2,118 matches
-
mi apucai calul de căpăstru. Mă apropiai încet, cu răsufletul greu, și inima mi se zbătea cu tărie în coșul pieptului. Lăsai calul singur. Mă apropiai, mă oprii lângă ușă. Voii să strig. Pe cine să strig? Poate-i acasă pușcașul. Și nici n-aveam glas în gâtlej. Tresării deodată. Glasul Chivei întreba chiar lângă mine, îndărătul ușii: — Dumneata ești, taică? De-abia putui îngâna: — Nu, Chivo, eu sunt, deschide... Nici un răspuns. Poate sta la îndoială: poate se gândea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
obraz... Ești ostenit? — Da, am umblat mult pe câmp... Ostenit însă nu eram, și nu înțelegeam ce puteam avea - deși greutatea, negura care mă învăluise, mă apăsa încă. Fără voie, ținteam cu ochii mânile uriașe și pline de noduri ale pușcașului. Și dintrodată simții frica mânilor acelora mari, care m-ar fi putut strivi într-o clipă; frică de ele și de mânia multă vreme închisă, care ar fi putut să izbucnească dintrodată și să se abată și asupră-mi. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dragoste. Cu frică venea, ori mă aștepta, cu teamă se despărțea de mine. Era acum trasă la față, îi luceau ochii ca de o suferință ascunsă; cu rușine, cu umilință, deseori se uita la mine, și frica, frica de mânia pușcașului de multe ori tresărea din fundul ființii ei puternice, în vorbe șoptite cu ochii mari, și atunci peste dragostea noastră parcă trecea o suflare rece. Era o fată simplă, vorbe frumoase nu putea spune, însă toate simțurile ascuțite îi dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
striga că mă omoară și pe mine, că nu-s copilul lui, că sunt spurcată și mă dă la câni... Am înțeles tot. Și pe urmă maica a murit!... Eu o priveam cu neliniște. Înțelegeam acum și întunericul din sufletul pușcașului și, poate, și simțirea mai deosebită a Chivei. Dar greșala tinereții mele o vedeam nelămurită încă: nici nu puteam s-o înțeleg; cumplitele lucruri neguroase de demult, totuși, îmi trimeteau o adiere de durere din mormântul trecutului. Iar Chiva, alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dădu bună-ziua cu glasu-i încet și-și căută de treabă. Nimic nu putea să mă neliniștească. Dar domnul Sandu Popescu voia să-mi spuie ceva și nu putea. Totuși, când pornirăm spre baltă, îmi făcu un semn din ochi spre pușcaș. Îmi făceam felurite gânduri. Poate m-a simțit el, sau altcineva, și-mi da de veste să mă feresc, sau poate chiar vânătorul căzuse la bănuială. O neliniște ușoară îmi plutea pe suflet, și băgam de samă la toate mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Apoi, asta-i, boierule, eu voiam numai să știu... Atât... Și ochii lui șireți așteptau parcă o mărturisire. Eu încălecai repede și dădui pinteni calului. Iar pe drum, cu neliniște, începui să-mi perindez prin minte toate mișcările și privirile pușcașului. Apoi mă gândii la Chiva, la zorii de dragoste pe care abia-i așteptam iar, și iar îmi veni în minte chipul lui neica Marin... O mulțime de gânduri felurite, care însă nu puteau să-mi aducă nici o hotărâre, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
VIItc "VII" O dorință bolnavă de a afla mă chinuise toată ziua și mă adusese întins, cu toată strângerea de inimă, la crâșma lui Sandu, și apoi la luntrea care aștepta ca întotdeauna. Cercetasem cu ochii pe crâșmar, cercetam pe pușcaș: nu, parcă nu era nimic. Mă gândeam. Un timp n-o să mai vin diminețile; și lucrurile se vor liniști, dacă este vreo bănuială. De știut, nu se putea să știe vânătorul. N-avea de unde. Ș-apoi era destul de liniștit. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pierdut, cine știe de unde, de la o ființă care se stinge în mlaștini, departe, sau care poate s-a și stâns. „Niculiță! Niculiță!“ Tresar. Și într-o clipă, fără să vreau, întrebarea naște: —Unde-i Chiva? Ce-ai făcut cu ea?... Pușcașul rânjește; ochii rotunzi au sticlirea Iezerului. Și deodată un glas - un glas străin parcă, jos, ostenit, înfiorător - glasul lui Marin, totuși pornește: Unde-i? Ce-am făcut? Ce-am făcut eu? Dar tu ce-ai făcut?... Și iar rânji neclintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în Semănătorul, nr. 17-18 din 20 aprilie 1907. În perioada în care a scris povestirea, Sadoveanu obișnuia să meargă la vânătoare în Valea Râștei, însoțit de setter-ul său, Nero. Profira Sadoveanu spune că Pădurarul era, de fapt, un cunoscut pușcaș de la Dolhasca. „Câteva din cele mai frumoase pagini de natură din întreaga literatură a lui Sadoveanu sunt aici, o nuvelă fină, construită cu o mână de bijutier.“ (N. Manolescu) Folclorul oral susține că tânărul Nicolae Labiș a fost atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o rână și privi pe ușa colibei, în văi, coama înflorită alb a codrului de brad. Era încă lumină în liniștea de moarte. Moș Calistru tresări: —Unde-s cânii? — Aici. Bătrânul întinse urechea: — Atunci ce s-aude? Sunt și alți pușcași în munte. Cânii lor au sculat caprele și le mână. Dă-te repede în țiitoarea noastră; așteaptă liniștit și însamnă bine. Ia și cățeii. Eu m-oi hodini aici. Țâhnitul copoilor străini suna departe încă, subțire și cu răsunete ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el, încleștând pe uncheșul neclintit. Cei chemați nu întârziară. Boghean îi văzu suind din râpă, cu căciuli mari și capete pletoase. Erau oameni cunoscuți, pădurari de pe Moișa. —Care chiamă? strigă unul. —Veniți aici, bădică, răcni flăcăul cu lacrimi în glas. Pușcașii grăbiră spre colibă. — Ce este, măi Dăvidel? Când văzură pe moș Calistru, pricepură. Fără un cuvânt, Boboc, pădurarul cel scund, se repezi, smulse din foc o crenguță aprinsă de cetină ș-o puse în mâna întinsă a bătrânului, ca să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am văzut o cioată, de la un copac tăiat. Tudorel avea o armă militară Z.B. gășită și foloșită de tatăl lui, primarul comunei și care avea voie s-o folosească ca armă de apărare. Vărul meu era un bun ochitor, pușcaș, nimerind chiar și vrabia de pe creanga unui copac. A pus arma la ochi să tragă în cioata care îi stătea în cale, dar în momentul apăsării pe trăgaci observă că cioata se mșică și se ridică țiganul Apangică, lăutarul satului
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
cu manetele, chicotind În micile lor mîini pline de bijuterii. — Așteaptă aici! Tatăl lui Jim deschise portiera și ieși pe stradă. — Jamie, ai grijă de mama! Se auzeau salve de mitralieră venind dinspre soldații japonezi care capturaseră vasul american Wake. Pușcași aflați pe pasarelă trăgeau În marinarii englezi care Înotau spre mal, de pe vasul Petrel. Cuterul vasului, Încărcat cu răniți, se scufunda În apa puțin adîncă ce acoperea bancurile de nisip de sub cheiul Concesiunii Franceze. Marinarii alunecau În noroiul care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la pereții umezi. O piscină goală avea ceva sinistru și Încercă să-și imagineze la ce ar putea folosi dacă nu era umplută cu apă. Îi amintea de cazematele de beton de la Tsingtao și de urmele Însîngerate lăsate de mîinile pușcașilor nemți Înnebuniți pe pereții chesonului. Oare urmau să se comită crime În toate piscinele din Shanghai, iar pereții acestora erau Îmbrăcați În ceramică pentru a se putea spăla sîngele? Părăsind grădina, Jim Își trecu bicicleta prin ușa verandei. Apoi, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șterse sîngele pe tulpinile lor și Își linse degetele. Deja Își Îndeplinise misiunea. Căpitanul Soong traversase orezăria și urca pe pămîntul moale al terasamentului. Înarmați cu bîtele lor, culii Îl urmară, Însoțiți de Basie și de francez. Două grupuri de pușcași traversau a doua orezărie. Australianul și un dezertor din Guomindang ședeau pe șasiul mașinii și beau vin. Jim urcă panta albă ca talcul. Ploaia spălase o parte a terasamentului, iar el se tîrÎ pe sub șinele ruginite și traversele putrede. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe toată pensia mea că nu umblă cu derbedei. Personal m-am axat pe alți trei suspecți, despre care am aflat că sunt eliberați condiționar: doi poponari și un cuceritor autentic - genul de predicator înalt, cărunt, care-a încolțit trei pușcași marini în timpul războiului și care obișnuia să-și ungă scula cu pastă de dinți. Toți trei au fost consemnați în noaptea cu pricina la Midnight Mission, iar pentru alibiul lor se jură însăși maica Mary Eckert. Breuning se opri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și deci nu se putea ocupa de corupție. Și asta pentru că problema corupției a rămas ultima chestiune nerezolvată de pe agenda de preaderare. E drept că procesul de negocieri pentru aderare a mers rapid, sub conducerea unor tehnocrați competenți ca Vasile Pușcaș sau Leonard Orban. Dar două chestiuni trenau și au riscat să blocheze pur și simplu încheierea negocierilor: agricultura și corupția. Dacă în cazul agriculturii era vorba despre capacitate administrativă (dovadă că problemele s-au rezolvat rapid după aderare), în cazul
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
era un simplu turist În Atena, care admira Acropola, când auzise de război și se dusese acolo imediat. Cizmele uriașe de junglă erau la fel de largi ca și galoșii. Părintele Newell asuda În costumul verde de luptă. Părul tuns ca la pușcașii marini, ochii și ei verzi și obrajii un splendid roșu cărnos. Dedesubt, tancurile goneau și fumul ieșea În nori galbeni din pământ. Puține zgomote se iscau. Domnul Sammler În sala de așteptare tresări acum și se ridică În picioare. Wallace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai potrivit, pentru funcția de șef al grupei, aș fi, cu Îngăduința voastră, tot eu, Gigi Bărbosu, cum aud că mă dezmierdați, de un timp, În loc să-mi spuneți, pe numele adevărat: Fotograful Bănuit. Fotograful de ocazie, adaugă, unul dintre hâtrii pușcași, după care, se explică: fiindcă, și numele pe care pretinzi că-l ai, de la mama și de la tata, e tot de Împrumut, vreau să spun, tot un fel de poreclă, e; Fotograful Bănuit, ca să nu mă exprim, Fotograful Cârpaci. Ha
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
o ingenioasă cursă împotriva atacatorilor. Cei care escaladau zidul și treceau pe drumul de strajă încercând să intre în turn cădeau în această capcană.Turnurile de flancare au un parter cu metereze pentru tunuri, și deasupra, o sală boltită pentru pușcași. Laturile de est și de vest ale turnului sunt încadrate în zidul incintei, iar laturile de nord și sud au câte doi contraforți, care au mai mult rol decorativ. Bolțarii arcurilor turnului sunt decorați cu rozete pătrate. Arhitectura turnului Cetățuiei
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
care se spunea că dăduse lovituri Îndrăznețe, chiar intrase În depozite bancare, transferase, de acolo, În conturi fantomă dolari, spărsese chiar și un cod al marinei americane, asta doar ca probă supremă a iscusinței sale, nu pentru a afla numărul pușcașilor; tipul, cînd era băut, se lăuda și el cu toate astea, nu prea se ferea, nici nu Îndrăznea nimeni să toarne, În Christiania acela ar fi fost un exclus. Poate chiar un om mort. Asta nu Însemna că era o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cutii ruginite, scânduri putrede, o bucată de plastic pe care vântul o poartă de colo colo, ne arată că acest teritoriu a fost ocupat pe vremuri de așezări de proscriși. În curând edificiile orașului vor înainta ca o linie de pușcași umăr la umăr și vor pune stăpânire și pe acest teren, lăsând între cele mai avansate dintre ele și primele barăci doar o fâșie îngustă, un nou pământ al nimănui, care așa va rămâne până în momentul când se va trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
slab luminate, prin Înalta grijă a a strălucitului cârmaci, cel care raționalizase și benzina reducând aproape de zero traficul de noapte pe drumurile naționale. Echipajul maiorului Roznoveanu Înainta silențios și sigur prin noaptea liniștită și Întunecată. Mașina viră spre stânga către Pușcași, ajunse În dreptul primăriei și se Îndrepta către Poiana lui Alexa, satul de pe dealul din marginea pădurii Mavrocordat. Au trecut de „Șușmeaua Pușcașului” și au fost Înjurați de Mihai a lui Sava care venea bine afumat de la târg și nu voia
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
naționale. Echipajul maiorului Roznoveanu Înainta silențios și sigur prin noaptea liniștită și Întunecată. Mașina viră spre stânga către Pușcași, ajunse În dreptul primăriei și se Îndrepta către Poiana lui Alexa, satul de pe dealul din marginea pădurii Mavrocordat. Au trecut de „Șușmeaua Pușcașului” și au fost Înjurați de Mihai a lui Sava care venea bine afumat de la târg și nu voia să-și tragă căruța din mijlocul drumului prăfuit. Foarte ofensat că cineva mergând cu farurile stinse vrea să-l sperie tocmai pe
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pățăsc din cauza fetilor celi răli! Va, cu inima cât un puricel și tremurândă, Înțelese esențialul zguduitor: fetele din ziua de azi sunt toate rele și dacă le iubești, te opresc din creștere și rămâi mic și ghebos ca Puchinel de la Pușcași, te slăbesc și ajungi ca GhițÎVergicî sau te Îngălbenești ca Jak-jâdanu’ di la Vaslui! Adio ș-un praz verdi! Nu mai mă fac eu mari ca nenea Ionel, niciodată! Hotărât lucru, dom’șoara Elizăbet este de la oraș și este foarte
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]