3,626 matches
-
Ce bine ați deschis manualul - și repede. Excelent!”). 2. Regulă-Ignorare-Premiu (RIP): presupune că profesorul stabilește împreună cu elevii un set de reguli (5-6 reguli de tipul „să te porți frumos cu ceilalți colegi”), iar aceia dintre elevi care respectă regula sunt premiați, ceilalți - ignorați. 3. Regulă-Recompensă-Pedeapsă (RRP) este o tehnică de genul celei anterioare, diferența constând în aceea că profesorul nu ignoră comportamentele indezirabile, ci le pedepsește. 4. Managementul contingenței se aplică elevilor din clasele mai mici; aceștia primesc din partea profesorului mici
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
11.I.1972, București), poet, prozator, estetician și memorialist. Este fiul Elenei (n. Cruceanu) și al scriitorului Theodor D. Speranția. Face școala primară și liceul la București, absolvindu-l în 1906. După încercări literare în revistele vremii (în 1896 era premiat de Societatea „Tinerimea română”, în 1897 îi apăreau versuri în „Revista școlarilor”, iar în 1898 „Revista literară” îi publica o mică proză), în timpul liceului redacta suplimentul „Pentru copii” al ziarului „Adevărul” (1902-1903), la care trimitea și el proză și versuri
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
volumul Întunecatul April. Continuă, la intervale mari, să publice versuri și traduceri (poeme din Paul Verlaine, R. M. Rilke, Paul Valéry, Rudyard Kypling, aforisme din Gustave Le Bon) în „Arta” (Brașov), „România literară” (aflându-se, alături de Dimitrie Stelaru, între poeții premiați de revistă în 1939), „Meșterul Manole”, „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața” (semna Ștefan Stănescu-Buzău), „Curentul magazin”, „Claviaturi”, „Bucovina”. Din 1941 era membru al Societății Scriitorilor Români. În 1942 îi iese de sub tipar ultimul volum antum, Poemul sistemului solar. Avea
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
1966, iar editorial cu volumul de povestiri Dimineața, apărut în același an. În țară a colaborat la „România literară”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. A scris numeroase scenarii de film: Diminețile unui băiat cuminte (1967; premiat la Festivalul de la Cannes), Legenda (1968; premiat la Festivalul de la Teheran), Decolarea (1971), Vilegiatura (1973) - turnate în regia lui Andrei Blaier -, Filip cel Bun (1975, în regia lui Dan Pița), Ultimele zile ale verii (1977, în regia lui Savel Stiopul
STOICIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289957_a_291286]
-
Dimineața, apărut în același an. În țară a colaborat la „România literară”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. A scris numeroase scenarii de film: Diminețile unui băiat cuminte (1967; premiat la Festivalul de la Cannes), Legenda (1968; premiat la Festivalul de la Teheran), Decolarea (1971), Vilegiatura (1973) - turnate în regia lui Andrei Blaier -, Filip cel Bun (1975, în regia lui Dan Pița), Ultimele zile ale verii (1977, în regia lui Savel Stiopul) etc. În 1969 i s-a decernat
STOICIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289957_a_291286]
-
asta pentru că se exersează de mult respectul față de sine și față de celălalt. Ei sunt cei dintîi care dau cotă și unicitate momentului. Pentru că sunt împreună, pentru că au învățat că această profesie nu se face de unul singur. Nominalizați sau nu, premiați sau nu, stau o dată pe an umăr la umăr, punînd în paranteză orgoliul personal și reliefînd - în fața lumii planetare - forța unei bresle. La noi, exercițiul respectului față de propria persoană și, implicit, față de statutul artistului se practică prea timid în breaslă
Cultură și civilizație by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17181_a_18506]
-
sufletul autohton, chiar dacă nu e un simbol al dizidenței culturale, Mariana Marin e o poetă respectată pentru curajul și directețea ei din perioada comunistă. Ea a reușit și o importantă performanță în planul relațiilor literare: ea e pomenită, aplaudată și premiată de toate taberele. Faptul se explică probabil în primul rînd prin valoarea literară adevărată a celor scrise de ea și despre asta o să fie vorba în continuare, dar mai există și o explicație pămîntească: Mariana Marin are ceva din fiecare
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
la lumina tiparului pentru a înnobila această urbe cu umbrele trecutului. M-a surprins două poezii de o profunzime rară scrise de Elena Farago - a cărei fotografie ți-o trimit chiar acum pentru a vedea și tu chipul unei poete premiate de Academia Română la vremea respectivă și care mie mi s-a lipit de suflet.” Scriam aceste rânduri prietenului meu Constantin Clisu aflat în Canada, la Edmond, Alberta și Ion N. Oprea a găsit cu cale să le pună în cartea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
apoi culegerea de povestiri Gâze, flori și mulți copii (1963), în care se regăsește și textul de debut, alte câteva volume de aceeași factură - Templul scufundat (1964), Două balade ale vântului de miazăzi (1970), Miraculoasele întâlniri (1973), Poveștile vântului (1979, premiat cu Trofeul Micului Cititor). Are și reușite versiuni din literatura universală pentru cei mici, unde sensibilitatea traducătoarei și o delicată pătrundere în inefabilul copilăriei conferă textelor grație și poezie. Dar activitatea desfășurată de S. se concentrează îndeosebi asupra istoriei picturii
STANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289871_a_291200]
-
Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice (1905). În 1904 îi apar primele cărți: trei culegeri de istorisiri - Povestiri, Dureri înăbușite (ambele distinse cu Premiul „V. Adamachi” al Academiei Române), Crâșma lui Moș Precu și alte câteva povestiri - și romanul Șoimii, de asemenea premiat de Academie. E anul care stă sub numele prozatorului și îl consacră, fiind considerat chiar atunci „anul lui Sadoveanu” (N. Iorga). În 1905 dă la lumină Povestiri din război, Comoara dorobanțului..., romanul Floare ofilită, iar alte câteva culegeri de proză
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
întrerupt în 1908, reluat în 1913, când premiile vor fi acordate însă din fondurile unor donații. Din prima comisie de premiere, alături de Iosif Vulcan, Vasile Goldiș și Iosif Blaga, făceau parte Ilarie Chendi și St. O. Iosif. Ultimului îi sunt premiate câteva transpuneri din literatura germană (Dragoste cu toane de Goethe, Wilhelm Tell de Schiller). În 1913 apare „Revista teatrală”, publicație ce înlocuiește vechiul anuar al societății. Animatorul revistei, Horia Petra-Petrescu, numit și secretar literar al societății, deschide o întreagă dezbatere
SOCIETATEA PENTRU FOND DE TEATRU ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
ignorate, până în acel moment, ale autorului sonetelor pentru Bianca Milesi. Eseurile care au urmat monografiei despre Asachi sunt marcate, ca orientare tematică, de vocația lirică a lui S.: Structuri erotice în poezia română (1745-1870) (1982) și Neliniștea esențelor (1996), ambele premiate de Uniunea Scriitorilor. După moartea lui Marin Sorescu S. a pus în circulație atât scrierile de tinerețe ale fratelui său: Versuri inedite (2001), Săgeți postume (2002), Parodii. Fabule. Epigrame (2003), Proză scurtă (2003), pe care le cunoștea din timpul elaborării
SORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
de mai la același festival (1987), „Premiul tinereții” pentru filmul Declarație de dragoste la Concursul filmului cu tematică pentru tineret de la Costinești (1985), Trofeul Micului Cititor pentru volumul Liliac alb în ianuarie (1985). Filmul Declarație de dragoste a mai fost premiat la câteva festivaluri internaționale (Egipt, Franța, Italia ș.a.) În plan literar, calitatea scenariilor lui Ș. o reprezentau franchețea, prospețimea și lipsa tezismului. Mai precis: linia foarte subțire a ideii pedagogice, lucru vital pentru o tematică sufocată îndeobște de lirism ideologizat
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
incluse în volumul din 1968, confirmă vocația tălmăcitorului de poezie. Experiența obținută prin realizarea unei transpuneri în limba română a comediei Flori de portocal de Roberto Bracco („Rampa”, 1912) l-a îndemnat, poate, să încerce și uneltele dramaturgului. Piesa Coțofana, premiată la concursul Asociației Cronicarilor Dramatici și Muzicali (1922), va fi inclusă în repertoriul Teatrului Național din București (1926), iar versiunea sa la Henric al VI-lea va fi cuprinsă în edițiile succesive din teatrul lui Shakespeare. A semnat și cu
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
2, „până la edițiile de texte sanscrite apărute la Calcutta și Benares”. Astfel de dicționare sanscrite fuseseră propuse spre a se realiza și la noi. În testamentul generalului C. Năsturel-Herăscu de la 20 august 1873, În lista operelor care urmau să fie premiate, dintr-un fond donat Academiei, cu „Marele premiu Năsturel-Herăscu”, apar, la a șaptea poziție din nouă, și „dicționare limbistice În limba românească, mai ales pentru limbile antice și orientale, adică limba latină, elenă, sanscrită, ebraică, arabă, turcă, slavonă veche și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
la Universitatea din București, absolvind în 1977. Devine profesoară în orașul natal (1977-1989), apoi director adjunct la Editura Ion Creangă și ziaristă la „Curierul național”. Debutează cu versuri în „România literară” (1971) și editorial cu placheta Totem în alb (1973), premiată de Uniunea Scriitorilor. Scrie articole de critică literară și culturală în „Pagini bucovinene”, „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Bucovina literară”, „România literară”, „Vatra” ș.a., în 1996 fiind premiată pentru jurnalism cultural de Uniunea Scriitorilor. Ca poetă, S. se remarcă de la
SAVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
în „România literară” (1971) și editorial cu placheta Totem în alb (1973), premiată de Uniunea Scriitorilor. Scrie articole de critică literară și culturală în „Pagini bucovinene”, „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Bucovina literară”, „România literară”, „Vatra” ș.a., în 1996 fiind premiată pentru jurnalism cultural de Uniunea Scriitorilor. Ca poetă, S. se remarcă de la început prin maturitatea scriiturii și construcția sigură a versului, „prin bogăția și diversitatea lexicului” (Laurențiu Ulici). Vădește abilitatea de a trece ușor de la o formulă la alta, exploatează
SAVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
de Cercetări Etnologice, ca piese de teatru pentru amatori. După 1989 compune, pe lângă scenarii de film și televiziune, farse radiofonice, teatru pentru copii, versuri pentru cuplete de muzical (Idolul și Ion Anapoda, adaptare după G. M. Zamfirescu), comedii (Furtul secolului, premiată de revista „Moftul român”). Pentru libretul la Divanul persian (muzical după Mihail Sadoveanu) este distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor. Scenariile sale obțin de două ori Premiul Asociației Umoriștilor și trei premii ale Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România. S. inaugurează
SAVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
lui Pierre Loti, această alegere fiind justificată de raporturile afective care îl legau pe scriitorul francez de România. Îi va consacra două monografii, una în 1920, de dimensiuni reduse, doar o introducere în temă, cealaltă în 1924, completă, bine construită, premiată de Academia Franceză. Materialele inedite consultate pentru această lucrare vor fi valorificate în alte două cărți, o ediție a corespondenței scriitorului (1929) și un studiu dedicat lui Gustave Viaud și corespondenței acestuia cu Pierre Loti, fratele său (1936). Mai puțin
SERBAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289632_a_290961]
-
fiind actualizat și redimensionat printr-o elaborare modernă. A mai editat Istoria filologiei române (1892), un glosar la ediția operei lui Miron Costin, îngrijită de V. A. Urechia, cel mai înverșunat adversar al său, iar în 1895 monografia, solicitată și premiată de Academia Română, Basmele române în comparațiune cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice. În 1896 tipărea culegerea Studii folclorice, iar în 1900 lucrarea Influența orientală asupra limbei și culturei române, mai târziu tradusă
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
Academia Română, Basmele române în comparațiune cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice. În 1896 tipărea culegerea Studii folclorice, iar în 1900 lucrarea Influența orientală asupra limbei și culturei române, mai târziu tradusă și premiată de L’Institut de France. Părăsește țara, plecând cu soția sa, fiica editorului Ralian Samitca, la Paris, unde rămâne din 1901 până la moarte. Aici, susținut de foștii lui profesori din Franța, în ale căror publicații îi mai apăruseră unele studii
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
de mâncare și ambalaje nu trebuie lăsate la întâmplare, se adună în saci menajeri care se duc la locuri special amenajate. Am recondiționat paharele de lapte pe care le-am transformat în răsadnițe pentru flori și roșiiidee ce a fost premiată de revista -Practic-idei. Ambalajele de la brânză au folosit drept suport plastic pentru picturi și colaje cu care am decorat sala de clasă, holul școlii și camera lor de lucru. Din sticle de plastic am confecționat vaze, brelocuri și covorașe din
PRIMII PAŞI ÎN EDUCAŢIA ECOLOGICĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Cecilia Elena Zmău () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_918]
-
1968-1973). Va mai fi director adjunct în Direcția Relațiilor Culturale (1960-1961) și la Direcția Presei (1963-1968, 1973-1982) din Ministerul Afacerilor Externe. Debutează în 1942, la „Vremea”, iar editorial în 1945, cu volumul de versuri Cartea cu sânge, pâine și cocs, premiat de Editura Forum. Poezia de început a lui T. proiectează peisaje halucinante, imagini ale pauperității proletarilor și expresii vehemente ale demitizării lui Dumnezeu („copiii îl înjură pe Dumnezeu la plural”). Tonul este bacovian, cu imagerie expresionistă, dar și cu multe
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
la noi. Din 1950 devenise profesor la Conservatorul din București, iar din 1951 șef al Sectorului de istoria muzicii de la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române. Funcționează, de asemenea, și la nou-înființatul Institut de Teatru (1951-1956). După ce Fundațiile Regale o premiaseră în 1935, în manuscris, placheta Amor 1926 va fi tipărită în 1937 și primită cu interes de comentatori. Cartea Moscova (Reportaj despre metropola lumii noui) (1948) adună, fără însuflețire, în texte descriptive, multe locuri comune ale literaturii de călătorie din
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
Amfiteatru”. Mai scrie în „Convorbiri literare”, „Dialog”, „Dacia literară”, „Ateneu”, „Bucovina literară”, „Orizont”, „Revista română”, „România literară”, „Steaua”, „Timpul”, „Viața studențească”, „Tomis”, „Tribuna”, „Evenimentul” (Iași), „Monitorul” („Ziarul de Iași”) ș.a. Prima carte, Punctul de sprijin, apărută în 1971, va fi premiată la Festivalul Național de Poezie „G. Bacovia”. Au urmat volumele de versuri Nocturne (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), Pentru cine exist (1979), Poezie deschisă (1984), Ascunsa rană (1996), toate vădind un efort continuu, coerent, de esențializare lirică și modernitate
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]