5,618 matches
-
performanțe școlare ulterioare mai bune. Rezultatele testelor de inteligență constituie adeseori o armă sau o țintă în controversele politice care frământă societățile occidentale. Folosirea lor în astfel de scopuri dovedește o remarcabilă rezistență la critică, indicând caracterul profund al unor prejudecăți și al unor conflicte sociale. Studiile extensive ale lui Jensen (1976) păreau a da dreptate supremaționiștilor albi, înregistrând o diferență medie de 15 puncte în defavoarea negrilor. Mai recent, o vastă lucrare intitulată The Bell Curve (Herrnstein și Murray, 1994) a
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
în creionarea unui anumit nivel de aspirații. Rezultatele proaste obținute în mod constant pot duce la demobilizarea copiilor. Iar aprecierile cadrelor didactice nu sunt decât rareori indiferente la variabilele sociologice care pot influența performanțele școlare, ca să nu mai vorbim despre prejudecățile unor profesori privind copiii din anumite categorii sociale. Teoria etichetării (labeling theory) a formulat chiar un cadru de interpretare al fenomenelor prin care actorii umani pot internaliza identități sociale negative (despre acest subiect vom vorbi mai pe larg în secțiunea
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
astfel discreditat nu numai moral și politic, dar și epistemologic. Trebuie să călătorești prin Egipt - așa cum o dată va trebui să colinzi pădurea Saint-Germain sau să observi munca proletariatului dintr-o filatură de bumbac din Anglia - pentru ca să ai șansa emancipării de prejudecățile acumulate de trecutul apropiat și purtătorii săi de cuvânt. c) Marele „interludiu” reprezentat de mitul demiurgiei universale expus de Timaios trebuie să aibă o legătură cu relatarea lui Critias despre Atena arhaică și Atlantida și cu teoriile din Republica. Nu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
tiraniilor princiare”, Montesquieu introduce cuvântul „despotism” în discursul politic european, Tocqueville folosește termenii de opresiune și servitute, Marx proferează împotriva „despotismului capitalului”, ș.a.m.d. Termenii de tiranie, despotism și dictatură sunt însă „sinonime virtuale” și orice cercetare lipsită de prejudecăți și pasiuni nejustificabile trebuie să recunoască că tirania a fost și rămâne o problemă persistentă și că variațiile ei din secolul XX nu sunt atât de diferite calitativ încât să nu fie recunoscute ca doar o altă manifestare, în mod
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a dialogurilor. Aceste critici au toate un cadru comun: au căzut pradă asocierii rău plasate între realismul platonian și realismul naiv. Înțelegerea importanței conceptului platonian de eikôn nu se poate opri, în opinia noastră, la constatarea critică a faptului că prejudecata de proveniență aristotelică (potrivit căreia ideile dublează inutil lucrurile) este o absurditate. Rafinări ale dezbaterilor pe această temă pot fi găsite la diverși autori. Relevante sunt cele aparținând lui Gadamer cu dezvoltările ulterioare. A devenit un truism ideea conform căreia
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de irelevanță endemică și totuși este principalul ei producător și consumator. Referindu-se la acest iconoclasm endemic, Durand vede aici paradoxul fundamental al imaginarului în Occident. Acest statut deficient al imago-ului în lumea Occidentală este legat de o anume prejudecată a lumii europene față de procedurile eficiente de căutare a adevărului. Cuvântul (concept) se pliază mult mai bine pe acea logică binară (adevăr-fals) care, de la Aristotel încoace, întreține orgoliul raționalismului occidental. Nu mai este o simplă presupunere faptul că postmodernul este
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ar putea în final conduce la „asasinarea culturii”. În mod cert, o parte a producției artei este trecută în manieră deliberată la capitolul „divertisment”. În acest mod, mesajul individual (important sau nu) pleacă din start devalizat printr-o seamă de prejudecăți. În lumea noastră vocile artei nu mai pot fi „sugrumate” eficient. El pot fi acoperite, pierdute, în underground-ul supraaglomerat al esteticii mercantile. Ingerințele politicului în orizontul esteticii, așa cum le concepea Platon însuși, nu sunt întâmplătoare. Istoria a cunoscut ideologii și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
reproducere a structurilor de dominație. A fi o prezență înseamnă, implicit, a avea o semnificație. Purtător de semnificație este, în mod prioritar, semnul. În mod artificial și numai în virtutea obișnuinței oamenii atribuie cuvântului rolul privilegiat în transmiterea de informație. Această prejudecată tradițională marchează o anume înțelegere a rezervelor lui Platon față de arta nouă. Chiar un filosof redutabil, așa cum este Dominique Quessada pare prins în această capcană. Într-o lucrare care propune o analiză a funcționării și efectelor publicității confruntate cu proiectul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
crimei și vrednic de toată răsplata pentru virtute, zugrăvește punct cu punct pe Isus Cristos; asemănarea este așa de izbitoare încât toți Părinții Bisericii au simțit-o și nu e cu putință să te înșeli. Trebuie să fii robit de prejudecăți, să fii orb pentru ca să îndrăznești a compara pe fiul lui Sofronisc cu fiul Mariei” (cf. J.-J. Rousseau, Emil sau despre educație, II, Ed. Moldova, Iași, 1998, p. 145). Concluzia lui Rousseau: „faptele lui Socrate, de care nimeni nu se
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
evaluează gradul și suficiența dominării de sine și absența impulsivității și egocentrismului („Examinez o problemă din toate punctele de vedere, înainte de a lua o decizie”). 8. Toleranță: identifică persoanele ce au convingeri și atitudini sociale care nu sunt bazate pe prejudecăți, receptive și tolerante („Aș fi gata să contribui din buzunarul meu pentru a îndrepta o greșeală, chiar dacă nu sunt implicat direct în aceasta)... 9. Realizare de sine prin conformism: identifică factorii de interes și motivaționali care facilitează realizarea de sine
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
caracteristicile individuale și de vârstă ale educaților, nivelul intelectual, structura aptitudinală, opțiunile profesionale, atitudinile și convingerile proprii, determinând o receptare și prelucrare diferențiată a mesajelor transmise. Pentru o acțiune eficientă, orice educator trebuie să renunțe la tipare unice și la prejudecăți, și să-și direcționeze acțiunea bazându-se pe cunoașterea capacităților, intereselor și atitudinilor elevilor, pe cunoașterea reprezentărilor și sentimentelor acestora la vârste diferite, folosind mijloace eficiente de influență și formare. Potențialitățile fiecărui copil trebuie să fie puse în valoare și
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
persoanei respective. Principalul dezavantaj este că nu suntem siguri dacă persoanele dau raportări ale propriilor simțăminte. Tendința de fațadă pe care subiecții o manifestă îi determină să-și ascundă sentimentele și atitudinile care nu sunt acceptate social (cum ar fi prejudecățile rasiale), și să ofere răspunsuri cât mai dezirabile. Acest dezavantaj este sporit în cazul chestionarului față de convorbire deoarece, neexistând un contact direct cu subiectul, nu avem nici un indiciu asupra sincerității răspunsurilor. Pentru a evita cât mai mult aceste surse de
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
dintre variabilele ce intră în sistem sunt însă controlabile, mai puțin previzibile sunt altele, între care indivizii ce parcurg procesul de transformare și contribuie la realizarea acestui proces. Ei nu-și părăsesc, la intrare, echipamentul lor cultural (modele, valori, norme, prejudecăți, stereotipii, roluri) care marchează nivelul satisfacțiilor și insatisfacțiilor prilejuite de procesul de transformare și ies din sistem purtând, desigur schimbată, ceva din „încărcătura” inițială; d. uneori scopurile inițiale (instrucția și educația) sunt uitate în favoarea unei acțiuni de menținere a sistemului
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
identitatea. A educa înseamnă a-ți desfășura activitatea sub semnul unor categorii morale, consiliindu-i pe elevi să ia distanță critică față de atitudinile și performanțele proprii, dezvoltându-le aptitudinea de a stabili contacte pozitive și de a analiza critic propriile prejudecăți. Înainte de a transmite valori cognitive, profesorul transmite valori morale și îi asistă pe elevi în însușirea acestora, prin sublinierea importanței semnificației unor sentimente precum cel de satisfacție a reușitei, cooperării, respectului pentru realizări etc. Clasicul pedagogiei germane, Herbart, a spus
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
rezonabile și de a tolera amiguitățile. În mod specific, a cumpăra ieftin și a vinde scump înseamnă a te opune mulțimii, deci pentru a aspira la o gândire și un comportament creative, individul trebuie să fie dispus să se opună prejudecăților. De asemenea, un rol esențial pentru creativitate îl are motivația intrinsecă, centrată pe sarcină. Studiilor unor cercetători, precum Amabile (1983, 1996), au relevat importanța acestui tip de motivație asupra performanței creative și au demonstrat că produsele cu adevărat creative într-
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
laboratoare sau centre de activitate artistică. S-a constatat că multe persoane creative au crescut în condiții atipice, în zona marginală a societății. Multe au rămas orfane de mici, au fost silite să lupte din greu împotriva sărăciei și a prejudecăților implicite sau au fost izolate, percepute ca diferite de colegii lor (Csikszentmihalyi și Csikszentmihalyi, 1993). De exemplu, toate cele șapte genii creative din secolul XX descrise de Gardner (1993) au fost străine de societățile în care și-au desfășurat activitatea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
permanent În aceste zone120. Un efect și mai important al inițiativelor de acest tip promovate de mișcarea eugenistă a fost cel de a submina percepția larg Împărtășită că practica medicală la sate este o sinucidere profesională. Contrar unor astfel de prejudecăți, medicilor li se oferea posibilitatea de a câștiga o poziție de autoritate și prestigiu și erau Încurajați să Își publice experiențele, observațiile și ideile relevante profesional În paginile diferitelor reviste medicale sau ale celor dedicate reformei sociale 121. Așa cum se
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ereditară a talentelor sau a inteligenței superioare, dincolo de argumentele generale despre fundamentele ereditare ale caracteristicilor biologice. Mai important Însă este faptul că argumentele simplificate despre rolul eredității În determinarea sănătății și progresului generațiilor viitoare au devenit instrumente puternice În justificarea prejudecăților Împotriva celor de altă etnie, la toate nivelurile procesului de educație și În toate domeniile de interacțiune socială și politică. Educația ca instrument eugenic: un mendelism aproape imposibiltc "Educația ca instrument eugenic \: un mendelism aproape imposibil" Încă de la primele publicații
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
să poată folosi mai eficient acest „capital uman”; pe de altă parte Însă, aceiași autori eugeniști păstrau definirea În termeni de gen a noțiunilor de utilitate socială. Cu alte cuvinte, femeile cu talent și capacitate intelectuală trebuiau selectate, trecând peste prejudecățile despre inteligența lor inferioară Înnăscută, dar ele trebuiau apoi plasate Într-un sistem de educație care să reflecte nevoile națiunii. În cazul femeilor, nevoile națiunii erau adesea identificate cu nașterea, educarea și Îngrijirea generațiilor viitoare, În cadrul familiei și În spațiile
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și programe școlare diferite pentru cele două genuri și În aplicarea unui proces de selecție care separa clar băieții de fete și reflecta faptul că se presupunea că grupurile aveau capacități intelectuale diferite. Critica celor câțiva autori care se opuneau prejudecăților de gen privind capacitățile intelectuale ale femeilor nu a avut, astfel, nici o influență În elaborarea politicilor publice din domeniul educației. Unii adepți ai eugeniei au luat În considerare și alți factori de mediu disgenici, Încercând să elimine efectele acestora asupra
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ori, țăranii bogați, și nu cei inteligenți aveau cele mai mari șanse de a obține rezultate foarte bune la școală. Eficiența școlilor depindea de gradul de responsabilitate și rigoare al celor care conduceau școlile: medicii și Învățătorii locali. O altă prejudecată importantă a școlilor era atitudinea nemărturisită, dar practicată, de excludere a potențialilor participanți de altă etnie. Școlile reproduceau segregarea etnică și Încercau să infuzeze cursanților sentimente naționaliste. În cadrul oferit de școala țărănească, locuitorii satelor au luat contact cu noțiunea fundamentală
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și singure. De asemenea, tot ei susțineau că același val de migrație, motivată de aspirațiile către dragoste romantică, aventură și bunuri materiale, influențase semnificativ creșterea dramatică a prostituției după primul război mondial 69. Perspectiva expusă mai sus trădează Însă o prejudecată de clasă, pe care adepții eugeniei o cultivau, paradoxal, exprimându-și În același timp disprețul față de viziunea nerealistă a feministelor din clasa de mijloc despre problemele femeilor de la sate. Citatul de mai sus ilustrează și o instrumentalizare a intereselor acestor
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ale României de astăzi. O astfel de atitudine nu a atins dimensiunea unui discurs oficial deschis, Însă ea este caracteristică pentru mulți ocupanți ai unor poziții cu autoritate, iar numărul cetățenilor care Își Întemeiază acțiunile și opiniile pe astfel de prejudecăți este mult mai mare. Tendințele evidențiate În rândurile anterioare pun În pericol dezvoltarea unui sistem politic stabil și a unei societăți civile pluraliste. Nu este Însă foarte clar cât de multă carismă ar putea avea ideile determinismului biologic pentru promotorii
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
trăiesc în societate” (Busino, 1992, p. 7) și pledoaria antidemocratică. Bineînțeles, așa cum a fost adesea cazul în sociologie, afirmarea unui punct de vedere cu tentă ideologică a fost punctul de plecare al unor studii care s-au străduit să depășească prejudecățile doctrinare. Dar nu-i mai puțin adevărat că privirea sceptică aruncată astfel asupra societății nu putea decât să-i șocheze pe unii gânditori adepți ai idealurilor democratice ale participării populare. Așa cum remarca Raymond Aron în prefața la ediția Droz a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
putem considera că „succesul politic” indică o anumită stăpânire a capacității de a „manipula oamenii”. În afară de asta, aptitudinea de a câștiga o poziție politică eminentă este indiciul unei anumite „energii personale” care poate fi benefică (ibidem, pp. 392-393). Contrar unor prejudecăți destul de răspândite, aceste aspecte par să indice faptul că regimurile bazate pe competiția electorală reușesc să fie dotate cu elite politice care nu sunt nici mai bune, nici mai rele decât cele apărute în alte regimuri. S-a specificat totuși
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]