3,831 matches
-
în proiecția de film sau în televiziune. Aici avem de-a face cu o diferență decisă între mijloacele imobile și cele mobile. În pictură, cadrul aparține tabloului. Acesta este strâns legat de tablou, ca o parte a compoziției sale, în timp ce privitorul se mișcă în jur nestingherit. Dimpotrivă, ecranul de film este o parte a privitorului, ca un binoclu, în timp ce acțiunea filmului, văzută prin fereastra deschisă de ecran, își urmează cursul independent. Am avut ocazia să discutăm funcția dublă a ramei în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
diferență decisă între mijloacele imobile și cele mobile. În pictură, cadrul aparține tabloului. Acesta este strâns legat de tablou, ca o parte a compoziției sale, în timp ce privitorul se mișcă în jur nestingherit. Dimpotrivă, ecranul de film este o parte a privitorului, ca un binoclu, în timp ce acțiunea filmului, văzută prin fereastra deschisă de ecran, își urmează cursul independent. Am avut ocazia să discutăm funcția dublă a ramei în pictură. Ca parte indispensabilă a compoziției, ea determină centrul de echilibru și definește poziția
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
poziția spațială a tuturor elementelor picturale. Este o bază internă de referință, precum nota de cheie în muzica tradițională. Numai în al doilea rând scena picturală funcționează ca o lume de sine stătătoare, care întâmplător este depășită de limita ferestrei privitorului. În proiecția de film, experiența este inversată. Centrul de echilibru al imaginii de film nu ține atât de mult de ceea ce se petrece pe ecran, cât de cadrul în care este cuprinsă imaginea. Precum liniile încrucișate care se văd într-
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
imobilă acțiunii tranzitorii a filmului, fie că este captivat de intrigă atât de puternic, încât evoluează odată cu aceasta, el se abandonează acțiunii, se luptă și aleargă odată cu actorii, este oprit de obstacole, își atinge scopul. Un tablou nu aparține niciodată privitorului atât de mult ca ecranul de film, care este un instrument al imaginii sale, și niciodată nu se pierde în nemișcarea operei pictorului cu abandonul aproape fiziologic care îi atrage în vâltoarea unei acțiuni în desfășurare. Compoziția vizuală se dezvăluie
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
va fi prezentă și activă chiar și când artistul se străduiește să o guverneze conform voinței proprii. De fapt, am încercat să arăt că efortul de a nega centricitatea poate deveni evident numai dacă centrul este potențial prezent în conștiința privitorului. Omogenitatea unui câmp de culori sau a unei texturi atotpătrunzătoare, de exemplu, se declară singură ca fiind ceva diferit de ceea ce ne așteptam atunci când „trece dincolo” doar prin omiterea a ceea ce este de la sine înțeles. Centrul nu este abolit, ci
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de ceea ce ne așteptam atunci când „trece dincolo” doar prin omiterea a ceea ce este de la sine înțeles. Centrul nu este abolit, ci dominat pe perioada prezenței sale virtuale. Gândiți-vă la cineva care pictează o față fără un ochi. Ceea ce vede privitorul nu este o nouă specie de creatură umană, cum ar fi cazul unui ciclop, ci mai degrabă tabloul unei ființe umane incomplete. Discuția noastră asupra unora dintre picturile târzii ale lui Mondrian a arătat că dominarea centricității presupune prezența ei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
la doi centri clar definiți, unul conținându-l pe Creator, iar celălalt - rezultatul creației, aceștia fiind armonios conectați prin axa vectorială, la fel de bine definită drept canal de interacțiune. Această simplă schemă este prima care-l atrage în primul rând pe privitor, chiar înainte de a descifra subiectul tabloului. Simplitatea inițială rămâne călăuza complexității detaliului. În același timp, tema de bază la care m-am referit ca fiind scheletul structural al operei este și cea mai concisă formulare vizuală a esenței operei. Este
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
vedere vizual, greutatea este puterea dinamică inerentă unui obiect prin chiar prezența, mărimea, forma, locul său etc. IERARHIE - Gradație a forței, greutății sau importanței create vizual de gradienți perceptivi. Înălțimea la care este plasat un obiect, dimensiunea lui, distanța față de privitor etc. sunt factori care determină poziția unei componente pe scară ierarhică. IMAGINAȚIE - Un termen de largă folosință pentru descrierea capacității mentale de a crea imagini ale lucrurilor neprovocate de stimularea perceptivă directă sau de a completa percepții incomplet formulate. În
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
imagine optică realizată pe o suprafață de razele de lumină reflectate de un grup de obiecte în spațiul tridimensional. De asemenea, și o redare a acestei proiecții în desen sau pictură. PUNCT DE OPRIRE - Locul în care se află ochii privitorului în spațiul fizic. Locul de oprire ideal pentru contemplarea unui tablou se află în planul perpendicular care traversează centrul geometric al tabloului. Punctul de staționare corect din punct de vedere optic pentru o perspectivă cu un singur punct de fugă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
spațială, centrul activității și influenței sale. Deși situat în afara operei de artă, poziția sinelui determină aspectele spațiale ale operelor tridimensionale și este adaptată de cele bidimensionale. Sinele acționează ca un centru de forțe într-un câmp cuprinzându-i laolaltă pe privitor și opera de artă. SISTEM CENTRIC - Un sistem organizat în jurul unui centru, fie bidimensional, fie tridimensional. SISTEM EXCENTRIC - Sintagmă folosită în acest studiu pentru a descrie vectorii care răspund centrilor externi de atracție sau respingere. În interacțiune cu sistemul centric
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
utilizării libertății în ansamblul ei. Evident, în toate trei cazurile eu sunt singurul care e chemat să răspundă, iar în al doilea caz întrebătorul, obiectul întrebării și cel ce răspunde se identifică în persoana mea: eu întreb și eu răspund privitor la mine însumi. Alegerea, ca esență a libertății, comportă un risc : orice alegere poate fi bună sau rea, ea poate atrage după sine reușita sau eșecul. În inima însăși a libertății se află riscul și de aceea, cu fiecare ipostază
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ape este pura bântuire care însoțește plictisul ontologic. Iar întunericul care stăruie deasupra adâncului, a prăpastiei - abyssos - nu este doar starea elementară a nimicului, ci și reflexul ei psihic în sinea Duhului neangajat în faptă și, ca atare, suferind. Orice privitor într-o prăpastie adevărată cunoaște crisparea ce rezultă din contemplarea unei lumi fără repere. Neliniștea existențială pe care o sugerează prăpastia (Abgrund, „realitate fără de temei“) provine din faptul că spiritual și conștient nu se poate trăi decât într-o lume
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
din pictură și Mâinii binecuvântate Înțelegând-o pe dinăuntru, datorită cine știe cărei chimii psihice personale, te închini artei Orientului. Câți o pot face? „Compoziția“, scrii tu, „devine un loc al sugerării prin forme a unei semnificații, care să dea de gândit privitorului“. Ai pus degetul pe adevărul fundamental al Artei, Ioane, l-ai subliniat în continuare și ți-ai zidit cartea pe el. Nu mă pot abține să-ți mulțumesc pentru asta, chiar dacă am fost amândoi, de o viață, pe aceeași baricadă
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
FORME plastice. B. Stabilirea centrului vizual al imaginii, urmare a focalizării liniilor de forță către un anumit loc din lucrare, care este centrul de interes al compoziției. Centrul vizual este diferit de la o lucrare la alta și el atrage atenția privitorului asupra figurii sau gestului, care dă semnificație imaginii. O lucrare complexă poate să aibă mai multe centre de interes vizual, plastic, ierarhizate după semnificația pe care o urmărește creatorul. C. Facturarea formelor Structura plastică condiționează efectul artistic prin diferențe de
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
trei, patru, cinci orientări diferite în aceeași lungime și perspectiva axonometrică. L. Efectul cromatic Gama rece sau caldă folosită, formele pe care le apropiem sau le depărtăm prin modificări cromatice sau dominantă tonală utilizată contribuie hotărâtor la sentimentul declanșat în privitor. Concluzii Atunci când sunt folosite judicios, cu inteligență și bun gust, aceste elemente, aici doar enunțate, măresc expresivitatea plastică a imaginii, îi accentuează semnificația și îi cresc forța de atracție. O compoziție reușită necesită DOCUMENTARE DE EPOCĂ arhitectură, mobilier, costume, ceramică
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
care ne dă măsura înzestrării creatorului. Realizată cu talent ea transmite cu maximă expresivitate, sensibilitate și emoție o temă vizuală. II. Orizontala, element fundamental al structurilor compoziționale echilibrate Corneliu Baba Întinderea nesfârșită a câmpiei, lipsită de forme accidentale, declanșează în privitor echilibrul sufletesc, liniștea și pacea. Omul se simte ca o făptură singulară situată între cer și pământ. Ritmarea, prin micșorarea perspectivă a orizontalelor, accentuează senzația de adâncime a imaginii. Se stabilește un prim dialog între formele apropiate și cele depărtate
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
sufletesc, liniștea și pacea. Omul se simte ca o făptură singulară situată între cer și pământ. Ritmarea, prin micșorarea perspectivă a orizontalelor, accentuează senzația de adâncime a imaginii. Se stabilește un prim dialog între formele apropiate și cele depărtate față de privitor. Proporționarea iscusită a acestor elemente accentuează senzația de spațialitate. Creatorul poate să stabilească și o ierarhizare, după importanța pe care o acordă personajelor în imagine și locul în care le situează. De multe ori acest efect este accentuat prin prezența
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
această imagine mântuirea și patimile Mântuitorului. Crucea îl simbolizează pe Hristos. În exercițiile grafice efectuate am regândit crucea, căutând noi modalități de proporționare a verticalei cu orizontala. Fiecare raport de proporții al celor două forme declanșează o anumită stare în privitor. De la situarea orizontalei la nivelul de 3/4 sau 4/5 în care ne transmite liniște și echilibru, se poate ajunge la 7/8 sau 9/10, în care este accentuată starea ascensională, elevația sacră. Dorința unor creatori contemporani de
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
își pierde din importanță. Prin aceste asimetrii forma se impune fie pe orizontală, fie pe verticală un element major, dominant. O mare parte a artei moderne folosește cu succes compozițiile asimetrice cu structură rectangulară. Contrastul pregnant mare-mic este șocant pentru privitor. Forma dominantă se impune cu autoritate în raport cu celălalt element, care rămâne minor și nesemnificativ în compoziție. Marea artă constă în a găsi cele mai bune și mai expresive raporturi între formele mari și cele mici, pentru a trezi un sentiment
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
în raport cu celălalt element, care rămâne minor și nesemnificativ în compoziție. Marea artă constă în a găsi cele mai bune și mai expresive raporturi între formele mari și cele mici, pentru a trezi un sentiment sau pentru a sugera o idee privitorului. 2. Labirintul O modalitate complexă de organizare asimetrică a spațiului este structura labirint. Palatul cretan al lui Minos, cu un plan foarte complicat, unde era închis Minotaurul, este considerat spațiul inițial al labirintului. El este organizat ca o încrucișare de
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
din căsuțe miniaturale, pe care eroii, stăpânii orașului, le domină cu autoritate. Contrastul formelor creează o impresie elocventă despre politicienii care controlează viața electorală a unui orășel de provincie. Diferența de scară, de mărime dintre om și obiecte devine pentru privitor o imagine simbolică de neșters, ea stabilind relația eroilor în societate. Această structură scenografică este evocatoare pentru orice grafician care își pune problema semnificației formelor în imagine. Un sentiment straniu, neliniștitor, îl trăiești și atunci când privești un film în care
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
apăsarea și presiunea unei existențe mediocre. Dar aceste goluri pot fi transparente, opace sau zăbrelite și cu fiecare formă nouă semnificația imaginii se schimbă. Compoziția devine un loc al sugerării prin forme a unei semnificații, care să dea de gândit privitorului. O deschidere reprezintă o șansă de comunicare și ea nu trebuie ratată. Privind pictura metafizică a lui Giorgio de Chirico, înțelegem că fiecare gol trebuie să fie plin de semnificații. Pentru un grafician, jocul deschiderilor în imagine poate fi un
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
ANATOMICE, pentru expresia realistă a eroilor. Dar nu numai atât, fiind vorba de acțiuni, este strict necesar să se realizeze COMPOZIȚII DINAMICE, pline de viață, foarte diferite ca structură de la o imagine la alta, pentru a menține mereu trează atenția privitorului. Această prezentare CASETATĂ, SECVENȚIALĂ a acțiunii, în mai multe imagini, obligă la o continuitate a unor linii dominante, care trec de la un desen la altul și care leagă acțiunea în mod fericit. Compozițiile etajate, în registre, pot să aibă continuitate
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
este utilizat mai ales în imaginea fotografică și cinematografică, atunci când se urmăresc deformări grotești ale personajelor. O perspectivă uitată este „perspectiva inversă“, sacră, întâlnită în arta religioasă, în icoana bizantină, în care formele cresc, se amplifică pe măsură ce se depărtează de privitor, pentru a da o importanță majoră divinității. Mai dificil de citit, ea este folosită foarte rar astăzi; probabil și datorită dificultății de a fi înțeleasă adecvat de privitor. * * * Trebuie amintită și perspectiva afectivă, unde dimensionarea personajelor se face ierarhic după
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
icoana bizantină, în care formele cresc, se amplifică pe măsură ce se depărtează de privitor, pentru a da o importanță majoră divinității. Mai dificil de citit, ea este folosită foarte rar astăzi; probabil și datorită dificultății de a fi înțeleasă adecvat de privitor. * * * Trebuie amintită și perspectiva afectivă, unde dimensionarea personajelor se face ierarhic după locul ocupat în structura socială sau după felul în care artistul îi simte importanța. * * * Fără îndoială, cei care ucenicesc în imaginarea imaginilor pot să găsească în arta perspectivei
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]