2,781 matches
-
în propria ei recunoaștere. Rămâi prost câtă vreme poți fi contemplat. Fiind o inconștiență lipsită de tresăriri, prostia respiră calmul și măreția unui peisaj. Ea are fanatismul naturii, care, trecut asupra omului, a pierdut atributele divinului. Prostia este demonismul fanatismului profan. ADAOS. Despre prostul care prostește și despre prostul prostit. - Comunismul își face intrarea în istorie sub forma marelui dezvăț. El pune la îndoială totul și respinge orice proiect care l-a precedat. El teoretizează marea ruptură și cuvântul „critică“ este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sau ilustrează un eveniment istoric, amintind de o mare izbândă. În artele vizuale poarta este o formă importantă, semnificativă, evocatoare. V. Asimetriile grafice și spațiale Depășind stadiul compozițiilor simetrice, de multe ori cu caracter sacru, ne îndreptăm în zona compozițiilor profane cu o structură asimetrică. Dincolo de modalitățile simetrice de expresie plastică, cerute sau impuse de beneficiari, există în fiecare creator dorința de a evada din regulă, din canon, și de a face altceva. Așa s-a născut o mare varietate de
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
fiecare prunc. Trebuia însă pricepere pentru a cunoaște de la început cursul vieții acestuia. Intotdeauna cerul a avut de la sine întîietate asupra pământului; astfel, vraja s-a strecurat singură în sufletele celor care privesc ochii de foc din înaltul bolții albastre; profanul este cuprins imediat de respect în fața calculelor ce trebuiesc știute pentru aflarea horoscopului; teama îi stăpânește pe toți în fața infinitului, iar încrederea ajunge la spirite prin religia cu care s-au amestecat de la început zodiile. Astrologia a reprezentat cea mai
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
organizând bunuri și puteri spirituale, care transgresează, prin natura lor, "veacul", nu poate rămâne sub conducerea statului, care este o ființă "seculară". Autonomia rezultă din necesitatea firească a Bisericii de a trage o linie netă de demarcație între sacru și profan, de a împiedica intervenția mundanului în rostul eternului. Cu toate acestea, au existat cazuri de preoți care au făcut politică. O dată ce s-a stabilit o linie de demarcație între acțiunea lumească și chestiunile duhovnicești, preoții, în calitate de reprezentanți ai Ecclesiei, își
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
p. 1, text reprodus în Predania și un Îndreptar ortodox cu, de și despre Nae Ionescu, antologie prefațată și realizată de diac. Ioan Ică jr., Sibiu, Deisis, 2001, pp. 73-74. 5 Ibidem, p. 74. 6 Cf. Mircea Eliade, Sacrul și profanul, București, Humanitas, 1992, p. 67: "Pentru omul religios, durata temporală profană este, dimpotrivă, susceptibilă de a fi oprită periodic de inserția, prin intermediul riturilor, a unui Timp sacru, neistoric (în sensul că nu aparține prezentului istoric)... Creștinismul a reînnoit, într-adevăr
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de și despre Nae Ionescu, antologie prefațată și realizată de diac. Ioan Ică jr., Sibiu, Deisis, 2001, pp. 73-74. 5 Ibidem, p. 74. 6 Cf. Mircea Eliade, Sacrul și profanul, București, Humanitas, 1992, p. 67: "Pentru omul religios, durata temporală profană este, dimpotrivă, susceptibilă de a fi oprită periodic de inserția, prin intermediul riturilor, a unui Timp sacru, neistoric (în sensul că nu aparține prezentului istoric)... Creștinismul a reînnoit, într-adevăr, experiența și conceptul de Timp liturgic, afirmând istoricitatea persoanei lui Hristos
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
dificultățile de vocabular, ermetismul anumitor lucrări de specialitate. Specialistul ascultă rareori întrebările "marelui public", asfel încât într-o carte de popularizare este greu să "traduci" lucrările erudite fără a încerca să le faci să corespundă în mod artificial așteptărilor cititorilor profani. Pe drept cuvânt, antropologii au crezut că trebuie să dezvolte un vocabular specializat, dar nu au reușit să stabilească un adevărat consens în privința numeroaselor definiții. Cititorul neavertizat, grăbit să asimileze niște cunoștințe, ar putea simți un soi de descumpănire, dar
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
în excelenta sa carte Eros și magie în Renaștere. Ele aveau ceea ce noi numim astăzi "valoare de întrebuințare", numai că nu acest fapt le interesa. Aceste admirabile discipline spirituale aveau scopuri nobile mult mai subtile și, prin urmare, inaccesibile celor profani. Magia, de exemplu, funcționa sub numele de "magie naturală" și cuprindea în acest sens cunoștințe tehnice, cum ar fi pirotehnia și procedeele optice, teurgice, medicale; metoda de stenografie și telecomunicare și, nu în ultimul rând, tehnici de manipulare a maselor
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
și elitele intelectuale interbelice, cartea lui Constantin Mihai. Mult mai generos în aprecieri (,,două volume esențiale în înțelegerea faptului religios contemporan") este Mirel Bănică cu cărțile lui Mihail Neamțu (Bufnița din dărâmături) și Marius Vasileanu ( În căutarea duminicii - sacru și profan în epoca foiletonistică). Bine primită și pe bună dreptate apreciată este și cartea România religioasă semnată de Mălina Voicu. Multe din aceste cărți de referință în domeniul lor trec aproape neobservate în România. Mirel Bănică punctează excelent această maladie socială
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
de ingenioasă reflecție, dar și de temeinică învățătură. În concluzie, acest volum semnat de Mirel Bănică se impune prin frumusețea scriiturii, prin realul talent publicistic al autorului, prin originalitatea și profesionalismul interpretării unor subiecte religioase actuale, complexe și dificile pentru profani. În peisajul românesc al tinerilor specialiști în știința religiilor, Mirel Bănică este un autor care a confirmat. Textele sale sunt profitabile spiritual pentru orice cititor pasionat de faptul religios contemporan. Sunt însă de referință pentru absolut toți specialiștii români în
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
pentru a încheia cu alcătuirea unei retorici și a unui imaginar al blestemului. Ce legătură are blestemul cu destinul? Lexiconul și argumentele din introducerea lucrării sale ne explică. Autorul arată că, în povești și mai ales în basmele fantastice, blestemele "profane", dar și acelea în care este amestecat suprafirescul, declanșează metamorfoze: fetele de împărat și zânele sunt transformate în monștri, în lebede și pupeze, în broaște țestoase, iar în legende, metamorfoza declanșată de blesteme este ireversibilă. Alexandru Ofrim în lucrarea Cheia
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
în babă, ajunge și la moașa satului, "la sfat, la lege să ceară să aibă și ei un viitor la familie, un fiu, un copil". Se accentuează aici rolul moașei ca depozitar al înțelepciunii comunității ca mediator între sacru și profan, nu numai motivația rațională a dorinței de a avea urmași. Moașa îl îndeamnă să ceară de la tatăl lui un cal "din vechime, din ăi viteji", cu care să meargă la Marea Neagră pentru a prinde doi pești: unul să-l ia
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
colectiv într-un chip coerent, așa cum medievalii își spuneau că a hotărât divinitatea însăși. Imaginarul puterii ar fi tocmai interpretarea pe care a dat-o comunitatea, într-o perioadă dominată de o anume ideologie (teocrația creștină), existenței ei sacre și profane. Această înțelegere, fie intelectuală, fie populară, teoretică sau materială, este a unei lumi care acceptă ca factor suprem de control arhetipul divin, reprezentat de autocrat și de primul sacerdot (în cazul în care cele două funcții nu sunt deținute chiar
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a trecutului păstrat în formă abstractă sau materială, pentru că, în perspectiva noii istoriografii, în orice "martor" s-ar putea afla in nuce o structură latentă de povestire. Viziunea aceasta este aplicată în special în analiza textelor, a iconografiei, a artei profane și sacre, așadar domeniilor de cercetare în care conștiința care mediază între o realitate trecută și un lector contemporan este pasibilă de distorsionarea intenționată sau nu a sensurilor. Consacrarea rolului decisiv jucat de o prezență subiectivă în procesul de cunoaștere
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Pentru imagine sau simbol, reprezentarea este precum suportul pe care se poate încărca "pasta" unui tablou. Ea integrează în substanța imaginarului idei și concepte singulare, care devin într-o perioadă ulterioară, prin intervenția imaginației, componente ale structurilor simbolice (sacre sau profane: spre exemplu, ideea de construcție religioasă, pusă în scenă de un domnitor - al cărui gest edilitar a fost memorat datorită repetării lui -, ajunge în timp o componentă a mitului fondatorului de civilizație creștină și a planului simbolic de guvernare "delegată
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
referințe vagi (dacă există) la spațiu, nivelul unităților sintagmatice, corelate între ele în diacronie prin relații logico-simbolice de tip "sintactic", poartă marca prezenței scenariului. Singura diferență ar consta în faptul că ideologiile țin mai curând de vocabularul politic al spațiului profan (nu doar secularizat, mă refer la putere în general), în timp ce unitățile mitologice, religioase, credințele au în comun faptul că spațiul la care trimit (cadrul narativ) sau în care sunt manifeste (cadrul ritualic sau ceremonial) stau obligatoriu sub semnul sacrului. Am
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sunt supravegheate de dogmă, prin diferite mijloace (slujbe, procesiuni, locuri de pelerinaj etc.), dar și guvernate de puterea laică a autocratului prin pravile și prin instituția judecății sau alte instituții de control, s-ar putea adăuga la cunoscuta relație spațiu profan − spațiu sacru cea dintre privat și public sau dintre laic și religios (numesc astfel convențional spațiul în care se manifestă de preferință personajele clericale, asceții sau sfinții, în care se desfășoară ceremonialul bisericesc sau a avut loc cândva o faptă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fi clasificat în liturgic (inclusiv ceremonial), biblic (mai general) sau evanghelic, apocaliptic, dar și hagiografic. Spațiul, de asemenea, în funcție de specificul său - închis/deschis sau de trecere/legătură între lumi - se poate proiecta convențional prin nenumărate relații. Spre exemplu, pentru viața profană: casă/cetate/palat; han/sat, parc/grădină; pădure/închisoare; ca spațiu de trecere: ușă/pod; drum; teritoriu/țară; pridvor/foișor/piață etc.; pentru manifestările și reprezentările sacrului: biserică/chilie/peșteră; naos/ușă/pronaos; pustiu; rai; spațiu terestru (deschis), dar și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
iar coordonata fantastică a ajuns consonantă cu creațiile și cu spiritul popular românesc. Ca și în legendele hagiografice, sacrul canonic (dogma și gândirea religioasă) este înlocuit de mit și de fabulos într-un epos eliberat de spaimă, mai aproape de umanitatea profană care își savurează cu încântare fantezia, dedublându-se (autor−lector) pentru a mima, ludic, mirarea. Până la "vesela Apocalipsă" din Țiganiada lui Ioan Budai-Deleanu drumul nu mai este atât de lung. Exorcizarea fricii de necunoscut atenuează în imaginar umbra morții și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
dintre strategiile discutabile ale "vechiștilor" provine dintr-un scrupul, apărat chiar cu înverșunare, de a menține pagina cu pricina în contextul epocii sale, chiar într-un soi de prizonierat, ca o apropriere a obiectului, pentru a fi ferit de privirile profane. Da, corect științific (doar până la un punct), în ce privește "prezervarea" informației care explică acel text. Din nefericire, atât viziunea contextualistă a specialiștilor consacrați (din ce în ce mai puțini, de altfel), cât și cea superficială a "moderniștilor" asupra trecutului culturii scrise, atât dezinteresul teoretic, al
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Meridiane, 2003. [1989]. Duțu, Alexandru. Dimensiunea umană a istoriei. Direcții în istoria mentalităților. București: Meridiane, 1986. ---. Histoire de la pensée et des mentalités politiques européennes. București: Tipografia Universității București, 1998. Efremov, Alexandru. Icoane românești. București: Meridiane, 2003. Eliade, Mircea. Sacrul și profanul. București: Humanitas, 1992 [1965] ---. Meșterul Manole. Iași: Junimea, 1992. ---. Imagini și simboluri. București: Humanitas, 1994. [1952] ---. Încercarea labirintului. Cluj-Napoca: Dacia, 1990. [1978] ---. Comentarii la legenda Meșterului Manole. București: Humanitas, 2004. [1943] Evdochimov, Paul. Arta icoanei. O teologie a frumuseții. București
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
stadiu de inițiere superioară în „secretele partidului” - cunoașterea „liniei politice” și a arcanelor mișcării comuniste naționale și internaționale. Oricare ar fi gradul de adeziune, fiecare aderent aparține cercului sacru al „Partidului”, unei „contrasocietăți” comuniste (A. Kriegel) net distinctă de societatea profană. Această sacralitate este ancorată pe anumite suporturi specifice. Primul dintre acestea este clasa muncitoare*, considerată a fi o clasă revoluționară, obiect al adorației „muncitorului”; acest sentiment duce, pe de o parte, la ura față de ceea ce este „burghez” și, pe de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
recunosc că au „intrat în comunism așa cum se intră într-o religie” și că au practicat-o „cu credința nocivă a omului simplu”, credință profundă în caracterul sacru al URSS*, al Partidului Comunist și al liderilor săi, departe de societatea profană, burgheză sau capitalistă. Comunismul de tip leninist-stalinist se construiește ca o „contrabiserică” în care ritualurile întrețin caracterul sacru al adeziunii. Acesta începe cu ceremonia „înmânării carnetului de partid” - omoloagă botezului creștin - și continuă cu participarea aderentului la marile ceremonii colective
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
culorile și texturile, pentru a le face ușor multiplicabile, semnele grafice cele mai simple cu putință. Nevoia de reprezentare a materialității a funcționat și în cadrul altor teme, relativ deosebite, precum marile subiecte ale învățămintelor religioase sau cele legate de teme profane, precum identitatea tirajului pentru unele banale cărți de joc. Revenind la tema cărții prin care intenționez să demonstrez modalitățile de mare specificitate ale gravurii în redarea materialității, mă voi folosi de cazurile concrete ale unor imagini care reprezintă argumentul de
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
nu sunt demonstrabile. Atunci când capătă un caracter normativ, ele dau naștere unor valori. Dacă au și o dimensiune sacră sau transcendentă, avem de-a face cu o religie. În schimb, dacă aceste „viziuni asupra lumii” se Înscriu Într-un cadru profan și sunt legate de organizarea sau evoluția societăților, vorbim despre o ideologie. ν Una dintre primele apariții ale termenului este Înregistrată spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, la Antoine Destutt de Tracy (Mémoire sur la faculté de penser, 1796-1798). Acesta
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]