3,372 matches
-
pentru a încărca marfă, iar seara a ieșit iar în larg, ajungând la Manila după alte două zile, în amurg. Nori roșiatici brăzdau bolta cerească asemeni unor flăcări răzvrătite. Erau nori mari, nori mici, nori de toate formele și categoriile. Priveliștea pe care o ofereau era greu de descris în cuvinte. Pasagerii de pe punte, copleșiți de frumusețea amurgului, au rămas muți de uimire. La intrarea în golf însă, s-a zărit și epava unei nave japoneze de transport, aflată acolo încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o grămadă de gunoi. Și pe Gaston îl dureau picioarele de atâta mers. Vulpile își au vizuinile lor, iar păsările cuiburile lor. Și omul trebuie să-și găsească un culcuș. Ajungâng în vârful unei pante, Gaston a fost uimit de priveliștea care i s-a deschis în fața ochilor. De jur împrejur erau numai hoteluri și hanuri. Clădiri pe care scria cu neon roșu HOTEL, hanuri specific japoneze cu felinare la poartă și nume ca: Koonkaku, Sekireisō, Hotel Primăvara, Hanul Sambei. Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
remarcase ca țintaș de elită în armată, nu i-a trebuit mult ca să-și croiască drum în banda lui Hoshino... Bătrânul a continuat să-i vorbească în șoaptă, dar Gaston nu-l mai asculta. Era pur și simplu fermecat de priveliștea din jur: luminile multicolore ale magazinelor, de ambele părți ale străzii, fațadele strălucitoare ale cinematografelor iluminate cu neon, mărfurile frumoase expuse în vitrine și mulțimea care roia în jur. Valuri uriașe de oameni, care se întorceau de la lucru, își făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de soțul ei (pentru că nu-i plăcea felul În care mînca sau cum stătea pe scaun sau Își dorea ca el să fie așa și pe dincolo), că părea tare ciudat să-i văd fericiți Împreună, dar, În același timp, priveliștea asta Îmi Încălzea inima. Și, În vreme ce taxiul se Îndrepta către Westway, În drum spre aeroport, m-am gîndit că, poate, un nepot este exact lucrul de care au nevoie. Poate că acesta va reprezenta un nou Început pentru toată lumea. 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să-l privesc În ochi, dar tot mă așez pe canapeaua din fața lui, ca să Încerc să-mi dau seama ce hram poartă. Totodată, Îl țin sub observație pe Dan, care-l face pe Tom să chicotească, suflîndu-i zmeură pe burtică. Priveliștea mă face să zîmbesc. SÎnt atît de Încîntători Împreună. Apoi, atenția mea se Îndreaptă iarăși spre Andy. Nu-mi trebuie decît cinci minute ca să-mi dau seama ce anume nu-mi place: nu-mi place felul În care vorbește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Renault și, Într-un sfert de oră, am părăsit aeroportul și am pornit-o În susul coastei, de la aeroportul din Nisa, prin Cagne-sur-Mer, și-apoi către Mougins. — Uite! Palmieri! nu mă pot opri să repet, Întorcîndu-mă către Tom ca să-i arăt priveliștea, deși probabil că nici n-are habar despre ce vorbesc eu. Am citit odată undeva că cei mai inteligenți copii sînt aceia ai căror părinți vorbesc cel mai mult cu ei, chiar și despre cele mai mărunte lucruri. Tom e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și două scaune sînt așezate pe balcon și, de Îndată ce am azvîrlit totul Într-un șifonier uriaș din lemn de cireș, Înghesuit Într-un colț al camerei, Îl ducem pe Tom afară și ne așezăm puțin, sorbind din priviri soarele și priveliștea. — Haide, zice Dan În cele din urmă. Ce-ar fi să-l culcăm pe Tom și-apoi să mergem să Înotăm? Cred că acel Costum Minune al meu e chiar un miracol. Mare păcat că nu ajunge pînă la genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
strice seara. Mă Întorc către Charlie Dutton, Încercînd să găsesc ceva sclipitor, amuzant și inteligent de Întrebat. SÎnt șocată să descopăr că Încerc, de fapt, să flirtez. Nu pentru că l-aș considera atrăgător (deși, credeți-mă, nu e chiar o priveliște neplăcută), ci pentru că sînt convinsă că Dan flirtează și nu e el singurul care are voie să facă asta. Doar că eu nu pot. Nu m-am priceput niciodată prea bine la flirtat și am fost mereu luată prin surprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
toți cu ochii pe ceas. La opt fără zece fix, exact cum spusese Michael În instrucțiunile sale, Îi vedem pe cei doi intrînd În restaurant. Michael Își ține brațul În jurul taliei ei și-o conduce gentil printre mese. Linda admiră priveliștea și suspină la vederea unei asemenea frumuseți. Nici habar nu are că sîntem aici. ZÎmbim larg, iar eu sînt atît de entuziasmată de această surpriză, atît de nerăbdătoare să văd ce față va face, că practic mă zvîrcolesc pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Galilei. ― Mie îmi ajunge. Acum, cel puțin. Parcă tot praful pe care l-am răscolit cu sandalele mele e plin de semințe. Risipindu-l, vântul nu face decât să extindă gloria verii Nimic nu e mai greșit într-o asemenea priveliște ca nepăsarea, nu crezi? Restul cuvintelor mi se par inutile. ― Ploile toamnei vor face din toate acestea o amintire. ― Până la urmă, toate devin amintiri. De ce n-aș alege ceea ce am acum? ― Fericirea ta e o fericire fără oameni, Galilei. ― Te
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
abjurat, a trebuit să fac penitență, recitând zilnic, sub supraveghere, șapte psalmi. Nu aveam voie să ies și puțini căpătau îngăduința să mă viziteze. Cel puțin, acum, mă lasă să umblu pe colinele acestea, să-mi bucur ochii bătrâni de priveliștea verii, înainte de a orbi de tot. ― L-ai tăgăduit, vreo clipă, pe Dumnezeu? ― Nu, cum era să fac așa ceva? Am zis doar că rațiunea Domnului are rațiuni pe care rațiunea omului nu le cunoaște. Dacă am măsurat bolta înstelată cu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
în putrefacție și rămași care fără mâini, care fără un picior. Mai erau și o groază de pari având în vârf capete tăiate și părți de corp sfârtecate. Apa nemișcată din canale și din șanțuri răsfrângea acele trofee. După această priveliște s-au ivit zidurile masive și numeroasele turnuri ale cetății, cu greu ascunse de zăgazul ridicat în contra capriciilor lagunei. Am fost pur și simplu uimiți: nici măcar Pavia nu se putea lăuda cu asemenea fortificații. Cu cât ne apropiam de porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că orașul Cezarilor, megalopolisul care subjugase lumea, era în mare parte o împărăție a fantomelor, cu grandioase palate și temple cu acoperișurile prăbușite, peste care se înstăpâniseră ciulinii și iedera. Doar acolo unde erau bisericile ni se înfățișa, neașteptată, o priveliște de supraviețuire. Unul dintre camarazii mei, scribul Cunone, a bombănit: - Parcă ar fi un cadavru abandonat, doar pe jumătate îngropat, și din care se mai vede ici-colo câte un os. Mai sugestiv nici că se putea exprima. La poarta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aici nu mai plecați niciodată. Vedea lucrurile Într-un mod pragmatic, crud, Însă Emma nu putea accepta faptul că ea are dreptate. Ba da, o să plecăm, Îi răspundea. Vom avea o casă numai a noastră. Voi cumpăra una cu o priveliște frumoasă și cu grădină. O să le cumpăr câine, calculator, play station, scuter - tot ce-și doresc. Dar Olimpia nu credea. Cine te mai ia, la vârsta ta, cu doi plozi? Ai patruzeci de ani. Cei de leatul tău s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
îi readuce în minte și altă latură a poveștii. La ieșirea din pădure s-a întristat din nou. În stufărișul de răsură și iederă zăcea trupul unuia dintre tâlharii pe care îi azvârlise peste coroanele copacilor. Omul era mort, iar priveliștea cu totul răscolitoare. Eșarfa roșie îi atârna deasupra capului, pe o creangă. Trupul era zgâriat, iar în jurul gurii însângerate se adunaseră muștele. Lui Zogru îi venea să plângă. Se învinovățea și ar fi vrut să dea timpul înapoi. Nu vrusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
foarte domol Vino, vino primăvară! Călătoria Și venind vacanța mare Doar un gând îmi vine în gând O imagine frumoasă, Ce se va împlini curând. Și pornind pe drumul lung Prin pădurea de stejari Întâlnii în a mea cale O priveliște încântătoare. Lumina mea Din acea zi însorită Ți-am văzut acel păr blond Strălucind pe fața mea Și-am început atunci să zbor. Ești un înger luminos, Ce răsari de dimineață Luminându-mi a mea ziuă Dându-mi pofta de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aduna ca pe niște bobițe de diamante și le transforma într-un leagăn de curcubeu. Doamne, străpunse tăcerea Îngerul cu glasul său, aș vrea să o putem duce undeva pe tânăra domniță unde să se poată bucura și alții de priveliștea ei. Este atât de frumoasă, de caldă și nemărginit de duioasă! Aș vrea să se bucure și Pământenii de ea. Ai dreptate, spuse Dumnezeu... așa să fie precum spui și i-a îngăduit Îngerului să o coboare pe Pământ. Eram
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
luminează voinicului nostru o cărare scurtă către copacul fermecat. Era atât de mirifică culoarea și blândețea florilor din copac! Mireasma lor se strecura lin pe sub nările sale, părea ca o mângâiere caldă care îi încărca sufletul cu viață. Însă această priveliște minunată este uitată cu ușurință de către tânărul voinic din cauza unui lac imens cu apa neagră în care se vedeau adesea cozile imense ale șerpilor. Aceștia îi aruncau lui David priviri mișelești, încercând să-l facă să renunțe la visul lui
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
uimire și groază, ca în frumosul Capri, după ce-am servit o înghețată la una din terase! Totuși, grecii n-au stricat peisajul cu statuia lui Lenin! Modul brutal în care natura s-a jucat cu pământul a creat o priveliște de basm: Plaja Neagră formată din pietre, în unele porțiuni mici și asemănătoare cu nisipul și acel portic, un Arc (Kamara în limba greacă), care a făcut parte în Antichitate dintr-un sanctuar închinat lui Poseidon, Plaja Roșie - care îți
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
M-am ținut după ea, cu bere și pâine pentru tata. Nu eram prea fericită că mi se dăduse de lucru în ziua aceea fierbinte. După ce am trecut de dealul care separa curtea de pășune, m-am oprit, șocată de priveliște. Cele mai multe dintre oi erau gestante și abia se mișcau în căldura aceea înăbușitoare. Soarele care se ridica exalta mirosul trifoiului. Doar bâzâitul albinelor se auzea în aer, iar deasupra cerul era albastru și încremenit. M-am oprit, iar mama a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
față, urmărându-i cu degetele trăsăturile chipului și liniile brațelor. Un vânt ușor s-a stârnit atunci și a făcut să tremure cortul înalt de mătase, iar Bunicul și nepoții lui au fost învăluiți într-un fel de curcubeu. Era o priveliște care-ți tăia răsuflarea. Și exact în acel moment, după ce se ținuse la distanță, Rebeca a rupt tăcerea maiestuoasă în care stătuse până atunci. - Probabil ești flămând și însetat, Isaac, a zis ea, invitându-l cu o voce glacială. Copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
într-un spasm. Dar mi-am ținut ochii deschiși, așa cum făcusem la Mamre, și m-am uitat fix la orizont ca să nu încep să plâng și ca să nu mă arunc de pe acoperiș. Zilele treceau într-o învălmășeală de obiceiuri și priveliști noi, dar nopțile erau mereu la fel. Mă luptam cu visele care mă lăsau transpirată, udam cearșafurile așa cum sângele lui Shalem udase patul nostru, căutând aer și cu frică să nu scot vreun sunet. Dimineața, mă dureau ochii și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ieșit din grădină, trăncănind întruna ca să-mi abată atenția de la propria frică. Mă țineam de ea ca un copil care nu vrea să se piardă de mama lui, dar după un timp am găsit curajul de a mă uita la priveliștea aglomeratului port al Tebei. Până la strânsul recoltei mai era mult și cei mai mulți agricultori nu aveau altceva de făcut decât să aștepte vremea culesului, așa că prăvăliile erau pline cu țărani care nu aveau de târguit decât propriul lor timp. Meryt a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
amintindu-mi, de asemenea, pierderea fiului meu. Dacă n-ar fi fost Benia, m-aș fi gândit la iminenta întâlnire cu frații mei și aș fi deschis vechile răni din inima mea. Dar Benia era mereu prin preajmă, captivat de priveliștile călătoriei, care era, pentru el, un fel de dar al unei alte vieți. Îmi arăta pânzele care fluturau în vânt sau, când nu bătea vântul, cum vâslele se mișcau în armonie. Nu-i scăpa nimic, arăta înspre orizont și înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la mare, într-o stațiune de cercetări, cu o misiune foarte urgentă, când și-a luat rămas-bun de la mine mi-a spus cât de rău îi pare că nu mă poate lua cu el, pentru că marea, toamna târziu, e o priveliște de neuitat: mult mai furioasă decât vara, valurile sunt uriașe, galbene, cât vezi cu ochii e numai spumă albă, dar n-are a face, promite că după ce se întoarce o să mă ducă și pe mine, nici nu înțelege cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]