49,636 matches
-
vinde”, întrucât Pilat n-a „câștigat” nimic de pe urma răstignirii. Trei pasaje folosesc verbul la pasiv, iar traducerea românească impune reflexivul: „a se preda”. E vorba despre celebra formulă euharistică din 1Cor. 11,23: „Domnul, în noaptea în care S-a predat (paredideto)”; Rom. 4,25: „Isus, Domnul nostru, care S-a predat (paredothe) pentru păcatele/căderile noastre și a înviat pentru îndreptarea/justificarea noastră”. Rom. 8,32, pasajul cel mai concludent: „șDumnezeuț, Cel care nu L-a cruțat pe propriul Său
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
folosesc verbul la pasiv, iar traducerea românească impune reflexivul: „a se preda”. E vorba despre celebra formulă euharistică din 1Cor. 11,23: „Domnul, în noaptea în care S-a predat (paredideto)”; Rom. 4,25: „Isus, Domnul nostru, care S-a predat (paredothe) pentru păcatele/căderile noastre și a înviat pentru îndreptarea/justificarea noastră”. Rom. 8,32, pasajul cel mai concludent: „șDumnezeuț, Cel care nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat/predat (paredoken) pentru noi toți”. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a înviat pentru îndreptarea/justificarea noastră”. Rom. 8,32, pasajul cel mai concludent: „șDumnezeuț, Cel care nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat/predat (paredoken) pentru noi toți”. În Mt. 20,19 - „ei îl vor preda păgânilor” -, oamenii iau locul lui Dumnezeu. 5. Gradul cel mai avansat de tehnicizare a termenului apare în contextul faptei lui Iuda, caracterizat ca ho paradidous, „cel care a predat”. Ancheta de mai sus, susceptibilă a fi îmbogățită, ne conduce spre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
paredoken) pentru noi toți”. În Mt. 20,19 - „ei îl vor preda păgânilor” -, oamenii iau locul lui Dumnezeu. 5. Gradul cel mai avansat de tehnicizare a termenului apare în contextul faptei lui Iuda, caracterizat ca ho paradidous, „cel care a predat”. Ancheta de mai sus, susceptibilă a fi îmbogățită, ne conduce spre o serie de concluzii destul de tulburătoare. Observăm, din inventarul parcurs, că verbul paradidomi caracterizează acțiuni săvârșite de Dumnezeu, de Isus, de Pilat, de oameni, în general. Între aceștia se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
asupra căruia voi reveni mai încolo. În rest, și Luca are peste tot verbul paradidomi, nu prodidomi, ca toți ceilalți evengheliști. Ca urmare a tuturor acestor explicații și în consens cu specialiștii Noului Testament, propun echivalarea lui paradidomi cu „a preda”, chiar dacă acest echivalent prezintă unele inconveniente de ordin stilistic. În funcție de context, se pot folosi și verbele „a încredința” sau „a da”. Orice nuanță peiorativă nu-și are locul, pentru că, așa cum am văzut, dacă l-ar fi avut, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Cină. Mc. 14, 41-46: și șIsusț vine a treia oară și le zice: Dormiți la nesfârșit și vă odihniți. Ajungă-vă34! A sosit ceasul, iată, Fiul omului e dat (paradidotai) în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă, să mergem! Iată, cel care Mă predă (ho paradidous) s-a apropiat. și îndată, pe când El (Isus) încă vorbea, apare Iuda, unul din cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime (ochlos) cu săbii și ciomege (xylon). ș...ț Cel care L-a predat (ho paradidous) le-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iată, cel care Mă predă (ho paradidous) s-a apropiat. și îndată, pe când El (Isus) încă vorbea, apare Iuda, unul din cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime (ochlos) cu săbii și ciomege (xylon). ș...ț Cel care L-a predat (ho paradidous) le-a dat lor consemn (syssemon) zicând: Pe cel pe care-l voi săruta, acela este. ș...ț și venind îndată și apropiindu-se de El, zice: Rabbi! și l-a sărutat cu drag (katephilesen)35. Ce ne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
obiectivitate, să o numim așa, jurnalistică. Iuda este prezentat ca „unul din cei doisprezece”, adică, trebuie insistat pe acest aspect!, ca unul dintre apostolii recrutați de Isus însuși, cu nimic mai prejos decât ceilalți unsprezece. Isus știe că va fi predat și mai știe cine este cel care-L predă (ho paradidous). Într-un pasaj de numai câteva rânduri, verbul paradidomi apare de trei ori, insistență care dovedește importanța lui semantică și teologică. Scena „predării în mâinile păcătoșilor” face parte dintr-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ca „unul din cei doisprezece”, adică, trebuie insistat pe acest aspect!, ca unul dintre apostolii recrutați de Isus însuși, cu nimic mai prejos decât ceilalți unsprezece. Isus știe că va fi predat și mai știe cine este cel care-L predă (ho paradidous). Într-un pasaj de numai câteva rânduri, verbul paradidomi apare de trei ori, insistență care dovedește importanța lui semantică și teologică. Scena „predării în mâinile păcătoșilor” face parte dintr-un scenariu divin pus la punct în toate amănuntele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
capul lui Isus, stârnind supărare între cei de față („unii dintre ei erau mâhniți”), evanghelistul trece, fără nici un element de legătură, la fapta lui Iuda: „și Iuda Iscariotul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L predea (paradoi). Iar ei, auzind, s-au bucurat și au făgăduit că-i vor da argint (argyrion). și a început să caute cum să-L predea la momentul potrivit (eukairos)”37. La Marcu, repet, nu există nici o legătură de la cauză la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și Iuda Iscariotul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L predea (paradoi). Iar ei, auzind, s-au bucurat și au făgăduit că-i vor da argint (argyrion). și a început să caute cum să-L predea la momentul potrivit (eukairos)”37. La Marcu, repet, nu există nici o legătură de la cauză la efect între episodul parfumării lui Isus și hotărârea lui Iuda. Evanghelistul amintește de supărarea câtorva ucenici, dar fără să indice vreun nume exact. Motivul cârtirii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
arhiereilor o colaborare fără să pretindă nici o recompensă. Vom vedea că lucrurile se schimbă la ceilalți evangheliști. În fine, momentul Cinei de Taină: Pe când ședeau ei și mâncau, Isus a spus: Amin vă zic că unul dintre voi mă va preda, șunulț care mănâncă împreună cu Mine. Au început să se supere și să-I zică, unul câte unul: Oare eu (sensul: sper că nu eu)? El le-a zis: Unul din doisprezece, care întinde (embaptomenos) cu mine în blid (tryblion). Căci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de Taină. Matei sporește numărul de informații, conversația dintre Isus și discipoli transformându-se într-o veritabilă dramă cu suspans. Iată fragmentul (Mt. 26,21-25): și pe când mâncau ei, a zis: Amin vă spun că unul dintre voi Mă va preda. și supărându-se foarte tare, au început să-i zică fiecare: Oare nu sunt eu, Doamne? șsensul exact: Sper că nu sunt eu, Doamne - n.n.ț El, răspunzând, a spus: Cine a întins (embapsas) împreună cu Mine mâna în blid, acela
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-se foarte tare, au început să-i zică fiecare: Oare nu sunt eu, Doamne? șsensul exact: Sper că nu sunt eu, Doamne - n.n.ț El, răspunzând, a spus: Cine a întins (embapsas) împreună cu Mine mâna în blid, acela mă va preda. Fiul Omului se duce precum este scris despre El, vai însă de omul acela prin care Fiul Omului este predat. Era mai bine dacă omul acela nu s-ar fi născut. Răspunzând, Iuda, cel care L-a predat (ho paradidous
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
eu, Doamne - n.n.ț El, răspunzând, a spus: Cine a întins (embapsas) împreună cu Mine mâna în blid, acela mă va preda. Fiul Omului se duce precum este scris despre El, vai însă de omul acela prin care Fiul Omului este predat. Era mai bine dacă omul acela nu s-ar fi născut. Răspunzând, Iuda, cel care L-a predat (ho paradidous), a zis: oare nu sunt eu, Rabbi? Îi zice: Tu ai spus! La Matei, conversația dintre Isus și ucenici e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mă va preda. Fiul Omului se duce precum este scris despre El, vai însă de omul acela prin care Fiul Omului este predat. Era mai bine dacă omul acela nu s-ar fi născut. Răspunzând, Iuda, cel care L-a predat (ho paradidous), a zis: oare nu sunt eu, Rabbi? Îi zice: Tu ai spus! La Matei, conversația dintre Isus și ucenici e mai dezvoltată. Matei îl cunoaște pe împricinat, dar se face că nu-l cunoaște, cum bine remarcă Hans-Josef
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
răspuns foarte clar, deși aparent sibilinic. Același răspuns va fi repetat de Isus înaintea lui Pilat, un capitol mai încolo: „Tu ești regele iudeilor? Isus a răspuns: Tu zici”. Confirmare sau provocare a liberului arbitru? Firește că Iuda Îl va preda până la urmă și firește că Isus este Mesia. Afirmațiile nu sunt explicite și directe tocmai pentru că realitatea sare în ochi. Iuda și Pilat îi pun două întrebări inutile, fără sens, retorice. Răspunsul nu poate fi decât o mișcare de bumerang
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
conferă sens, care-l aureolează întru câtva. La Matei, pentru prima dată, Iuda apare pocăindu-se, apoi curmându-și singur viața. Fragmentul este puternic și sugestiv. Propun următoarea traducere, cât mai aproape de original: Atunci, văzând Iuda, cel care L-a predat, că a fost condamnat (katekrithe), fiind cuprins de îngrijorare/părându-i rău (metameletheis), le-a înapoiat (estrepsen) cei treizeci de arginți arhiereilor și bătrânilor, zicând: Am greșit dând (paradoun) sânge nevinovat. Ei au zis: Ce ne privește? Tu ai să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este mai mare dintre ei? Luptă deschisă pentru putere (Lc. 22,21-23). Iuda reapare, scurt, doar în scena de pe Muntele Măslinilor: „și s-a apropiat de Isus ca să-L sărute. Dar Isus i-a zis: Iuda, cu un sărut Îl predai pe Fiul Omului?” Luca elimină așadar gestul îmbrățișării dintre cei doi, socotit inadecvat momentului, dar mai ales caracterului diabolic cu care a fost învestit Iuda. Este exclus ca Isus, Fiul Omului, să se lase îmbrățișat de Satana (Lc. 22,47-53
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu va fi posedat, ca în Evanghelia după Luca, ci este chiar Satana. Exegeții au dreptate să se întrebe nedumeriți referitor la acest pasaj: dacă Isus știe de la bun început pe cine a ales, înseamnă că apostolul care-L va preda trebuie exonerat de vina principală. El n-a făcut decât să îndeplinească o misiune divină, conferită în chiar momentul alegerii sale „printre cei doisprezece”. Ioan nu se mulțumește aici cu o aluzie. Într-o paranteză exegetică, el dezvăluie cititorilor identitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pentru că i-ar fi păsat lui de sărmani, ci pentru că, fiind vistiernicul grupului și hoț pe deasupra, pierduse o bună ocazie de a-și băga o sumă frumoasă în buzunar: Iuda Iscariotul, unul dintre ucenicii Săi, cel care avea să-L predea, spune: De ce nu s-a vândut parfumul acesta pe trei sute de dinari și nu s-au dat șbaniiț săracilor? A spus aceasta nu pentru că-i păsa de cei săraci, ci pentru că era hoț (lestes) și, ținând punga școmunăț, lua (bastazo
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dimpotrivă, insistă numai asupra acestor lucruri, cu un soi de plăcere sadică (cf. Ioan 13, 1-30). Reamintește că „diavolul pusese deja în inima/mintea (kardia are aici sens de „minte”) lui Iuda, fiul lui Iuda Iscariotul, șgândulț de a-L preda”. În timpul spălării picioarelor, câteva versete mai jos, Isus ține să amintească: „Voi sunteți curați, dar nu toți”. Îndată după spălare înfige iar cuțitul în rană: Veți semăna cu Mine, dar nu toți, fiindcă, zice Psalmul: „Cel ce mănâncă pâinea cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu Mine, dar nu toți, fiindcă, zice Psalmul: „Cel ce mănâncă pâinea cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea” (Ps. 40,10, după LXX). În fine, urmează lovitura de grație. Isus le mărturisește apostolilor că unul dintre ei Îl va preda. Aceștia încep să se privească nedumeriți, ca în Marcu și Matei. Dar imediat scenariul se schimbă: la pieptul lui Isus stă misteriosul ucenic „pe care Isus îl iubea”. Petru îi transmite acestuia întrebarea: despre cine vorbește Domnul? Iar Domnul răspunde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
niciodată pur sută la sută) de aluviunile tendențioase. În primul rând, trebuie să reamintim sensul justificat filologic și teologic al termenului paradidomi, impropriu tradus în românește prin „a vinde” sau „a trăda”. O traducere corectă, netendențioasă va folosi echivalentul „a preda”, în conformitate cu sensul dat de autorii textelor din Noul Testament. Cât privește evoluția reprezentării personajului, am constatat o diabolizare in crescendo. Marcu propune un portret obiectiv și nepătimaș, dar în același timp „subțire”. Iuda apare la el ca „unul din cei doisprezece
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dat de autorii textelor din Noul Testament. Cât privește evoluția reprezentării personajului, am constatat o diabolizare in crescendo. Marcu propune un portret obiectiv și nepătimaș, dar în același timp „subțire”. Iuda apare la el ca „unul din cei doisprezece”, care Îl predă pe Isus autorităților printr-un sărut. Matei construiește o biografie, semn că personajul nu doar îl interesează și intrigă, dar probabil îi era destul de apropiat. Se uită prea des că Iuda a făcut parte din grupul apostolilor, care fuseseră aleși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]