KorAP: Find »[drukola/base=puști & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...79 80 81 ...100 >

2,499 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

pe Tolman. Dar numai pentru o clipă ... acum, Tolman se îndrepta spre ieșirea centrală. Vasco se întoarse pe loc și ieși pe ușa laterală în foaier, chiar în clipa în care apărea și Tolman, clipind în lumina strălucitoare a holului. Puștiul se uită la ceas și porni pe coridorul îndepărtat, pe lângă geamurile mari de sticlă ce dădeau spre turnul din cărămidă roșie al Campanilei din San Marco, recreate de hotelul Venetian și luminată puternic în noapte. Se îndrepta spre zona piscinei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
la hotel? — Nu. — Atunci, nu e profesionistă? întrebă Vasco. — Suntem în Nevada, replică Dolly. Pe monitor, rusoaica intră în cameră și ușa se închise. Vasco învârti butonul de acord al monitorului video și alese una dintre camerele video din interior. Puștiul avea un apartament mare, de aproape 200 de metri pătrați, aranjat în stil venețian. Fata înclină aprobator din cap și zâmbi. — Frumos. O cameră frumoasă. — Mda. Vrei să bei ceva? Ea refuză, clătinând din cap. — Nu prea am timp. Duse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
scos. Un abur alb plutea în jurul gurii containerului. Tolman se holba la el prin geam, cu niște ochi înnebuniți. Ieși afară, fiule. Nu face prostii, spuse Vasco. Tolman clătină din cap. — E periculos, zise Vasco. Știi că e periculos. Dar puștiul apăsă un buton, iar liftul porni din nou în sus. Vasco avu un presentiment urât. Era clar că puștiul știa. Știa perfect de bine ce făcea. — E aici, sus, zise Dolly, de la etajul doi. Dar ușa nu se deschide. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Ieși afară, fiule. Nu face prostii, spuse Vasco. Tolman clătină din cap. — E periculos, zise Vasco. Știi că e periculos. Dar puștiul apăsă un buton, iar liftul porni din nou în sus. Vasco avu un presentiment urât. Era clar că puștiul știa. Știa perfect de bine ce făcea. — E aici, sus, zise Dolly, de la etajul doi. Dar ușa nu se deschide. Se întoarce iar jos. — Du-te înapoi la masă, îi spuse Vasco. Lasă-l să iasă. Ea înțelese imediat ce voia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
picioare! Brusc, ochii lui Tolman se rotiră în cap și el căzu pe spate. Liftul începu să urce. — Ce naiba? zise unul dintre indivizii de la securitate? De fapt, cine-i tipul? Of, fir-ar al naibii să fie! își spuse Vasco. Puștiul apăsase o manetă care blocase circuitele liftului. Avură nevoie de patruzeci de minute ca să deschidă ușile și să-l scoată afară. Bineînțeles, murise de mult. În clipa în care căzuse, se scufundase într-o atmosferă de 100% azot, de la azotul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
afară. Bineînțeles, murise de mult. În clipa în care căzuse, se scufundase într-o atmosferă de 100% azot, de la azotul lichid care ieșea din container. Cum azotul era mai greu decât aerul, umpluse progresiv liftul, de jos în sus. Când puștiul căzuse pe spate, era deja inconștient și murise în mai puțin de un minut. Tipii de la securitate voiau să afle ce era în container, care nu mai fumega. Vasco își puse niște mănuși și trase afară tubul lung de metal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
malul opus. Cărarea prin junglă se îngusta și avea pete de nămol. Celor din echipă nu le plăcea asta și făceau mult zgomot, încercând să ocolească petele umede. În cele din urmă, unul dintre ei întrebă: — Cât mai este? Era puștiul. Adolescentul american plângăcios, cu pete pe față. Se uita la mama lui, o matroană masivă, cu o pălărie de paie largă. — Am ajuns? se văicări puștiul. Hagar duse degetul la buze. — Liniște! — Mă dor picioarele. Ceilalți turiști stăteau în jurul lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
petele umede. În cele din urmă, unul dintre ei întrebă: — Cât mai este? Era puștiul. Adolescentul american plângăcios, cu pete pe față. Se uita la mama lui, o matroană masivă, cu o pălărie de paie largă. — Am ajuns? se văicări puștiul. Hagar duse degetul la buze. — Liniște! — Mă dor picioarele. Ceilalți turiști stăteau în jurul lor, un grup în haine de culori țipătoare. Se uitau la puști. Dacă faci zgomot, nu o să-i vezi, șopti Hagar. Oricum nu-i văd. Puștiul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
mama lui, o matroană masivă, cu o pălărie de paie largă. — Am ajuns? se văicări puștiul. Hagar duse degetul la buze. — Liniște! — Mă dor picioarele. Ceilalți turiști stăteau în jurul lor, un grup în haine de culori țipătoare. Se uitau la puști. Dacă faci zgomot, nu o să-i vezi, șopti Hagar. Oricum nu-i văd. Puștiul se bosumflă, dar intră în rând, când grupul porni din nou. Zilele acelea erau în mare parte americani. Lui Hagar nu-i plăceau americanii, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
văicări puștiul. Hagar duse degetul la buze. — Liniște! — Mă dor picioarele. Ceilalți turiști stăteau în jurul lor, un grup în haine de culori țipătoare. Se uitau la puști. Dacă faci zgomot, nu o să-i vezi, șopti Hagar. Oricum nu-i văd. Puștiul se bosumflă, dar intră în rând, când grupul porni din nou. Zilele acelea erau în mare parte americani. Lui Hagar nu-i plăceau americanii, dar nu ei erau cei mai răi. Trebuia să recunoască faptul că cei mai răi erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Brad. Îi făcu cu ochiul Lisei și apoi porni spre ușa cu card de acces, intrând în zona de securitate. Rick îl urmă, spumegând. La unul dintre cele două birouri din micul birou de securitate cu pereți de sticlă, un puști își examina cu atenție palma mâinii stângi. Ignora complet setul de monitoare din fața lui. — Jason, spuse Brad, pe un ton de avertizare. Domnul Diehl e aici. — Oh, rahat. Puștiul se îndreptă imediat pe scaun. — Scuze. Mi-a ieșit o spuzeală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
birouri din micul birou de securitate cu pereți de sticlă, un puști își examina cu atenție palma mâinii stângi. Ignora complet setul de monitoare din fața lui. — Jason, spuse Brad, pe un ton de avertizare. Domnul Diehl e aici. — Oh, rahat. Puștiul se îndreptă imediat pe scaun. — Scuze. Mi-a ieșit o spuzeală. Nu știam dacă... — Dl. Diehl vrea să se uite la camerele de securitate. Care anume camere vreți să fie, dl. Diehl? Of, Dumnezeule. — Camerele cu parcarea, spuse Rick. Exact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
patruzeci și opt de ore în urmă și ... — Am venit cu mașina la lucru, în dimineața asta, zise Diehl. — Exact, la ce oră a fost asta? — Am ajuns aici la șapte. — Bun. Jason, să începem cu ora șapte, azi dimineață. Puștiul se foi pe scaun. — Hm, domnule Gordon, camerele din parcare nu merg. — Oh, așa este, spuse Brad și se întoarse spre Rick. Camerele din parcare nu merg. — De ce? Nu știu sigur. Credem că este o problemă cu cablul. De când nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
camerele din parcare nu merg. — Oh, așa este, spuse Brad și se întoarse spre Rick. Camerele din parcare nu merg. — De ce? Nu știu sigur. Credem că este o problemă cu cablul. De când nu mai merg? — Păi ... — De două luni, spuse puștiul. — Două luni! — A trebuit să comandăm piese de schimb, zise Brad. — Ce piese de schimb? — Din Germania. Ce piese de schimb? — Trebuie să mă uit. — Putem folosi camerele de pe acoperiș, spuse puștiul — Ei bine, atunci arată-mi camerele de pe acoperiș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
nu mai merg? — Păi ... — De două luni, spuse puștiul. — Două luni! — A trebuit să comandăm piese de schimb, zise Brad. — Ce piese de schimb? — Din Germania. Ce piese de schimb? — Trebuie să mă uit. — Putem folosi camerele de pe acoperiș, spuse puștiul — Ei bine, atunci arată-mi camerele de pe acoperiș, zise Diehl. — Exact. Jason, camerele de pe acoperiș. Avură nevoie de cincisprezece minute ca să deruleze banda înregistrată și să înceapă să o vizioneze. Rick văzu cum își parca Porsche-ul. Se văzu coborând din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
ridică. Ușa se deschise. — Gordon? Să mergem. — Ce este? Ți-a venit avocatul. Polițistul îl împinse pe Brad pe un hol și apoi într-o cămăruță. La masă stătea un bărbat în vârstă, într-un costum cu dungulițe, și un puști într-o giacă Dodgers, cu un laptop în fața lor. Puștiul avea ochelari cu rame groase, din baga, care îl făceau să semene cu o bufniță. Sau cu Harry Potter. Se ridicară amândoi la intrarea lui și îi strânseră mâna. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
a venit avocatul. Polițistul îl împinse pe Brad pe un hol și apoi într-o cămăruță. La masă stătea un bărbat în vârstă, într-un costum cu dungulițe, și un puști într-o giacă Dodgers, cu un laptop în fața lor. Puștiul avea ochelari cu rame groase, din baga, care îl făceau să semene cu o bufniță. Sau cu Harry Potter. Se ridicară amândoi la intrarea lui și îi strânseră mâna. Nu le reținu numele. Dar știa că erau de la firma de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
rău. Ne mai vedem. Capitolul 28 Cauțiunea fusese fixată la jumătate de milion de dolari. Avocatul lui Brad Gordon o plăti. Brad știa că erau banii unchiului lui, dar măcar era liber să plece. În timp ce ieșea din sala de judecată, puștiul cu aspect ciudat, în jachetă Dodgers, se apropie de el și îi spuse: — Trebuie să stăm de vorbă — Despre ce? — Ți s-a înscenat totul. Știu exact cum s-a întâmplat. — Da? — Da. Trebuie să stăm de vorbă. Puștiul rezervase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
judecată, puștiul cu aspect ciudat, în jachetă Dodgers, se apropie de el și îi spuse: — Trebuie să stăm de vorbă — Despre ce? — Ți s-a înscenat totul. Știu exact cum s-a întâmplat. — Da? — Da. Trebuie să stăm de vorbă. Puștiul rezervase o sală de interogatoriu, într-o altă parte a tribunalului. Erau doar el și Brad. Puștiul închise ușa, își deschise laptopul și îi făcu semn lui Brad să se așeze. Întoarse laptopul așa încât Brad să poată să vadă ecranul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
stăm de vorbă — Despre ce? — Ți s-a înscenat totul. Știu exact cum s-a întâmplat. — Da? — Da. Trebuie să stăm de vorbă. Puștiul rezervase o sală de interogatoriu, într-o altă parte a tribunalului. Erau doar el și Brad. Puștiul închise ușa, își deschise laptopul și îi făcu semn lui Brad să se așeze. Întoarse laptopul așa încât Brad să poată să vadă ecranul. Cineva ți-a accesat înregistrările telefonice. — De unde știi? — Avem pile la operatorul de telefonie. — Și? — Au accesat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
fata? — Încă lucrăm în privința ei. Nu este o adolescentă obișnuită. Credem că este filipineză. Apare pe o cameră web, masturbându-se pentru bani. Oricum, ceea ce contează acum sunt nepotrivirile din povestea ei. Dacă te uiți la camera video de securitate, spuse puștiul, apăsând o altă tastă, vei vedea că stă cu spatele la cameră cât timp așteaptă liftul, își deschide poșeta și își atinge fața. Credem că își pune picături în ochi, sau ceva iritant. Când se urcă în lift, o clipă mai târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
răni. — Adică, un tip ... — Da. — Atunci, ar fi trebuit să își lase ADN-ul, nu? — A purtat prezervativ. — Atunci, în chestia asta sunt implicați cel puțin doi oameni. De fapt, noi credem că a fost implicată o echipă întreagă, spuse puștiul. Ți s-a înscenat totul cu foarte mult profesionalism. Cine ți-ar fi putut face asta? Brad se gândise la asta, cât timp stătuse în celulă. Și știa că exista un singur răspuns posibil. — Rick. Șeful. A vrut să scape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Dacă putem face rost de ceva din trecutul ei, poate vreun film pe Internet, putem forța procurorul să renunțe la acuzații. Dar dacă se ajunge la proces, n-o să fie bine. — Al dracului Rick. — Mda. Îi ești dator, amice, zise puștiul și porni spre ușă. Dar, fă-ți un serviciu, da? Stai departe de terenul ăla de fotbal. Din revista Science, „Știrile săptămânii“: OMUL DE NEANDERTHAL: PREA PRUDENT CA SĂ SUPRAVIEȚUIASCĂ? Savanții descoperă „Gena morții speciilor“ Un antropolog a extras o genă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
la un concert rock și nu la prelegerea seacă a unui profesor care stătea la pupitru, purtând papion și vorbind despre o genă numită a58799-6b. Profesorul le arăta acum grafice cu acțiunea enzimatică, linii negre întretăiate, pe un fond alb. Puștii stăteau tolăniți în fotolii, jucându-se cu telefoanele lor BlackBerry. Doar câțiva încercau să se concentreze asupra materialului. Stând în partea din spate a camerei, conducătorul echipei, un psiholog pe nume Paul Gode, ridică un deget în aer, făcându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
chestia asta. Dar, de fapt, înainte să aibă loc votul final, Bellarmino ieșise din cameră, pentru că întârzia la următoarea lui ședință. De la întrunirea comisiei de bioetică, Bellarmino se întoarse la laboratorul lui, unde avea întâlnire cu unul dintre post-doctoranzii săi. Puștiul venise la el de la Cornell Medical Center, unde desfășurase o activitate remarcabilă asupra mecanismelor care controlau formarea cromatinei. În mod normal, ADN-ul unei celule era găsit în interiorul nucleului. Majoritatea își imaginau ADN-ul în forma unei spirale duble, faimoasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]