giorgio del Vecchio relevă cu pregnanță că: „la lumina experienței, natura specială a conceptului de Stat, care trebuie să fie, În mod propriu, Înțeles ca un proces, mai curând decât dogmatizat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
non-statal”, fapt care intră În contradicție cu realitatea istorică. Filosoful dreptului ne arată că numai istoria nu ne dovedește existența „unei tendințe către etatizarea dreptului; dimpotrivă, această tendință de a se erija În sistem, având o intrinsecă logică și coerență pozitivă, și, prin urmare, chiar un centru propriu, În jurul căruia toate elementele sau instituțiile gravitează, este caracteristică procesului de formare istorică a dreptului În general. Dar, alte tendințe, Într-un sens contrar, se opun acesteia, așa cum În natura fizică, forța centrifugă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și am putea să zicem, o ridicare la puterea doua, a pozitivității”. Filosoful explică ce Înseamnă pozitivitatea, când scrie: „Într-adevăr, atunci când este nevoie mereu de un progres mai mult sau mai puțin Îndelungat pentru ca o determinare juridică să devină pozitivă și ca pozitivitatea să comporte, totdeauna În fapte, un număr infinit de grade, se constată, pe lângă asta, În realitate, o Întâlnire și o probă, o experiență Între diferitele elemente juridice pozitive; sistemul care devine preponderent În această experiență este exact
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mai puțin Îndelungat pentru ca o determinare juridică să devină pozitivă și ca pozitivitatea să comporte, totdeauna În fapte, un număr infinit de grade, se constată, pe lângă asta, În realitate, o Întâlnire și o probă, o experiență Între diferitele elemente juridice pozitive; sistemul care devine preponderent În această experiență este exact cel pe care Îl numim «statal»”. Referindu-se, istoricește, la criza statului, gânditorul italian analizează situația din Europa și din Întreaga lume, cu dezechilibrele de după Primul Război Mondial, când În fața forțelor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
chip egal sau În chip indiferent ca fiind socialmente spontane și ca impuse prin autoritatea Statului”. Del Vecchio face această subliniere concordant cu tânărul John Rawls, când acesta vorbește despre „poziția originară”, În care se identifică („coincidentia oppositorum”) „naturalul” cu „pozitivul” În Drept. Oricum, filosoful Dreptului, care este Giorgio del Vecchio, observă cu suplețe dialectica Între: „ceea ce este voință a Statului” și „regulile edictate de organizațiile” recunoscute (sau nu) de către Stat, care au ele Înseși „conștiință de Stat”. Învățătura cea mai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Împiedice prin violență, dacă necesitatea se impune la asta; el trebuie să acorde o deplină libertate cu scopul ca influența acestuia asupra spiritului și asupra caracterului să se răspândească În toată națiunea; și el trebuie special să evite toate instituțiile pozitive care pregătesc națiunea pentru război”. Giorgio del Vecchio laudă poziția adoptată de John Stuat Mill În lucrările, devenite cărți de referință majoră, Despre Libertate (1864) și Principiile Economiei Politice (1892). Celebrul filosof englez a susținut principiul după care individul trebuie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]