5,828 matches
-
divin s‑a descoperit în parte profeților Vechiului Testament, precum și filozofilor păgâni, și deplin, în Isus Cristos, apostolilor și tuturor creștinilor. Întrucât aceste mesaje provin de la unicul Izvor veșnic, conținutul lor este adevărat și rămâne adevărat pentru toate generațiile istoriei. Profeții au, așadar, o influență specială asupra fluxului istoriei. Ei nu se limitează la a desluși sensul evenimentelor petrecute, ci au capacitatea de a înțelege perfect ceea ce se petrece în prezent, precum și de a cunoaște ceea ce urmează să se întâmple: „Fericiții
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
au, așadar, o influență specială asupra fluxului istoriei. Ei nu se limitează la a desluși sensul evenimentelor petrecute, ci au capacitatea de a înțelege perfect ceea ce se petrece în prezent, precum și de a cunoaște ceea ce urmează să se întâmple: „Fericiții profeți erau ca niște ochi ai noștri, cunoscând dinainte, prin credință, tainele Cuvântului. Ei au slujit acestor taine chiar și în vremea generațiilor următoare lor, dezvăluind nu numai trecutul, ci anunțând și prezentul și viitorul, pentru ca nu doar o dată să se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ca niște ochi ai noștri, cunoscând dinainte, prin credință, tainele Cuvântului. Ei au slujit acestor taine chiar și în vremea generațiilor următoare lor, dezvăluind nu numai trecutul, ci anunțând și prezentul și viitorul, pentru ca nu doar o dată să se arate profetul profet, ci să fie socotit ca atare de către toate generațiile”. Orice profeție adevărată își are izvorul unic în Dumnezeu. Profeții nu fac decât să reproducă, în cel mai exact mod cu putință, mesajul divin, fără omisiuni sau adaosuri. Ei au
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
niște ochi ai noștri, cunoscând dinainte, prin credință, tainele Cuvântului. Ei au slujit acestor taine chiar și în vremea generațiilor următoare lor, dezvăluind nu numai trecutul, ci anunțând și prezentul și viitorul, pentru ca nu doar o dată să se arate profetul profet, ci să fie socotit ca atare de către toate generațiile”. Orice profeție adevărată își are izvorul unic în Dumnezeu. Profeții nu fac decât să reproducă, în cel mai exact mod cu putință, mesajul divin, fără omisiuni sau adaosuri. Ei au o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
generațiilor următoare lor, dezvăluind nu numai trecutul, ci anunțând și prezentul și viitorul, pentru ca nu doar o dată să se arate profetul profet, ci să fie socotit ca atare de către toate generațiile”. Orice profeție adevărată își are izvorul unic în Dumnezeu. Profeții nu fac decât să reproducă, în cel mai exact mod cu putință, mesajul divin, fără omisiuni sau adaosuri. Ei au o grijă deosebită să nu altereze prin cuvintele sau prin gândurile lor inspirația autentică dumnezeiască ale cărei „vase alese” sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
doreau ei să anunțe, ci mai întâi primeau înțelepciune de la Cuvântul și abia pe urmă dezvăluiau, prin viziuni, viitorul, atunci când trebuia. Trimiși deci fiind, spuneau cele descoperite numai lor de Dumnezeu. Așadar, actul profetic se derulează în trei etape: 1) profetul primește înțelepciunea de la Logosul divin. Aceasta înseamnă că el suferă o transformare radicală din punct de vedere spiritual, care îl face capabil să primească viziunile cerești; 2) el primește vedeniile in priuato; pe parcursul acestei etape „receptorul” acumulează mesaje divine; 3
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vedere spiritual, care îl face capabil să primească viziunile cerești; 2) el primește vedeniile in priuato; pe parcursul acestei etape „receptorul” acumulează mesaje divine; 3) la porunca lui Dumnezeu profeții ies în lume să anunțe mesajele. O profeție făcută cunoscută de profet fără acordul lui Dumnezeu nu are nici o valoare (avertisment pe care îl regăsim de altfel în mai multe cărți ale Vechiului Testament). La nivel social, trăsătura excepțională a unui profet rămâne, fără îndoială, capacitatea sa de a cunoaște evenimentele viitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în lume să anunțe mesajele. O profeție făcută cunoscută de profet fără acordul lui Dumnezeu nu are nici o valoare (avertisment pe care îl regăsim de altfel în mai multe cărți ale Vechiului Testament). La nivel social, trăsătura excepțională a unui profet rămâne, fără îndoială, capacitatea sa de a cunoaște evenimentele viitoare: „Într‑adevăr, dacă profetul ar vorbi despre ceva întâmplat deja, el n‑ar mai fi profet, căci ar spune lucruri pe care toți le‑au putut vedea cu ochii. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dumnezeu nu are nici o valoare (avertisment pe care îl regăsim de altfel în mai multe cărți ale Vechiului Testament). La nivel social, trăsătura excepțională a unui profet rămâne, fără îndoială, capacitatea sa de a cunoaște evenimentele viitoare: „Într‑adevăr, dacă profetul ar vorbi despre ceva întâmplat deja, el n‑ar mai fi profet, căci ar spune lucruri pe care toți le‑au putut vedea cu ochii. Dacă însă povestește pe larg viitorul, pe bună dreptate va fi socotit profet. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în mai multe cărți ale Vechiului Testament). La nivel social, trăsătura excepțională a unui profet rămâne, fără îndoială, capacitatea sa de a cunoaște evenimentele viitoare: „Într‑adevăr, dacă profetul ar vorbi despre ceva întâmplat deja, el n‑ar mai fi profet, căci ar spune lucruri pe care toți le‑au putut vedea cu ochii. Dacă însă povestește pe larg viitorul, pe bună dreptate va fi socotit profet. Prin urmare, în chip firesc profeții erau numiți, la început, văzători (cf. 1Rg. 9
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
adevăr, dacă profetul ar vorbi despre ceva întâmplat deja, el n‑ar mai fi profet, căci ar spune lucruri pe care toți le‑au putut vedea cu ochii. Dacă însă povestește pe larg viitorul, pe bună dreptate va fi socotit profet. Prin urmare, în chip firesc profeții erau numiți, la început, văzători (cf. 1Rg. 9,9: LXX)”. Hipolit se consideră un discipol fidel al profeților veterotestamentari. Pe tot parcursul tratatului său, el va încerca să înțeleagă, să decodeze și să transmită
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ceva întâmplat deja, el n‑ar mai fi profet, căci ar spune lucruri pe care toți le‑au putut vedea cu ochii. Dacă însă povestește pe larg viitorul, pe bună dreptate va fi socotit profet. Prin urmare, în chip firesc profeții erau numiți, la început, văzători (cf. 1Rg. 9,9: LXX)”. Hipolit se consideră un discipol fidel al profeților veterotestamentari. Pe tot parcursul tratatului său, el va încerca să înțeleagă, să decodeze și să transmită, cu maximă justețe, fără vreo intervenție
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
putut vedea cu ochii. Dacă însă povestește pe larg viitorul, pe bună dreptate va fi socotit profet. Prin urmare, în chip firesc profeții erau numiți, la început, văzători (cf. 1Rg. 9,9: LXX)”. Hipolit se consideră un discipol fidel al profeților veterotestamentari. Pe tot parcursul tratatului său, el va încerca să înțeleagă, să decodeze și să transmită, cu maximă justețe, fără vreo intervenție personală, mesajele pe care le‑a primit prin intermediul Scripturilor (2, 3): „Și noi, ca buni ucenici ai lor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Prooimion‑ul îndeplinește două funcții: captează atenția și bunăvoința cititorilor (auditori) și afirmă perenitatea și în același timp actualitatea mesajului profetic. Această perenitate, am văzut deja, decurge din teoria Logosului ca vector integrator, a cărui manifestare este spirituală, în cazul profeților veterotestamentari, sau materială, în Întrupare. Misiunea exegetului se reduce la reperarea și ordonarea pasajelor din Scripturi care au legătură evidentă cu venirea Anticristului. Fiind cel care structurează trama hermeneutică a discursului pe baza materiei prime oferite de textele sfinte, exegetul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nechemați vor merge împreună cu dânsul. Va înălbi marea de pânzele corăbiilor sale și va înnegri câmpia de scuturi și de lănci. Și oricine i se va împotrivi în război, va cădea ucis de sabie. Hipolit atribuie acest text unui „alt profet” (♣ϑγΔ≅Η ΒΔ≅νΖϑ0Η). Ideea fundamentală este adunarea tuturor marilor puteri ale pământului în jurul unui conducător harismatic, a cărui extremă violență este denunțată de ultimul verset. Fragmentul de origine necunoscută face legătura între două teme majore ale mitului. Secțiunea principală
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
capitole, îndreptățit, desigur, de extraordinara lor bogăție, atât la nivel strict teologic, cât și la nivelul teologiei politice. Să vedem mai întâi traducerea fragmentului în discuție (cap. 23‑26): 23,1 Când spune leoaică ieșind din mare (Dan. 7,3), [profetul] se referă la împărăția de odinioară a babilonienilor; aceasta este una și aceeași cu capul de aur al statuii (cf. Dan. 2,32). Cuvintele aripile sale ca de vultur [arată faptul] că regele Nabucodonosor s‑a trufit avântându‑se împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
adică fierul, împărăția de acum. Pulpele ei de fier, zice (Dan. 2,3). După aceasta, ce mai rămâne, iubitule, decât tălpile de la picioarele statuii care sunt în parte de fier, în parte de lut, amestecate între ele. 2În chip tainic [profetul] arată prin degetele de la picioare cele zece regate ivite din prima [împărăție]. Zice Daniel: M‑am uitat cu luare aminte la fiară, și, iată, zece coarne în spatele ei între care va răsări altul mic ca un cucui și va smulge
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai curând „democrații”, care vor apărea ca urmare a împărțirii „imperiului de fier”. Cum a fost oare posibilă această interpretare, de vreme ce Daniel vorbește despre „degetele de fier” ale statuii (Dan. 2,42) în termeni destul de inexacți? Nicăieri, în descrierea vedeniei, profetul nu precizează zece regate. Din acest motiv, presupunem că Hipolit cunoștea direct monografia irineică care insistă tocmai asupra ideii diviziunii ultimului imperiu în zece mici regate și care interpretează pentru prima dată cele „zece degete” ale statuii, ca simboluri ale
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
bună”, ci va suferi, la rândul său, un fel de pedeapsă‑martiriu. Hipolit deschide un nou dosar, pe tema judecății și pedepsirii Romei (cap. 34‑42). Acest dosar cuprinde două feluri de texte: profeții care s‑au împlinit deja și profeții care se vor împlini cu siguranță, date fiind antecedentele credibile. Altfel spus, împlinirea profețiilor lui Isaia și Daniel despre primele trei imperii ale lumii constituie cea mai bună garanție pentru împlinirea profeției despre soarta Imperiului Roman. Exemple de profeții împlinite
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
noi entități politice, ci, în primul rând, caracterul său aberant. Domnia coaliției celor zece „democrații” va dura „o săptămână”, „săptămâna de la sfârșitul lumii” (cap. 43). Prima jumătate a acestei săptămâni va fi însă dominată (cf. Dan. 9,27) de figurile profeților Enoh și Ilie (43, 2). Hipolit reia (De Christo... 44‑45) teoria celor două parusii a lui Iustin, probabil prin intermediul lui Irineu. Cea dintâi parusie, caracterizată de umilință și dramatism, a fost anunțată de Ioan Botezătorul, care merge înaintea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din ceruri. Vor face semne și minuni, doar‑doar îi vor întoarce pe oameni la pocăință, din pricina uriașei lor răutăți și necredințe”. Hipolit aduce în sprijinul său mărturia lui Maleahi (3, 23‑24): „Iată, eu vă voi trimite pe Ilie, profetul, înainte să vină ziua Domnului, ziua cea mare și înfricoșătoare. El va întoarce inima părintelui către fiu și inima fiului către părinte, ca să nu vin eu să lovesc pământul cu pedeapsă”. 1 Enoh 90, 31 face aluzie la întoarcerea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a doi martori (cap. 11) pe care însă nu îi numește niciodată. Apocalipsa lui Petru (versiunea coptă, cap. 2) sintetizează cele două tradiții (numele și numărul personajelor), menționându‑i, pentru prima dată, în mod explicit, pe Enoh și Ilie, ca profeți eshatologici. Cu toate acestea, ea nu afirmă că vor fi uciși de Anticrist. Referitor la Enoh și Ilie era generalizată credința potrivit căreia aceștia nu au murit, ci așteaptă în rai sfârșitul lumii, credință atestată de Irineu (Adu. Haer. IV
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
2, 11 descrie ridicarea lui Ilie într‑un car de foc: „Iar Ilie a fost ridicat la cer în vifor”. Pasajul din Mal. 3,22‑23 relevă o tradiție care decurge direct din episodul descris la 4Rg. 2,11. De vreme ce profetul nu a murit, el trebuie să se întoarcă într‑o zi în mijlocul poporului său. Regăsim această credință mesianică în Evanghelii, iar, mai târziu, la Iustin. Victorin și Commodian se vor strădui să împace tradiția lui Ilie, singurul profet mesianic, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
11. De vreme ce profetul nu a murit, el trebuie să se întoarcă într‑o zi în mijlocul poporului său. Regăsim această credință mesianică în Evanghelii, iar, mai târziu, la Iustin. Victorin și Commodian se vor strădui să împace tradiția lui Ilie, singurul profet mesianic, cu cea care vorbește de un cuplu de profeți, așa cum vom vedea mai departe. Spre deosebire de Irineu (Adu. haer. V 28, 2), care identifica Anticristul cu fiara „ivită din mare” (Apoc. 13,2‑10), Hipolit vede în cea din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întoarcă într‑o zi în mijlocul poporului său. Regăsim această credință mesianică în Evanghelii, iar, mai târziu, la Iustin. Victorin și Commodian se vor strădui să împace tradiția lui Ilie, singurul profet mesianic, cu cea care vorbește de un cuplu de profeți, așa cum vom vedea mai departe. Spre deosebire de Irineu (Adu. haer. V 28, 2), care identifica Anticristul cu fiara „ivită din mare” (Apoc. 13,2‑10), Hipolit vede în cea din urmă simbolul domniei blestemate; Anticristul și complicele său fiind simbolizați prin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]