443,141 matches
-
pe care l-am aflat adolescentul de acum mai bine de 40 de ani, în primă duminică de septembrie a anului 1970, la o întâlnire a cenaclului literar pe care il organiza, lunar, ziarul ,,Teleormanul”. Se citea literatura bună, se prezentau creații originale, se interpretau, se comentau. Fac această mărturisire cel puțin din două considerente. 1. Pentru a reaminti ceea ce știu deo viața, ca ,,dintre numeroasele instrumente ale ființei omenești, cel mai uluitor este, fără putință de tăgada, cartea. DINCOLO DE TĂCERE
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
expoziția Regina s-a oprit în fața tabloului lui și a întrebat de cine e pictorul și atunci organizatorul ( Dacă nu mă înșeală memoria era Victor Ion Popa-cel care avea să înființeze împreună cu Dimitrie Gusti Muzeul Satului din București) l-a prezentat și Regina l-a felicitat. După care, spunea cu veșnicul lui zâmbet în colțul gurii, că nu știai dacă este ironic sau nu, mi-am strâns singur mâinile pentru a mă felicită . Și, pe lângă alte tragedii ce s-au abătut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Constantin Popian, ci l-am luat cu Nea Costică cum îi spunea toată lumea. Constantin Popian era un adevărat rapsod organizând prin toate satele din Vâlcea spectacole cu piese de teatru, în special cu Iancu Jianu sau cu Haiduci. Odată a prezentat la mine în comuna și piesă”Zori de Zi”de Zaharia Bârsan. El locuia în Râmnic, pe strada Tăbăcari, dar cum soția lui era din Bistrița Vâlcii, chiar la poarta mănăstirii, cam pe acolo își făcea veacul și de sărbători-în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
unde a făcut o remarcabilă impresie. Un batran în costum gorjenesc, care după ce a povestit niște întâmplări cu haiduci-avea un talent deosebit de narator-el însuși fiind nepotul haiducului Radu, a cântat printre altele balada”Trage Radu din Cimpoi”. Emisiunea a fost prezentată de muzicologul Vasile Donose, care după emisiune a spus. “Nea Costică nu am avut deseori cinstea să prezint o asemenea emisiune. Să ne trăiești Nea Costică. Să ne trăiești Nea Costică, îi strigau la poarta oameni din toate colțurile țării
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
haiduci-avea un talent deosebit de narator-el însuși fiind nepotul haiducului Radu, a cântat printre altele balada”Trage Radu din Cimpoi”. Emisiunea a fost prezentată de muzicologul Vasile Donose, care după emisiune a spus. “Nea Costică nu am avut deseori cinstea să prezint o asemenea emisiune. Să ne trăiești Nea Costică. Să ne trăiești Nea Costică, îi strigau la poarta oameni din toate colțurile țării care venea special la Bistrița să-l vadă mai ales că puteau să viziteze și mănăstirea. Am și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
un chelner Robert Koch, un plutonier de poliție Fleming, un tehnician dentar Dali... Nu mai vorbesc de numele banale în țara noastră că Wagner, Einstein, Strauss, Rubens, Rafael, Borohov, Perez, Lalo, Keppler sau Chopen... De aceea, când mi-a fost prezentat domnul Itzhac Smetana, un agricultor vârstnic din câmpia Heferului, nu mi-am făcut nici o iluzie întrebându-l dacă nu cumva, cu totul întâmplător, are vreo legătură cu compozitorul Smetana. Da , a răspuns el pe tonul cel mai firesc. Bedrich Smetana
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ne arată cum au început să se țeasă relațiile sociale între oameni, cu agresivitatea sau cu bună înțelegere! Prioritatea pe care copilul o dă jocului, adică esenței acțiunii sale, îl face să fie absolut indiferent la forma sub care se prezintă cei implicați în joc. Prietenii săi de joacă pot fi pufuleții de păpădie, firele de iarbă, puișorii de găină, fluturii, pisoiul, cățelul, băieți, fetițe, copii de toate culorile și de toate originile sociale, nu contează! Toți prietenii sunt la fel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
la construirea unui soclu pentru statuia lui Eminescu de la Montreal. În numărul viitor al revistei Destine literare și pe internet la site-ul ACSR se va reveni cu detalii. Numai atunci cand magnifica sculptură în bronz a lui Eminescu va fi prezentată așa cum se cuvine, chiar și cei mai sceptici români vor înțelege ce genială capodoperă ne-a lăsat Maestrul, care se va bucura și ne va binecuvânta de acolo, de sus, din Rai. Drum bun spre eternitate, Maestre Gorduz. Alexandru Cetățeanu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
țara românească și, în fine, un mult mai lung portret al lui Nicolae P. Mavrogheni. Ambalată retoric, istoria pe care o predă Gion are o deviză potrivită cu lucrarea "pentru toți" în care stă: "orice vi se pare neînțeles în prezinte, căutați-l în trecut, și-l veți înțelege îndată, poate mai bine și mai lămurit decît v'ați fi așteptat." Trec la portretul lui Mavrogheni, un clișeu de fotografie bucureșteană la care, neîndoielnic, Gion se pricepe. Poezioare din popor, pe
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
Cristian Teodorescu Am ratat ocazia de a mă mai întîlni cu Dumitru Popescu de pe vremea cînd era Dumnezeul culturii române. Primisem o invitație, în 1988, să mă prezint la cabinetul său, împreună cu cărțile pe care le publicasem. Aflasem din tîrg că Dumitru Popescu are cele mai bune intenții, să aducă "un are proaspăt" în scenariile filmului românesc. N-am refuzat invitația. Am comis o impolitețe. Nu m-am
Textierul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10608_a_11933]
-
la cabinetul său, împreună cu cărțile pe care le publicasem. Aflasem din tîrg că Dumitru Popescu are cele mai bune intenții, să aducă "un are proaspăt" în scenariile filmului românesc. N-am refuzat invitația. Am comis o impolitețe. Nu m-am prezentat la întîlnirea care îmi fusese fixată. Unul dintre motive era că ar fi trebuit să-i scriu ceva pe cărțile mele înaltului personaj. Eram curios, să recunosc, să-l văd pe Popescu-Dumnezeu, dar nu cu prețul unei dedicații. Nu-l
Textierul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10608_a_11933]
-
fiindcă nu am văzut filmul cu pricina, care n-a fost difuzat niciodată. Pe Dumitru Popescu îl știam numai de la televizor, cu aerul său suficient și arogant, de mare preot al cuvîntărilor lui Ceaușescu. În decembrie 1989, omul a fost prezentat la TVR drept o captură de mare preț dintre membrii Comitetului Politic Executiv al PCR și a fost băgat la pușcărie. Fără ochelarii lui cu rame groase, Dumitru Popescu avea un aer speriat-neajutorat care atunci, recunosc, m-a scos din
Textierul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10608_a_11933]
-
Avram, cuprinde lucrările din domeniul gramaticii; al treilea ar urma să restituie scrierile lingvistice și filologice ale Timotei Cipariu din revista sa de specialitate "Arhiv pentru filologie și istorie" (1867-1872) și din alte periodice. Toate scrierile din acest domeniu nu prezintă astăzi interes decât pentru specialiști, demonstrând ceea ce Nicolae Manolescu numea - în alt context - "tristețea erudiției", adică perimarea și definitiva istoricizare. Timotei Cipariu a contribuit la impunerea temporară a principiului etimologic în scrierea limbii române, până ce nu a biruit, în revanșă
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
cu care să povestească. Privind în urmă, există perfectă continuitate între cărțile sale. Literatura lui s-a produs în același ritm și spirit, s-a dezvoltat din aceleași teme și a conturat un anume crez. În Povestiri cu înjurături ne prezintă personajele (satul are și el microbiștii, studenții și șmecherașii lui; iar Nae Stabiliment a devenit între timp celebru) și ne introduce în mediile sociale mărginașe despre care va scrie și de care se va ocupa, în detaliu, ca antropolog și
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
Ultimele zile a lui Bulgakov. Sfârșitul lui Mozart, așa cum l-a văzut Pușkin, se desfășoară în paralel cu sfârșitul lui Pușkin, așa cum l-a văzut Bulgakov. (Cele două acțiuni Pușkin e în același timp personaj și co-autor al libretului - sunt prezentate mai întâi în alternanță, dar apoi, încetul cu încetul, se combină, se contopesc.) După câțiva ani în care am fost bântuit de problema pluralității și sciziunii individului, mi-am dat seama că tata fusese și el, în felul lui, solicitat
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
sunt și nu sunt, în ciuda titlului, o carte biografică. Deși debutează sub semnul autobiografiei clasice, prin rememorarea strămoșilor, a copilăriei, prin evocarea unor scene-simbol pentru destinul său ulterior, partea cu adevărat spectaculoasă a vieții - aceea de după plecarea în Occident - e prezentată aproape exclusiv prin prisma experiențelor profesionale. Chiar și acelea care l-au marcat ca om (îndeosebi perioada petrecută în laboratorul de la Paris al lui Petre Brook, vizita, sub impulsul scrierilor lui Artaud, în Bali, în căutarea "mitologiei vii" exprimate prin
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
Al. Săndulescu De obicei, istoria este nudă și pe cât e posibil obiectivă. Ea prezintă fapte și argumente, cu sobrietate, condusă de rațiune, din acest punct de vedere, fiind înrudită mai degrabă cu logica decât cu literatura. Toată lumea știe că Hitler a ocupat Cehoslovacia în 1938 și că al Doilea Război Mondial a început la
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
în anticamera marilor evenimente. Așa cum stă, molcom și puțin cărunt, ascunde în ființa lui lama necruțătoare a criticului de temut dar și entuziasmul copilăresc al primului sărut. Adică gata de a se îndrăgosti instantaneu atunci când simte că în apropiere se prezintă capodopera. Ion Caramitru * * * În ceasurile lui bune, care nu sunt deloc rare, George Banu se aseamănă unui prinț-artist din Renaștere: bine așezat într-o tradiție solidă, dar întru totul deschis înnoirii acesteia prin intermediul... aș zice, magic... al iluminărilor, deopotrivă estetice
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
loc să enumăr nici jumătate. Oricum, nu degeaba a luat Caméra d'Or la Cannes în 2003 (premiu adjudecat de Corneliu Porumboiu în acest an). Iar la capitolul sinteză literară, un indiciu: Kafka + Orfeu & Eurydice. E o poveste de dragoste, prezentată de un mediator care este deopotrivă autorul și, ca personaj, soțul înșelat. Ai crede că lui îi aparține perspectiva, dacă nu l-ai vedea relativ des. Nevasta lui, Aimée, se îndrăgostește de fotograful Alex - odată ce faptul e consumat, toată viața
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
din capitala Franței și monument istoric ce dispune de propriul său teatru, aflat acum în condiții precare, pentru care Mariana Nicolesco se gândește să elaboreze un program de restaurare. Concertul i-a oferit Marianei Nicolesco ocazia nu numai de a prezenta publicului francez tinere voci de valoare ale României, dar și de a face cunoscute pagini inedite de George Enescu, liedurile sale, - omagiu adus marelui compozitor și deopotrivă anilor săi parizieni. Enescu a compus 42 de lieduri pentru pian, dar și
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
publicistică, nerușinare în moravuri, în comportamentul public, în discurs, în modul de a (nu) gândi", vituperează autorul într-o Notă introductivă, pe linia retorică a indignării maioresciene În contra direcției de astăzi în cultura română), însă numirea și circumscrierea ei nu prezintă decât arareori acreală justițiară, aroganță etică, inflexibilitate judecătoare. Lăsând altora modelul profetului național, neobosit în a penaliza rătăcirile de la drumul drept, Andrei Pleșu privește mult mai tolerant sminteala și deșucheala "marelui bordel al tranziției". Îl explorează și îl înfățișează cu
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
să distribuie ceva... A venit un vehicul arhaic. Și la noi (adică la Londra) sunt din ăștia, explica "Oncle Bob", dar acolo poliția nu glumește. Și a rămas puțin pe gânduri. Dar rup firul povestirii. Ținând seama de stupiditatea generală, prezint pentru alde Mitică al nostru câteva aspecte... De la moartea lui Carol I în 1914 și până la venirea generalului Averescu în 1922, România a fost condusă de regele Ferdinand, cu a sa regină Maria, de Barbu Știrbei, iubitul ei, și de
File de istorie (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10599_a_11924]
-
un recital de pian în aceeași locație și un concert simfonic la Radiodifuziunea locală, MDR (Mitteldeutscherrundfunk). Ce nu știm despre muzica ucraineană Toate acestea au adus cu sine problematizări care ne preocupă pe toți în acest spațiu. Cum să te prezinți mai elocvent unui public dintr-un oraș în care muzica este echivalentă în primul rând cu Bach, Mendelssohn și Schumann? Ce punți stilistice, de mentalitate găsești între compozitorii contemporani ucraineni și cei vestici? Cum să explici într-un simpozion delimitarea
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
valorificat Bartók în muzica sa "cultă" melodii foclorice culese din Ucraina au fost mai mult decât elocvente. E adevărat, având la dispoziție înregistrări vechi de aproape 100 de ani, pe cilindri de ceară acum "digitalizați", simplul fapt de a le prezenta este impresionant, chiar emoționant. Spiritul științific revine când le compari cu partitura bartókiană în care aceste surse se regăsesc. În fine, câteva referiri concrete la partituri ale compozitorilor ucraineni contemporani au întregit tema simpozionului cu subtitlul "Idee și istorie a
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
dată fiind existența, conform lui Lucien Dällenbach, a unor metatexte denotative și conotative (ultimele fiind de fapt ceea ce se cheamă îndeobște mises en abymes), textul autoficțional, care are în centrul narațiunii, ca și al discursului, propria sursă de enunțare, se prezintă ca un metatext denotativ intermitent, atenția enunțătorului-narator fiind centrată asupra sieși, atît ca eu psihologic, cît mai ales ca sursă discursivă, și asupra discursului care, atîta vreme cît se produce, îi confirmă existența în act. Dacă autoficțiunea mizează pe o
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]