3,267 matches
-
unul din prietenii și coleg de liceu al lui Tudorel, noi prieteni cu părinții lui, a trebuit să urmeze agricultura fiind fiu de preot. Dar, după ce a ajuns inginer și-a luat la fără frecvență Licența În Litere cu lucrarea „Psalmii lui Arghezi” În care a arătat că poetul Arghezi 688 este un credincios. A căutat cartea În librării, n-a găsit-o, și i-am Împrumutat-o eu. M-am bucurat pentru adevăr, triumfă, uneori, și adevărul călcat În picioare
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ai căria autori sau prooroci sînt traduși în limba noastră și din a căria rodnicie de frumuseți vor fi scoase cele mai multe exemple despre înalt și frumos care se află cu îmbilșugare și poate ca nicăiri cu atîta întraripare ca în Psalmii lui David cei cîntați pe vîrful și în poalele Libanului și în elegiile plîngeroase ale lui Ieremia cele suspinate pe punturile Iordanului. Limba bisericii el o va avea drept temei spre a forma alcătuirea școlarilor săi în deprinderile ce vor
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
societății vechiului Israel era aceea că se baza pe căsătoriile monogame (Pilda 5, 15-19). Un motiv determinant în a lua și pe cea de-a doua soție era dorința arzătoare a unor bărbați de a avea cât mai mulți urmași (Psalmi 127, 3-5) și tot așa procedau în cazul în care soția se dovedea sterilă ori nu năștea decât fiice. Prezența mai multor femei în aceeași familie nu era deloc avantajoasă. De cele mai multe ori femeia sterilă era disprețuită de tovarășa ei
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
erau o dovadă a iubirii lui Dumnezeu: „Femeia ta ca o vie roditoare în laturile casei tale, fiii tăi ca niște vlăstare tinere de măslin împrejurul mesei tale. Iată așa se va binecuvânta omul cel ce se teme de Domnul” (Psalmul 127, 3-4). Binecuvântarea divină în deosebit, consta în nașterea unui număr cât mai mare de fii (copii de parte bărbătească) (Facere 29, 31; 30, 24). Copilului i se dădea numele imediat după naștere, iar în ziua a opta era circumcis
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
a bunei cuviințe. Tot ce fac părinții pentru copiii lor, pentru educația lor, fac din dragoste. Din ea izvorăsc și celelalte virtuți pentru care părinții sunt datori să le sădească și să le cultive în inima copiilor temerea de Deus (Psalm 33, 11), ascultarea (I Timotei 3, 4), purtarea cuviincioasă (Proverbe 22, 6), credința puternică (Isaia 38, 19) și mai ales poruncile și căile, legile Domnului (Facere 18, 19). În lumina Sfintei Scripturi, părinții sunt mai datori săși binecuvânteze copiii (Facere
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
este aceea de a iubi pe copil (Tit. 2, 4). Copiii nu trebuie născuți numai din plăcere, din păcat sau din întâmplare. Copiii trebuie născuți din dragoste. Părinții trebuie să-i învețe pe copii legea lui Deus (Deuteronom 4, 9-10; Psalm 77, 5-7). Părinții au datoria de a-i învăța pe copii dreapta credință, frica de Deus (Facere 19, 19). De asemenea, ei trebuie să le povestească copiilor minunile lui Deus din sfintele cărți (Isire 13, 14-51), să-i învețe pe
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
reia un ritual, ca o nouă tentativă de acces într-un spațiu/timp magic, unificând gama atitudinilor lirice sub semnul unei gestici simbolice. Versul rămâne, esențial, rostire, adică discurs adresat unui interlocutor tăcut. De aici preferința poetului pentru cântec, baladă, psalm, „lied”, „silogism”, toate purtând, cu accente și intensități diferite, un frison metafizic, prezent de la primul poem al cărții de debut, până la Ziua cenușii (2000): „dinspre îngheț te bântuie un vânt,/ fantastici nori ți se-nvârtesc în creier,/pe osii strâmbe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
aveam bani foarte mulți, nu aveam timp de extra vaganțe. Acum, când aș avea timp, s-au cam rărit... Asta nu m-a împiedicat să fac călătorii, croaziere, am ajuns până la Polul Nord, am mers printre foci, am cântat chiar niște Psalmi acolo, apoi am coborât prin Spitzberg, am văzut casa lui Grieg și, deodată, în acel amfiteatru cu o acustică nemaipomenită, am cântat singură aria lui Solveig. știi ce impresionant a fost? Bine, am fost la Mormântul Sfânt, am făcut toată
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
a Bărăganului. "Dumnezeu a murit în Bărăgan" este o luminoasă revanșă a memoriei asupra unui trecut întunecat. Ioan Groșan CAIETUL NR. 1 Miluiește-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu și inima mea." (Psalm 30:9) "Cogito ergo sum." (René Descartes) "Je me révolte donc j'existe." (Albert Camus) " Câtă luciditate, atâta dramă..." (Camil Petrescu) 1. O MIUȚĂ CAPTIVANTĂ "Unul dintre cele mai bune lucruri ce ți se pot întâmpla în viață este acela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și copii. Nu știam că steagul în bernă fâlfâia deja și al intrarea în curtea noastră și că ne va însoți o mare parte din copilărie, marcându-ne în mod dureros întreaga existență. Cel ce păzește pe prunci este Domnul. (Psalmi 6) Dar cum, Doamne? În ce fel? În rândurile care urmează veți afla povestea unei familii simple, la fel ca a multora care au suferit pe nedrept persecuțiile unui regim totalitar. Cu vârful degetului zdrelit și însângerat, călcând din ce în ce mai greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care-și luau din priviri rămas bun de la locurile în care se născuseră și pe care o mare parte din ei nu aveau să le mai revadă niciodată. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu și întorci fața Ta de la mine? (Psalm 87) Prin praful stârnit de copitele cailor și de roțile căruțelor, de târșâitul picioarelor amărâților care mergeau pe jos ținându-se de loitrele căruțelor, am ajuns, cu chiu cu vai, la gară. 6. REPARTIZAREA ȘI ÎMBARCAREA La ambele capete ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care așteptau înfrigurate semnalul de plecare. Unde? Încotro? Era o liniște înfricoșătoare, o tăcere de sfârșit de lume. Venea Apocalipsa? Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele. (Psalm 37) La atâta amar de lume te așteptai să fie o vânzoleală de nedescris: larmă multă și strigăte disperate, îndelungi, sfâșietoare. Nu! În această muțenie generală doar ochii "vorbeau" cu o intensitate de laser și cu o precizie de chirurg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
spasmodică și violentă cu jetul de aburi șuierători. O baie de cenușă fierbinte se repezea cu dușmănie asupra garniturii, ca din conul unui vulcan în erupție. Era îngrozitor! Peste mine au venit mâniile Tale și înfricoșările Tale m-au tulburat. (Psalm 87) Asistam parcă la o luptă înverșunată, surdă și disperată, între două forțe: a binelui și a răului. Ființele umane aflate în vagoanele închise și păzite de militari înarmați cu pistoale-mitralieră se opuneau, refuzau mental să urmeze locomotiva. Era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de oaie ne-au întremat. Am băut din sticlele umplute de Mircea și, sub privirile ocrotitoare ale mamei și ale Sfintei Fecioare Maria, am adormit. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine și pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. (Psalm 62) În ghereta frânarului de pe platforma din față a vagonului nostru, Neamțul, înarmat cu pistolul-mitralieră, moțăia "vigilent" cu arma între picioare, supraveghind cu strășnicie somnul "dușmanilor poporului" și pacea universală. 12. BUCURII ȘI NECAZURI Viața își urma cursul ei, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mă fac fără tine și fără fetița mea? De ce, Doamne, de ce mă oropsești și le-ai luat pe amândouă deodată? Cu ce-am greșit înaintea Ta? Că ne-am sfârșit de urgia Ta și de mânia Ta ne-am tulburat. (Psalm 89:7) Cele două bătrâne stăteau deoparte. Mama, în genunchi, îi șoptea bapței rugăciuni în poloneză, ca și cum i-ar fi transmis post-mortem un mesaj printr-un cod secret cunoscut numai de ele. Tata a coborât din mașină și, ajutat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
zidirea noastră, adusu-Și-a aminte că țărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; așa va înflori. Că duh a trecut printr-însul și nu va mai fi și nu se va mai cunoaște încă locul său. (Psalm 102) Așa cum cere tradiția ortodoxă, toți participanții au fost invitați la pomană, adică la o primă pomenire a sufletelor răposatelor. S-au așezat mese și scaune în cele două camere. Părintele și dascălul au mai cântat o dată "Veșnica lor pomenire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
întorci fața Ta? Uiți de sărăcia noastră și de necazul nostru? Că s-a plecat în țărână sufletul nostru, lipitu-s-au de pământ pântecele noastre. Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și ne izbăvește pe noi, pentru numele Tău. (Psalmi 43, 25, 26, 27, 28) 22. MOARTEA UNUI CÂINE DE PAZĂ sau DEVOTAMENTUL ORB ȘI MILOSTENIA ORTODOXĂ În curtea bunicilor își făcea veacul un dulău impresionant: un mioritic solid și lățos, cu părul spălăcit spre gri și cu ochii ascunși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai ospitaliere. Se intra într-un fel de letargie, de amorțeală generală. Ce era de făcut?? Pentru ce Doamne lepezi sufletul meu și întorci fața Ta de la mine? Peste mine au venit mâniile Tale și înfricoșările Tale m-au tulburat. (Psalmi 87) Gardul de nuiele împletite fusese cândva frumos, ca orice lucru nou făcut cu pricepere și dăruire. N-aș putea garanta că inițial, la momentul construcției, fusese neapărat o capodoperă. Dar, în mod sigur, fusese un lucru bine făcut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
acte condamnabile. Cine știe? Până la urmă, tind să accept ideea că, încă din copilărie, au existat în mine morbul distrugerii și al mistificării, ambele fiind implanturi ale medicinii luciferice. Dixit! Păcatele tinereților mele și ale neștiinței mele nu le pomeni. (Psalm 24:7) 25. ATAC LA PERSOANĂ sau PURICII DEZLĂNȚUIȚI În lumea asta sunt două feluri de oameni: bogați și săraci. Bunicii mei, cu o casă plină de copii, făceau parte din a doua categorie. Ca atare, în casa lor nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vreme făcând parte din ceata îngerilor Domnului. La Tîrgu Neamț, tata a închiriat o locuință cu o curte mare plină de bălării. Lipsuri, foamete, mizerie cumplită: Ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc și Tu le dai lor hrană la bună vreme. (Psalm 144:15) Se părea că suntem sortiți cu toții pieirii și că nu mai există nicio șansă de supraviețuire. Dar, deodată, parcă ceva începuse să se miște. Echipe formate la nivelul primăriei umblau prin cartiere, pe străzi, din casă în casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cei mai numeroși, slăbiți și aproape doborâți de inaniție, rosteau această propoziție cu ultimele lor puteri, în speranța că li se va da un răspuns: "Vin americanii???". Unii transformaseră sintagma în imn religios, psalmodiind-o ca pe o ectenie, un psalm ori o litanie: "Doam-ne mi-lu-ie-eș-te! Vin a-me-ri-ca-a-nii!" Sărmanii oameni! Aproape înnebuniseră. Erau loviți de un "delirium tremens" de o intensitate inimaginabilă. Pentru nemțeni, venirea americanilor era comparabilă cu înfrigurarea cu care evreii îl așteptaseră, cândva, pe Mesia, pe Unsul Domnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
memoria noastră s-a declanșat brusc, dând curs unei porniri lăuntrice de nestăpânit: Mânca-vor săracii și se vor sătura și vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului. (Psalmi 21:30) Amin! 27. FUGARII sau SIMPTOME MALADIVE Mircea este cel de-al treilea copil născut în familia Aciocîrlănoaiei, dar după decesul lui Vasile și cel al Silvicăi, el a rămas fratele nostru cel mai mare. Frumos și inteligent, înzestrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se limitează doar la senzații: dispunem de rațiune, conștiință, credință, o viață sufletească intensă și diversificată. Ca atare, îmi repugnă visceral ideea asimilării cu "oile" și "caprele" sau orice altă necuvântătoare! Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi. (Psalm 22:1) Sunt om, Doamne, și nu "oaie" sau orice altă rumegătoare, clar?! Țin nebănuit de mult la statutul și la statura morală de "Homo sapiens", în ciuda tuturor imperfecțiunilor de care dă el dovadă. "Homo sum, humani nihil a me
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
universale: nici rob, nici sclav, nici slugă; și nici mujic, iobag sau șerb; nici... supus austriac! NU! Sunt un OM LIBER! Limpede?? Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului... (David 18:10) Începutul înțelepciunii este frica de Domnul. (Psalm 110:10) Doamne, încă mai cred în Tine, cred că exiști undeva, acolo și aici, ca o entitate omniprezentă, omnipotentă, omniscientă, cred că ești suveranul unic a tot ceea ce există pe pământ și în cer. Dar așteaptă-mă să vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mână, au revenit în partea noastră a vagonului, reluându-și fiecare locul său, pentru un moment de tăcere meditativă. Vasăzică, așa stăteau lucrurile... Oare unde o fi Bărăganul ăsta?? În tot locul stăpânirii Lui binecuvintează suflete al meu pe Domnul. (Psalmi 102) Copii, a sosit momentul să luăm o gustare. Aveți puțină răbdare. Imediat! Jumătatea de ziar rămasă a fost întinsă pe dușumea, în fața noastră. Noi formam acum un cerc în mijlocul căruia, pe o foaie de ziar, se aflau pâinea, slănina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]