2,617 matches
-
fi mai atentă”; “cand ii auzi că bani nu au importantă pe cine minte”) și - cum se vede chiar din ultimul exemplu - renunțarea la punctuație, cu excepția semnelor de exclamație și de întrebare, prezente chiar în exces - ?, !!, ???. Textul se derulează fără punctuație și fără majuscule - “mai deea eu am o vilă” - incluzînd uneori și simple greșeli de tastare - confuzia i/a: “pe prost al omorî cu tăcerea”. Unele forme pot fi erori grave, dar s-ar putea explica și prin intenția transgresivă
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
care le depășește. În finalul articolului, autoarea (re)descoperă în Nunțile un "model de operă textualistă" (89). Dar să mai vorbești azi - cu referire la același text - de "teribilism grafic" (p. 84-85), vechi de un secol, în cazul renunțării la punctuație, pare doar un tic conservator. Iar co-mentându-l pe Țepeneag, (neo)avangardistul ex-pe-rimentalist, o inadecvare. Doar autoarea însăși ajunge că constate: "Cuvântul nisiparniță este și un tratat postmodern de abolirea punctuației..." (92) Un fel de nepăsare disociativă schimbă receptarea critică, precum
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
p. 84-85), vechi de un secol, în cazul renunțării la punctuație, pare doar un tic conservator. Iar co-mentându-l pe Țepeneag, (neo)avangardistul ex-pe-rimentalist, o inadecvare. Doar autoarea însăși ajunge că constate: "Cuvântul nisiparniță este și un tratat postmodern de abolirea punctuației..." (92) Un fel de nepăsare disociativă schimbă receptarea critică, precum se întâmplă cu un extras din Al. Piru, critic care l-a respins și minimalizat grav pe Țepeneag, în articolul citat drept comentariu pertinent (58-59). De ce nu observă Daiana Felecan
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
dezarticulate, aproape lipsite de sens: "Și am zis, zic... domne, zic, mi-a zis aseară: te rog frumos, vorbește cu Marilena, dacă nu, cumpără-ți un telefon că m-am săturat să ... te caut să ... nu știu ce..." ( am transpus citatele în punctuație standard, pentru a le face mai accesibile). E vizibilă și distanța uriașă care separă dialogul real ( "- A stat pîn’ la ora cinci. Bîrfa mică. A..., bîrfim. Da. Și... mi-a spus totu’. Da’ tu de unde știai ce... - Mi-a povestit
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
transformări, chiar și la versificațiile realist socialiste. Aceeași acribie a vegheat și în cazul prozei. Textul tipărit al volumului Echinoxul nebunilor și alte povestiri a fost confruntat cu manuscrisul, față de care nu s-au constatat decât intervenții ortografice și de punctuație. Biserica neagră a beneficiat de nu mai puțin de trei transcrieri: un caiet rămas în posesia fiului Theodor Baconschi și a mamei sale, Ioana Postică, o transpunere a caietului pe foi veline (cu minime intervenții stilistice și corecturi) și, respectiv
A. E. Baconsky în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6199_a_7524]
-
prin engleză: mai ales în sintagma ghid stilistic, care traduce engl. style guide și se referă la un ansamblu de indicații pentru editori, traducători etc. Un asemenea ghid stabilește normele unui anumit tip de text, de la punerea în pagină și punctuație până la alegerea unor termeni sau a unor structuri sintactice. Am constatat, pe un site al Uniunii Europene (publications.europa.eu), că titulatura International style guide era tradusă în română Ghid stilistic interinstituțional, în vreme ce alte limbi făcuseră un efort mai mare
Stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7388_a_8713]
-
În această carte, poezia acelora care au debutat în anii '80 începe cu Nicolae Popa. Între cele cîteva poezii ale sale incluse în antologie, se evidențiază Nimic nou, în care poetul găsește mijloace să-și exprime, în vers alb, cu punctuație sumară, frămîntarea între două lumi. Este, întîi, lumea considerată în mod obișnuit reală, pe care însă el o vede ca pe o imagine prea limpede ca să poată fi reală (ce altceva ar putea să însemne ideea mai limpedelui decît limpedele
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
de cărți. Citește cu buricele degetelor (vorba lui Eco), de aceea cartea se lasă imediat îmblînzită, simte cu cine are de-a face. Cu cealaltă mînă, în care uneori se află un pix, marchează în aer cîte un semn de punctuație, un punct sau o virgulă, o exclamare sau o întrebare. Dan C. Mihăilescu nu trișează și probabil că asta este arma lui secretă, puterea lui ascunsă. Dacă n-a auzit de vreun autor sau vreo editură o spune fără fasoane
"Omul care aduce cartea" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/12664_a_13989]
-
și în cea din 2004 (ca relevantă prezență). Dacă în privința alegerii textelor de bază ale unei ediții subsemnata și George Corbu nu sîntem de acord, în privința transcrierii textelor ne deosebim și mai mult. George Corbu transcrie "în chiar litera și punctuația originală a autorului". Eu transcriu conform normelor ortografice adoptate de Academia Română în 1953 și explic în Nota asupra ediției toate principiile de transcriere folosite. Toate deosebirile între textele aflate în posesia sa, cele din 1999 și cele din 2004 (cînd
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
dezastru mă îndeamnă să nu mă opresc vocea mea tandră ca o piatră de moară macină-n gol cuvinte mereu înaintea mâinii acum că hârtia s-a împuținat văzând cu ochii mâna mea scrie mic și fără vreun semn de punctuație independent de trup sau de nisipul așternut pe laringe stau la pândă viața mea nu are sens dacă ceva scapă privirii mele puternice tatăl meu a fost ofițer și astăzi mă îngrozește către dimineață umbra lui milităroasă profilată de-a
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
eu că-i scriu, tot nu servește la nimic, vreau să spun că, în ciuda aparențelor, nu am nicidecum intenția să păcălesc pe cineva... un monolog e altceva decât o scrisoare vreau să spun că nu trebuie să mă ostenesc cu punctuația și chiar în privința ortografiei există o mai mare îngăduință mai ales că e vorba de Tzvetan un șofer care părea să aibă numai patru clase primare deși de fapt făcuse liceul prin care însă trecuse precum câinele prin apă altfel
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
Nicolae Panaite Fără anestezie locuiesc prin gramatici și semne de punctuație le plivesc deși stau gata să mă lovească cu nonșalanță în marșul lor ca o tăietură fără anestezie și mască noapte bună îmi zice declinarea gata să nască în luna a șaptea în arcul de tămâie și iască pe care
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
fiind pentru prima dată după reforma din 1953 când textul poetului capătă relief. Noi înșine am editat Luceafărul de M. Eminescu într-o formulă sinoptică 13), arătând la subsolul textului pe care-l stabilim opțiunea fiecărui editor pentru apostrof (și punctuație). Ediția întreagă a antumelor eminesciene, definitivată de bun timp, așteaptă tiparul. Ni se par importante, însă, discuțiile de principiu privind editarea lui Eminescu. În ceea ce ne privește, după multe încercări, am ajuns la concluzia fermă că nu poate fi evitată
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
Poezii. Publicate și adnotate de G. Bogdan-Duică. Ed. Cultura Națională, București, 1924, p. 143 (Exemplul următor, adlocum. Ca G.-B. D., și Ioan Scurtu, 1908) 11). Academia R. P. R. Institutul de Lingvistică din București: Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație. Ed. Academiei,/1959/. Norma nr. 2 la p. 5: " Se înlocuiește apostroful cu linioara, pentru a marca rostirea împreună a două sau mai multe cuvinte (s-a dus, m-a văzut, v-a scris, dusu-s-a, într-o zi
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
Constanța Buzea Stimate domn, păcatele limbii dvs. poetice, ortografia catastrofală și punctuația asemenea sunt, la o primă și sperăm și ultimă constatare, păcate mai mult sau mai puțin fără știință și fără voie. Chiar dacă am vrea să le trecem sub tăcere, nu ne prea dă mâna deoarece, din aceste pricini serioase respins
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13673_a_14998]
-
ați făcut o școală cu lacune, că ați petrecut o viață cu probleme. Dar soluția de a nu mai greși, soluția de mică rezistență, firește, era aceea de a citi măcar ziarul preferat cu mai mare atenție la ortografie și punctuație. Iată câteva forme greșite, culese din manuscris: n-eo, n-e, v-ă, n/e, î-mi, m-ie, m-i, nea adunat, n-ea fost, n-i, m-ă, s-ă, s-ăl, a/r, m-a-ți, fira-r să
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13673_a_14998]
-
felu de chestii, mă rog, una-alta, aia... Fenomenul nu e recent; putem găsi atestări ale acestei utilizări în culegeri mai vechi de texte dialectale, de povestiri populare (în citatele care vor urma am simplificat și „normalizat” transcrierea fonetică și punctuația, pentru a le face mai ușor de urmărit). Găsim mai multe exemple în Antologia de proză populară epică a lui Ovidiu Bîrlea: „pe unde ști el c-a afla orice boieri mari, cu bani șî nu știu ce...!” (înregistrare din 1963, Oaș
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
de consecința unui anumit regim creator, ci de principiul estetic care îl distinge pe Russo de ceilalți pașoptiști - cultivatori ai unei fraze raționale și articulate. La Russo, fragmentarismul coboară pînă în miezul sintaxei. Punctele de suspensie - iată semnul lui de punctuație preferat! Fraza sincopată, cu respirație scurtă, a prozatorului moldovean, aparent incapabil să-și ducă gîndul pînă la capăt, ne frapează de la primul contact cu textul. Transformată într-un prelungit legatto stilistic, cum i s-a spus, asemenea frază îl solicită
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
Rodica Zafiu Aminteam săptămâna trecută, în legătură cu saluturile noi, de formula „hai pa”, la modă în limbajul actual al tinerilor. Formula este înregistrată de Marica Pietreanu, în monografia sa Salutul în limba română (1984), cu o particularitate de punctuație, corespunzînd probabil unei intonații diferite de cea care ni se pare azi dominantă: cu cele două elemente despărțite prin virgulă. Explicația pragmatică dată salutului corespunde acestei intonații: autoarea consideră că elemente precum apoi, păi, hai atenuează bruschețea întreruperii conversației, funcționînd
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
COTRUȘ OVIDIU din orașul Oradea, cu ultimul domiciliu în Oradea, str. Horia, nr. 7”, precum și un „Tabel - Nominal de rudele și legăturile Trădătorului de Patrie, COTRUȘ OVIDIU, fugit din țară în anul 1948 în Franța Paris”. (Am lăsat ortografierea și punctuația exact ca în documentele din care am citat, n.n. Al. R.) Ovidiu Cotruș este judecat, în lipsă, de către Tribunalul Militar Cluj și condamnat la șapte ani închisoare corecțională, prin sentința nr. 715 din 18 aprilie 1949. A fost un proces
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
nu afirmă, fără drept la replică, nimic, cîtă vreme nu vezi, într-un roman de aproape 500 de pagini, nici măcar un singur full stop. Niciodată. Virgulă, și de la capăt. Pe de altă parte, ,vacarmul", pe care opțiunea pentru o asemenea punctuație îl servește de minune, îi dă prilejul de-a intra, oricînd poftește, în ,filmul" fiecăruia, de-a trece, ,teoretic" spus, de la vision du dehors la așa-numita omnisciență selectivă (sau - sic! - ,focalizare obiect delegată" - cf. Vitoux). Ce importanță are asta
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
se referă la anul 1893 când scriitorul a încasat o sumă infimă pentru reprezentarea Scrisorii pierdute la Iași; supărat, nu vrea să acorde nici un interviu, acuzându-i în bloc pe publiciștii români de la orice "Trompetă": "Dv. nu știți virgula, nici punctuația, fiindcă sunteți intelectuali" (p. 173). Ultimul text din volum este tot un fel de evocare, apărută în "Universul" din 18 iunie 1912 cu titlul Caragiale despre chestia naționalităților din Ungaria, unde sunt reproduse opiniile exprimate de scriitor la o întâlnire
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
de limbaj (putem interpreta titlul și așa, în termeni de suprimare). Tocmai de aceea, atunci când își pune întrebări, Elena Vlădăreanu e departe de a fi, emoțional și emfatic, interogativă. Poemul o vizează pe ea mai puțin decât îi vizează imaginea. Punctuația spune totul: "până când voi fi o tânără reprezentantă a poeziei române./ până când voi continua să scriu poezii oribil de feminine,/ să fiu uncool și unsexy./ la 35 de ani ce se va scrie după elena vlădăreanu virgulă./ unde îmi este
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
bibliografice incluse în catalogul de la sfârșitul volumului. Totodată, notele de subsol sunt numerotate continuu, nu separat pentru fiecare capitol, deci sunt destul de greu de urmărit. Se întâlnesc și lacune, poate inerente tehnoredactării (cuvinte legate, absența unor litere sau semne de punctuație), dar și erori precum localizarea așezării Novae în Moesia Superior, ea aflându-se în Moesia Inferior (p. 121) (autoarea rectifică această greșeală la pagina 147). Un alt aspect negativ este reprezentat de concluzii, acestea fiind mai mult o reflectare a
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
altele, în care fiecare vers conține, el singur, o întreagă poveste și o lume. Care e rezolvarea găsită pentru pericolul real al fragmentarismului? Alegând o formulă cu un grad ridicat de actualitate, Valeriu Mircea Popa scrie o poezie fără convențiile punctuației. Mai precis, e complet lipsită de punctuație. Ceea ce favorizează o continuitate a structurilor poematice, chiar dacă este vorba - în fond - despre una formală. Pe deasupra, sunt introduși de multe ori, chiar în locurile de ruptură neanunțată și neașteptată, conectori lingvistici. Astfel se
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]