95,170 matches
-
unei lumi care nu cunoaște noaptea din care tocmai am sosit. 719. Răzvrătirea este a doua natură a vieții după iluzie prin care viața încearcă să-și țină în frâu Destinul. 720. Experiența ne arată calea iluziei. 721. Adâncimea unei priviri nu se măsoară în kilometri ci în profunzime. 722. Aceeași toamnă vine atât peste cele mai semețe fire de iarbă cât și peste cele mai pricăjite. 723. Instinctul fiarei se supune subzistenței iar al omului înțelepciunii de a-și asigura
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
înțelepciunea decât un dialog purtat cu Dumnezeul Luminii Divine din tine? 741. Încotro alergi suflete ce-ți ai propriul tău ceas în moartea pe care nu o vei putea întrece niciodată? 742. Viața este un buchet de gânduri dăruite unei priviri ale acestei lumi. 743. Viața este un adevăr care ne ajută să citim ora exactă pe cadranul ceasului morții. 744. Poștașul fericirii este nimeni altul decât Timpul oricât de multe riduri ți-ar aduce cu anii săi rebeli. 745. Sunt
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
praf în ochii eternității. 747. Doar lacrimile nu pot avea lacrimile lor atunci când plâng. 748. Te rog spune-mi încotro se îndreaptă fericirea fiindcă dacă merge în altă parte decât spre moarte aș vrea să o urmăresc. 749. Fără frumusețea privirii tale Lumina Divină devine un tăciune stins la marginea unor cuvinte uitate până și de creatorul lor. 750. Nu există surâs care să nu fi râs vreodată înainte. 751. Grija de noi înșine trebuie să înceapă cu caracterul. 752. Lupii
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
se bazează pe adevăr iar noi nu vom cunoaște niciodată adevărul absolut este lesne de înțeles de ce nu vom cunoaște niciodată fericirea adevărată. 761. Nu te îndepărta niciodată de ochii sufletului tău fiindcă s-ar putea să orbești văzând prin privirea altuia. 762. A fi străin de tine înseamnă înainte de toate a realiza cât de mult mai ai de cunoscut pentru a parcurge tot necunoscutul. Atunci ne vom mai regăsi vreodată pe cel pierdut din noi? 763. Limita cunoașterii stă în
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
Absolut oricum nu-l vei afla niciodată. 768. Înțelepciunea este o corvoadă cu tine însuți. 769. Dacă nu ar fi existat suferința cu siguranță nu am fi avut nevoie de numere și de enumerări. 770. Cum nu există răsărit al privirii care să nu apună tot așa nu pot exista nici zorii fericirii care să nu se ascundă după muntele uitării pentru totdeauna. 771. Care astru este mai măreț decât grăuntele de nisip în fața eternității? 772. Cu toții am lipsit la împărțirea
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
-și dorește frumusețea? 795. Ascultă mersul timpului atunci când calcă peste amintiri și spune-mi cui îi suspină pașii? Amintirilor sau Timpului? 796. La masa vieții nici Destinul nu a fost predestinat să se înțeleagă pe sine. 797. Nu uita, căldura privirilor a fost dată pentru a topi gheața din cuvintele spuse adeseori fără nici un rost. 798. Diferența dintre o vorbă și un cuvânt constă în Dumnezeul ce a făurit Cuvântul. 799. Adevărata singurătate a privirii este atunci când nu se regăsește nici
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
pe sine. 797. Nu uita, căldura privirilor a fost dată pentru a topi gheața din cuvintele spuse adeseori fără nici un rost. 798. Diferența dintre o vorbă și un cuvânt constă în Dumnezeul ce a făurit Cuvântul. 799. Adevărata singurătate a privirii este atunci când nu se regăsește nici în Lumina Divină a Iubirii. 800. Totul trece până și lumea viselor tale odată cu întreaga existență iar tot ce rămâne este doar Iluzia Vieții tale că aici va mai fi mereu câte ceva. (continuare în
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
Carevasăzică nu în pământ, căci nu din lut suntem, ci din văzduh! Din cer venim, în înaltul lui să ne întoarcem; să învățăm în sus să privim! Iar atunci când te afli între viață și moarte, așteptând la hotar împlinirea destinului, privirea să-ți fie întoarsă tot înspre viață!! Oprindu-se asupra poeziei lui T.S.Eliot, citind-o fericit parcă, Delbono stă țanțoș tocmai pe acest hotar și se joacă... Versurile acestea - pe care Pippo cântă grav, imită plânsul pruncului la naștere
Un vers și o vioară pentru împăcarea cu viața by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2460_a_3785]
-
juvăț. Din surghiun te întorceai repede și te pomeneai vistiernic, postelnic, spătar... Bizar. Călinescu numește ruga lui Manole ca Dumnezeu să strice vremea, pentru ca Ana să nu poată veni la locul sacrificiului, „criză de egoism”. Poate că omul avea acea privire superioară asupra lumii, fiindcă-i lipsea faptul acesta mic-burghez care se numește sentiment. Călinescu n-a băgat în seamă subsolurile din Țiganiada. Greu de crezut! (Nu venise încă vremea, mi-a spus, fair play, N.M.). De altfel, încep să cad
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]
-
eroism cognitiv e să contempli absurditatea vieții fără să recurgi la surogate de înfrumusețare, pe cînd la Plantinga eroismul cunoașterii stă în puterea de a te lepăda de aroganța faustică a celui care vrea să știe tot. La Plantinga precumpănește privirea alegorică, la Dennett cea aporetică. Alegorică e acea privire sub bătaia căreia orice fleac se scaldă într-un fundal de subînțelesuri subtile, ceea ce înseamnă că cel mai anodin detaliu ascunde o fabulă. Un lucru cît de infim înseamnă mult mai
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
recurgi la surogate de înfrumusețare, pe cînd la Plantinga eroismul cunoașterii stă în puterea de a te lepăda de aroganța faustică a celui care vrea să știe tot. La Plantinga precumpănește privirea alegorică, la Dennett cea aporetică. Alegorică e acea privire sub bătaia căreia orice fleac se scaldă într-un fundal de subînțelesuri subtile, ceea ce înseamnă că cel mai anodin detaliu ascunde o fabulă. Un lucru cît de infim înseamnă mult mai mult decît lasă să transpară simpla lui înfățișare. În
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
fleac se scaldă într-un fundal de subînțelesuri subtile, ceea ce înseamnă că cel mai anodin detaliu ascunde o fabulă. Un lucru cît de infim înseamnă mult mai mult decît lasă să transpară simpla lui înfățișare. În schimb, aporetică e acea privire în virtutea căreia orice fapt e preschimbat în problemă. Avînd privire alegorică, Plantinga vede peste tot simboluri, secvențe de sens în stare a fi prinse într-o narațiune. Plantinga vrea fabule și ocolește problemele, Dennett fuge de narațiuni (intervenția dumnezeirii în
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
înseamnă că cel mai anodin detaliu ascunde o fabulă. Un lucru cît de infim înseamnă mult mai mult decît lasă să transpară simpla lui înfățișare. În schimb, aporetică e acea privire în virtutea căreia orice fapt e preschimbat în problemă. Avînd privire alegorică, Plantinga vede peste tot simboluri, secvențe de sens în stare a fi prinse într-o narațiune. Plantinga vrea fabule și ocolește problemele, Dennett fuge de narațiuni (intervenția dumnezeirii în istorie i se pare o fabulă stupidă) și caută probleme
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
Plantinga vede peste tot simboluri, secvențe de sens în stare a fi prinse într-o narațiune. Plantinga vrea fabule și ocolește problemele, Dennett fuge de narațiuni (intervenția dumnezeirii în istorie i se pare o fabulă stupidă) și caută probleme. Avînd privire alegorică, Plantinga îi reproșează lui Dennett că are privire apostrofică, căci anulează din capul locului dimensiunea spirituală a universului. Așa cum apostroful e semnul care marchează căderea unei litere din componența unui cuvînt, tot așa privirea apostrofică lasă să cadă dimensiunea
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
stare a fi prinse într-o narațiune. Plantinga vrea fabule și ocolește problemele, Dennett fuge de narațiuni (intervenția dumnezeirii în istorie i se pare o fabulă stupidă) și caută probleme. Avînd privire alegorică, Plantinga îi reproșează lui Dennett că are privire apostrofică, căci anulează din capul locului dimensiunea spirituală a universului. Așa cum apostroful e semnul care marchează căderea unei litere din componența unui cuvînt, tot așa privirea apostrofică lasă să cadă dimensiunea spiritului din orizontul vieții: spiritul dispare și nici măcar nu
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
stupidă) și caută probleme. Avînd privire alegorică, Plantinga îi reproșează lui Dennett că are privire apostrofică, căci anulează din capul locului dimensiunea spirituală a universului. Așa cum apostroful e semnul care marchează căderea unei litere din componența unui cuvînt, tot așa privirea apostrofică lasă să cadă dimensiunea spiritului din orizontul vieții: spiritul dispare și nici măcar nu mai e perceput ca absență. În schimb, Dennett vede în Plantinga un intelectual tendențios, adică un savant pentru care universul nu poate fi conceput fără o
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
camarazi, de orice grad ați fi, oriunde vă veți fi aflând în rostul militar al României, România s-a trezit! Până mai ieri, păream o Țară cu venele tăiate, cu respirația lăsată exclusiv în voia unor netrebnici fără de scrupule, cu privirea ancorată de vârful pantofilor pe care-i purtăm. România s-a trezit! România nu a mai putut răbda batjocura, umilința și cinismul la care, sub comanda dementă a turbatului din capul statului, o gașcă periculoasă de impostori, derbedei, lichele, borfași
Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate: Nu putem sta deoparte, trebuie să ne trezim şi noi () [Corola-journal/Journalistic/23816_a_25141]
-
le fac eu cîntînd.// Cuvinte de dragoste nu cere de la mine,/ Sunt ploaie de vară, sunt vînt.// Credință și pace nu cere de la mine,/ Sunt moartă de mult - netrăind.// Pasiune, dorință, nu cere de la mine,/ Sunt rece, mereu arzînd.// Calde priviri nu cere de la mine,/ Sunt lacrimi prea multe și timpul e lung.// Iubire pe veci nu cere de la mine,/ Ea vine mereu plecînd.//...// Sunt cîntec de lebădă, sunt brumă de toamnă,/ O frunză rămasă din anul trecut” (Răspuns). Cam toate
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
că nu fac pauze de frenezie amoroasă. Și Ana face, ba chiar imediat după poetica de tristețe și amărăciune, cîntînd merituos și cald madrigal: „Te cunosc iubitule:// În hainele scumpe de purpură,/ Cu brîul de rubine, agate și perle,/ Cu privire de flăcări,/ De putere ce munții sdrobește./ Pasul tău, ușor ca lemnul de bambus,/ Vorbele calde ca apa de Nil,/ Gîndul tău e zeu, iubite,/ Sufletul, odă cîntată de cer” etc. (Spovedanie). Poeziile de acest fel sunt, firește, din lotul
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
natura nu vine cu leacuri și consolări (cum face la alte poete privilegiate), ci tot cu jale și dureri, cu chinuri și frustrări: „Tu soare de aur cu sclipiri fierbinți,/ De ce-mi pari răcoarea toamnelor tîrzii/ Și-mi stropești privirea cu razeleavide,/ Așternînd în cale ziua care-a plîns?” etc. (Nostalgie). Nici calendarul, nici desfășurătorul zilei nu aduc pozitive, ci numai și numai plînset, zi și noapte, vară-primăvară: „Vei plînge/ Mult de tot cînd ziua va dispare/ Și scurta liniște
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
nevinovăției copilărești este dinamitat de „antiliricul“ Caragiale, mereu sufocat de prezența copiilor „repugnanți“ : „Pentru a epuiza acest topos al copilăriei care poate ascunde un complex oedipian rău lichidat, un alt episod este relevant, impresia dezagreabilă pe care i-o produce privirea insistentă a unui copil și în cele din urmă atingerea acestuia. Copilăria în ce are ea repugnant dezagreabil apare în persoana unui copil, ca o accentuare a deprecierii unui topos literar“. Copiluldiavol apare aici, apare în Vizita, apare în Dl.
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
Cartea de sub brad” poeme pentru copiiEditura Emia „Elegiile Corvine poemeeditura Emia „Evroze” -editura Emia „Grădinile semantice” poeme, volum aniversar editura Emia „Mierea sălbatică”, poeme-editura Helicon et Signata „Plângea să nu se nască” poemeeditura Signata „Strugurii întunericului” - poemeeditura Signata „Sărutul cu privirea” poemeeditura Signata „Port și rănile tale” - poemeEditura Cogito „Port și rănile tale” - poeme ediția a doua, revizuită „Rezerva de duioșie” - poemeEd.Viața Arădeană -două ediții „Rezerva de duioșie” - poeme Ed.Viața Arădeană -două ediții „Mic manual de recitări - poeme cu
Opera editată. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_62]
-
puțin cu oratoria. În varianta a doua, somat să recite, totuși, ceva de Nichita Stănescu, nu de alt poet, Murivale (aici, recrut) alege poezia Poetul, ca și soldatul. Dar lucrurile ar rămâne, liniștite, aici, dacă nu s-ar adăuga acea privire din exterior care se dovedește a fi, de fapt, foarte din interior. În ultima tranșă de proză se arată cum Murivale, cel cuprins de pioșenia profanului față de un om pe care nu l-a cunoscut, dincolo de aura lui de poet
Poetul și moartea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2392_a_3717]
-
către lac și codru, locuri de fermentație”. Oricum, accentul principal nu cade pe acest aspect. De fapt, nici nu există accent principal. Dornic să cuprindă totul, neconcentrându- se pe esențial și nici - cum ar fi cerut propria sa idee despre privirea literaturii mai vechi cu ochiul de astăzi - pe ce rămâne actual, în marele lui capitol pe Eminescu criticul l-a diminuat. În legătură cu rezervele critice la nuvelele naturaliste, Călinescu scrie: „Dar, în fine, autorul e Caragiale, narator de rasă”. Așa e
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
atributele ei. Textul - cel atotcuprinzător - este obligat să-și asume întregul univers. El, textul orgolios, salvatorul existenței, salvatorul lumii prin estetică, se încarcă și el de o vină: vina urîtului, a bolii, a morții chiar... Scriitorul îl sancționează cu o privire ironică: „Mulți cronicari au remarcat în textele mele o inflexiune ironică. Ea există, însă e o ironie adresată nu lumii, ci textului, cel ieșit din împrejurarea că prin el urâtul intră în lume.” Îl ironizează, dar îl lasă să funcționeze
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]