2,788 matches
-
3), și nu ca „fii ai cerului” - și a doua oară pentru că au dezvăluit țiitoarelor lor taine importante (17,3). Reproșul cel mai puternic rămâne totuși acela că n-au știut să-și păstreze neîntinată natura spirituală, care exclude a priori feminitatea: „Voi erați din seminția spiritelor cu viață veșnică, scutiți de moarte pentru toate generațiile lumii, și pentru aceea n-am făcut Eu femei în rândul vostru” (15,6-7). Pentru autorul scrierii apocrife, îngerii sunt ființe complete, suficienți lor înșile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
primul rând, traducătorii/diortositorii Bibliei românești utilizează de-a valma cele două surse principale, instituind ca unic criteriu de alegere a versiunii criteriul cantității. Conform acestui criteriu, absolut nepotrivit și nefuncțional în sfera filologiei, variantele cele mai bogate au a priori câștig de cauză în fața variantelor mai sărace. În al doilea rând, la o analiză atentă, se observă o preferință clară pentru textul și structura Septuagintei, socotit probabil „text autoritar al ortodoxiei”. TM, deși folosit din abundență, face figură de „text
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înconjurat numai de ziduri puțin înalte și de un gard scund, a supraviețuit ca enclavă eficientă în îndeplinirea scopurilor caritabile fiecărei schimbări de putere politică. În vremuri de pace ori de război, niciodată nu a dus lipsă de afluență. Ca prior, pater Fulgentius era cel ce conducea așezământul. Un călugăr de vârstă mijlocie ce părea morocănos, care, când am fost în audiență, nu s-a interesat de tăria credinței mele, ba chiar m-a pus pe loc să scormonesc într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
munca în atelierul lui Göbel; prea își uzase băiatul de la cuple țoalele lui de lucru în subteran. Din cap până-n picioare, am avut voie să mă echipez cum se cuvine. Până și chiloți și două cămăși de schimb a scos priorul din ladă, în plus un pulover croșetat din resturi policrome de lână, care avea să-mi mai țină multă vreme de cald. Și, pe deasupra, pater Fulgentius mi-a mai băgat pe gât și o cravată cu puncte roșii pe fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
văratică, tomnatică - mă văd desenând chipuri pe jumătate treze care, pe colile mele, anticipează moartea. Deoarece prada nefumătorului s-a pierdut, rămâne incert dacă i-am folosit și pe tovarășii de cameră ca modele. S-ar putea ca pater Fulgentius, prior al căminului Caritas, cu expresia lui severă și sumedenie de cicatrici de vărsat de vânt și iubitorul de Rilke, pater Stanislaus, un om sensibil, călcând neauzit, care cita cu predilecție versuri din Privighetoarea îndârjită a călugărului baroc Spee von Langenfeld
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mintea începu să-i iuncționeze din nou. Faptul că se afla în viață păstrând însă amintirea că a fost ucis, încetă să mai fie o simplă retrăire a unei intolerabile agonii, pentru a deveni o enigmă, un paradox care a priori era inexplicabil în lumea non-A. Groaza de a simți durerea revenind se atenuă în minutele care urmară. Gândurile sale, în această lume bizar semiconștientă în care se afla, începură să se concentreze asupra diferitelor aspecte ale situației. Își reaminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Două condiții mini male, simplificând puțin lucrurile. În schimb, actul de cu noaș tere presupune o condiție în plus: să pot dovedi posibilitatea unui LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 81 69. 70. obiect „fie prin mărturia experienței din realitatea lui, fie a priori prin rațiune“. Privind logic lucrurile, Kant are dreptate. Ceva absurd se contrazice în chiar conceptul său și, astfel, contrazice gândirea însăși. Iar cel care se contrazice în ceea ce concepe nu ar trebui să pretindă atunci că gândește. Cele două situații
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
irelevant pentru desfășurarea istoriei laborioase pe care o povestim și nu vom mai vorbi despre el, dar, chiar așa fiind, n-am vrut să rămână În Întunericul călimării. Cel mai probabil e ca respectivul consiliu de război să hotărască a priori să nu ia În seamă În deliberările sale dorința ingenuă de viață eternă care sălășluiește dintotdeauna În inima omenească, Unde s-ar ajunge dacă toți am trăi veșnic, da, unde s-ar ajunge, Întrebă acuzarea folosind o lovitură de cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
existenței sale - a lui Goti -, prefer să las pe umerii lui întreaga răspundere a celor spuse de el în prefața sa. În plus, cum eu însumi l-am rugat să mi-o scrie, angajându-mă anticipat - sau altfel spus a priori - să i-o accept ca atare și sub forma în care avea să mi-o dea, nu se pune problema nici să i-o refac și nici să mă apuc să i-o corectez și să i-o rectific acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mutăm? — Asta e ideea pe care tu, ilustrule filozof, mi-ai băgat-o în cap. — Bun, atunci o să-ți dau o veste mare. Dă-mi-o! — Da’ o să te miri, băiete. Nu mă număr printre cei care se miră a priori sau cu anticipație. — Uite atunci: știi ce mi se-ntâmplă? — Că ești tot mai distrat. — Mi se-ntâmplă că m-am îndrăgostit. — Eh! Știam asta. — Cum de știai?... — Naturalmente, ești îndrăgostit ab origine, de când te-ai născut; ai o capacitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
romanești, a romanului tragic al istoriei: durerea este umbră, nu trup; durerea cea mai dureroasă, cea care ne smulge strigăte și lacrimi ale lui Dumnezeu este umbră a plictisului: timpul nu e corporal. Kant spunea că e o formă a priori a sensibilității. Ce somn cel al vieții...! Fără trezire? [Și citesc în acel număr, aici, în munții mei, că Góngora a numit „del Prineo la ceniza verde“ (Soledades, II, 759) și văd că acei tineri „mucho Océano y pocas aguas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tristă, și i-l trimite prin e-mail. Mircea, noi vrem și putem să fim derbedei în scriitura asta. Dar suntem și profesori. Și dorința noastră este să îi încurajăm pe alți pui de ceva să nu se creadă loseri a priori, așa cum și noi am fi fost tentați cândva. Nu uita de vremea când pretindeai că ești magaziner ca să-ți crești standingul în comunitatea de navetiști spre Turda. Noi începem deja să mirosim a trecut. Până și tu, om tânăr, bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cea mai bună ucenică a lui la trasul cu șișul la țintă. De atunci știu să bag cuțitul la fix. E drept că-l bag în lemn. Uneori mai scapă în câte un cap isteț căruia țăranii îi put a priori a bălegar, țiganii a fum și minerii a umezeală de subteran, așa că mai bine dă-i în mama lor, de sus în jos, de la mare înălțime. Mai bag șișu și în țeasta câte unui băiat de mingi care a trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai March și Simmon, stiluri participative. Scriam pe strunguri, mâncam când se oprea banda, o dată cu ei, ne aduceam și noi mâncarea în borcan, nu tartine în pungă. Apoi mergeam iar la bibliotecă, mă întrebam cum sunt posibile judecățile sintetice a priori, dacă sensul e dat de context, dacă societatea postindustrială face inutile ideologiile, de ce există ceva mai degrabă decât nimic, dacă paradigmele se schimbă prin experimente cruciale sau prin reconvertirea comunității științifice. Dar lunea mă întrebam cum aș putea avea tupeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sfioasă și mai sunt și acuma. Am totuși o explicație. Atunci când ne vorbea, plimbându-se pe intervalul între ferestre și ușă, uitam complet pe ce lume trăim. Intram în lumea lui Pico della Mirandola, în cea a judecăților sintetice a priori, chiar și în lumea în care aripilor trebuia musai să le punem plumbi, că se deschidea o întreagă ofertă empiristă. Toți eram fermecați de acea Șeherazadă, toți, până la unu. Iar ea își iubea toate personajele, oameni sau idei, cu admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cei sus amintiți se datorește faptului că adevărul uman este poetic, este creația imaginarului nostru grecescul poiein însemnează a face, a crea pe când silogismele filozofice pot păcătui prin uscăciunea lor, alături de vana pretenție de absoluitate. Or, mintea noastră știe a priori că nici o cunoaștere umană nu este absolută, și cu atât mai puțin afirmațiile apodictice care se vor ultime. În schimb, imaginarul poetic deschide fereastra spre o lume care nu a fost niciodată, fapt care constituie fapta faustică și grandoarea omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fără moarte. Feciorul de împărat va afla unde se află acel tărâm fabulos al vieții fără pieire, dar până la urmă pierde această șansă pentru o eroare de ordin moral: uciderea unei făpturi. Prin urmare, răul intrinsec omului este vinovat a priori de perisabilitatea sa. Ca atare, omul se naște cu condamnarea sa la moarte. Nu merită nemoartea pentru că, în mod originar, ucide. De ce este rău? Legenda biblică imaginează un păcat adamic, iar alte scenarii, printre care cel din gândirea heideggeriană, împrumutată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
la perspectiva dialogului cu Angel, ce i-aș fi putut spune?! Cè iubesc o altè femeie?! bucurându-mè în sinea mea de infidelitèțile mateiene fațè de virtuală mea soție, e a doua zi consecutivè când lipsesc din cèminul virtual, without a prior notice! Ce faci? îl întreb pe Ilarie, curios, observând cè manifestè același interes pentru aparițiile de la Medjugorje, Îmi aratè mișcându-și ușor capul ecranul calculatorului meu, Medjugorje web, pagina de web a instituției de miracole, Whats new / Site Map / Site
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
izolată până la idei, tipologii sau exemple extinse. Din nefericire pentru ea, cea mai mare parte a corespondențelor pe care le indică sunt atât de generale sau de vagi, încât nu conving decât pe cei care își doresc acest lucru a priori. Câteva dintre ele indică indubitabital existența unei inspirații din cartea autoarei engleze. Dar restul exemplelor nu arată decât dorința de a „umfla“ cazul în mod artificial. Și anume de a-l găsi vinovat pe Nae Ionescu nu doar de omiterea
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
a unor gânduri de altădată.“ Și lui Spengler i s-au imputat unele împrumuturi nemărturisite din filozofia lui Bergson. Blaga crede că acesta are în comun cu Bergson numai ideile pe care le-a moștenit direct de la Goethe. Convinsă a priori de tot ceea ce „descoperă“, Marta Petreu uită să ne spună care sunt ideile pe care Nae Ionescu i le atribuie pe nedrept filozofului francez și de ce raporturile cu acesta sunt „complicate“. În realitate, complicate nu sunt raporturile celor doi, ci
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ar fi reînnoit cu totului din nou, după ce-ar fi percurs toate procesele de formațiune cari ne preced pe noi. Din certitudinea cumcă atât puterile și elementele în joc cât și modurile lor de combinație se pot calcula a priori și rezuma într-un număr oarecare rezultă renumitul postulat: "că tot ce este posibil - va fi". Concentrând așadar viața pământului nostru ca individ planetar în icoana nașterei, trecutului și risipirei sale, vom avea în mare ceea ce este viața omului mic
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
formă care reapare este asemenea unui cuvânt sau a unei cugetări reproduse una ș-aceeași, abstracțiune făcând de la identitatea materiei în care se reprezintă. Dacă numărul elementelor și a puterilor este cert, atunci modul lor de combinare este determinabil a priori, și asupra mărginirei în producerea de forme nu mai poate fi îndoială. // Numai atunci formele ar fi nemărginit de multe când elementele și puterile din natură ar fi fără număr. Dar contrariul fiind, aceste forme sunt, c-o inducțiune sigură
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
asupra mărginirei în producerea de forme nu mai poate fi îndoială. // Numai atunci formele ar fi nemărginit de multe când elementele și puterile din natură ar fi fără număr. Dar contrariul fiind, aceste forme sunt, c-o inducțiune sigură, a priori determinabile, prin urmare numărul formelor în natură este mărginit. Venim acuma la forma esterioară și interioară (compoziția dinăuntru) a fiecărui din noi. Ea este asemenea din numărul foarte mare, dar în sfârșit un număr, deci mărginit, a formelor naturei. .................................................................. De-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
atotștiința, atotputința. ["KANT, CEL MAI PROFUND DINTRE MURITORI... "] 2267 Kant, cel mai profund dintre muritori, a descoperit că spațiul ca mărime este pururea egal cu sine însuși, că, orice parte am lua din el, aceasta e determinată în mod a priori de inteligența noastră, atât în privirea mărimii ei cât și în privirea raportului față cu restul spațiului. Tot astfel se-ntîmplă cu timpul. Deși închipuindu-ni-l ca infinit, fiece parte a lui determină tot trecutul și tot viitorul, e o
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
monetă ștearsă și veche, care sună fals când o pui în urmă pe hârtie. ["CARACTERELE DRAMATICE"] 2259 La caracterele dramatice s-ar putea admite următoarea diferință în concepție construcția anticipată, unde caracterul este privit prin intuițiune nemijlocită, ca să fie a priori - sâmburele conține în el planta organică ce va să iasă - sau construcția retrospectivă, unde din notele diferite se construiește indirect caracterul, cum un geolog construiește dintr-un dinte găsit tipul de animal ce a trăit acum mii de ani. ["CONCEPȚIUNEA
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]