107,135 matches
-
-ncep să își răsfire cu o astrală sârguință tot spectrul de lumini solare, târându-și umbrele prin iarbă, vin mânjii zilei și-nsetați din cupa florilor beau rouă cu gust de tainică „Dorință”. Sub teiul tău, în miez de vară, purtând povara dorului, înmiresmați aburi de „ Doină” umplu pădurile de fagi și pân’ spre seară-n cânt șoptit, spre-a nu trezi în crânguri cucii, doinesc „ușure” dintr-un nai tristă„Povestea codrului”. Când bruma toamnei lin coboară ca o plutire
SUB TEIUL TĂU de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380667_a_381996]
-
a parcurge, cu neabătută determinare, drumul spre Nirvana. Capitularea este, principial, exclusă pentru cel ce „nu se distinge de propriul arheu/ De lup, de trubadur și de cetate/ De Râu, de cavaler...”, de cei și de cele spre care îl poartă „arhi-amintirea”, din momentul prezent spre „ne-timpul și ne-spațiul” pregenezic, spre care aspiră și de care este absorbit. Valoarea artistică ridică lirica dorcesciană deasupra oricărei teme abordate, deasupra oricărei strategii stilistice și chiar deasupra declaratului ideal nirvanic al autorului
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
și, cu o credință nestrămutată, își continuă, tot împreună cu ea, „zborul” spre Nirvana. Finalitatea nobilă face ca actul justițiar prezent să se înscrie în statornicul cod al onoarei, care domină poetica avatarurilor. Se pare că acerba luptă împotriva impurității se poartă pe tărâmul literaturii, dar, de această dată, nu în alianță cu rafinatul trubadur, după regulile eufoniei medievale, nici împreună cu cavalerul, după regulile bătăliilor medievale, ci, după legile nescrise ale naturii, cu lupul, umăr la umăr, în goană. Acesta din urmă
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
ne-a obișnuit, în tratarea literară a oricărui subiect, Poetul valorifică o tradiție culturală de expresii și semnificații, dar își creează și o paradigmă proprie, criptică, în care subiectivitatea de abordare este nestingherită, generând, de cele mai multe ori, un hiatus, care poartă amprenta sa, în fluxul cultural. De pildă, în proza fantastică, lupul Dionis stabilește, prin nume și comportament, relația cu simbolul dacic: poartă nume de zeu și este o călăuză, atotștiutoare și binevoitoare, în destinul protagonistului (Trubadurul Acial). Însă, într-O
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
o paradigmă proprie, criptică, în care subiectivitatea de abordare este nestingherită, generând, de cele mai multe ori, un hiatus, care poartă amprenta sa, în fluxul cultural. De pildă, în proza fantastică, lupul Dionis stabilește, prin nume și comportament, relația cu simbolul dacic: poartă nume de zeu și este o călăuză, atotștiutoare și binevoitoare, în destinul protagonistului (Trubadurul Acial). Însă, într-O poveste cu lupi, se relatează cum bunicul autorului, forțat de împrejurări, a reușit să treacă, făcându-și loc cu genunchii, printr-o
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
nu se-arată./ Dispare în pădurea eterată,/ La care nu ajunge niciun drum” - Totem; “Doar el, doar lupul singur, stă deoparte,/ Nu poate juca dublu, nu se-mparte,/ N-amestecă viață și cu moarte./ Alege și prigoana, și pustia,/ Își poartă, fantomatic, schivnicia,/ Știind prea bine care este prețul:/ Lui, glonțul, poate. Celorlalți - disprețul” - Sfârșit de veac, 9); - incoruptibilitatea (“De fapt, în lumea ternă și murdară,/ Ce rost ar mai avea cețoasa fiară?/ Ea, care, nicăieri și niciodată,/ Nu s-a
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
ca o cornișă cu geamul spart. Autorul îi stigmatizează pe ”afaceriștii nesimțiți” și visează ca viitorul să aducă bogăție în patria sa. În poemul ”Mamele noastre”, ne întâmpinăm cu mesaje pline de viață și metafore frumoase cu brațele mamelor care poartă speranțele ca vulturii când zboară peste zăpada munților: ”Zâne de munte/ Mai puternice decât piatra și amnarul/ Apărau pragul casei/ Iubind faima Albaniei”. Versurile acestui volum radiază speranța de viață, perspectivă și mândrie. În fine, merită adăugat faptul că în
OXIGENUL VERSULUI ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380670_a_381999]
-
realitate că actualii lideri ai partiduțelor liberale nu vor fi în stare să realizeze coalizarea forțelor (fiecare din ei se vede în fruntea noii formațiuni!) varianta optimă ar fi ca dialogul să fie dus de persoane din eșalonul doi. Îi port o deosebită stimă președintelui Mihai Ghimpu pentru ce a reușit să facă pentru Mișcarea de Eliberare Națională, pentru a ne simți mai domni (mă refer la ordinele sale de președinte interimar de decretare a zilei de 28 iunie drept zi
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
aprilie 2017 Toate Articolele Autorului (În românește de Baki Ymeri) CU FAȚA SPRE PATRIE (Me fytyrë kah atdheu) Pe unde merg și mă topesc Țin fața spre Pat-Rie Tatăl curios m-a privit Din duioșie mi s-a părut Că poartă sânge de profet Apoi Țărâna mi-a zis: Nu-mi aduc aminte de fața voastră Când trupul și sentimentele Le ai în țări străine (CH - Berna, 16. 04. 2001) INTEGRAREA (Integrimi) Până când în jurul pietrei va încolți iarba Până când soarele va
POEZIE ALBANEZĂ DIN ELVEȚIA SHEFQET DIBRANI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380677_a_382006]
-
sunt”.până când mă vor sădilutului rodiresă răsardincolo de violet.... IV. VĂTAFI DE HIMERE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2323 din 11 mai 2017. în această lună atât de verde ți-ai dilatat conturul prin care îți respir absența porți cu tine tot ce-i al meu mi-ai lăsat doar substanța în care ți-ai inscripționat iubirea aici se află chipul tău adevărat cu nopți și zile pictate în verde și roșu când vătafi de himere cochetam cu apusul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
de iluzii mâna eternă cioplind în chipul lumii din aschiile rămase îmi construiesc o retină cu nebunia de a vedea până în ce punct e limitarea scheletul lumii cum se înclină dând de știre surparea tu sapi egal înainte egal înapoi porți după tine tot ce e al tău și al morții pe partea cealalat e răsăritul sau pivnița masacrul speranțelor tale ... Citește mai mult în această lună atât de verdeți-ai dilatat conturulprin care îți respir absențaporți cu tine tot ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
de piatră și soaresparg nerodireaîn unda de cleștardin inima împovărată de neliniști.șterg otrava,amânarea repetată,Te zăresc... VI. LUPOAICĂ ALBĂ RISIPEI DATĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017. A fost o vreme când; purtam doar orizonturi prin ramurile verzi. În trupul nesăpat de-a timpului risipă, frumoase-mi erau livezile toate, cu mere roșii pe aripi purtate, zboruri înalte necoapte iubiri. A fost o vreme când; ploile luminii îmi fântâneau în ochi, noaptea îngenunchea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi, să rămân în ramul toamnei aș vrea, lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous”, ... Citește mai mult A fost o vreme când;purtam doar orizonturiprin ramurile verzi.În trupul nesăpat de-a timpului risipă,frumoase-mi erau livezile toate,cu mere roșii pe aripi purtate,zboruri înalte necoapte iubiri.A fost o vreme când;ploile luminii îmi fântâneau în ochi,noaptea îngenunchea supusălupoaicei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
sufletul intimidat de ani c-un dor intrigant se leagă mai spune-mi o dată cum se transformă apusul când zorii îți tulbură simțirea c-un cuvânt rostit la tinerețe mai spune-mi o dată cum încifrezi ascunsul când jocul ielelor te poartă c-un sâmbure de iubire hoinar printre aștrii tu fiu de lut și cer sclav și stăpân peste cuvinte șlefuiești un colț de veșnicie de la A la Z lângă o icoană și-o întrebare să te reconstruiești vis și prădător
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
construiești plecareaaștept să palești din fiecare detaliuca să pot trăiica și cum nu ai fi( fost)decât o elegie... XIII. ȘI TOTUȘI NE IUBIM, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017. Brațele dimineții zgârie geamul poartă stigmatul îmbrățișărilor grăbite cuvinte ca niște obiecte inutile fac piruete printre aburi de cafea arome perfide decopertează rutina ecoul de ieri la confluența dintre două lumii păzim echilibru cerere și ofertă stabilim tacit până unde merge singurătatea ascultăm rugina cum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
PE-O LIMBĂ DE GÂNDURI, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri, Sub giulgiu vinețiu ascunzi uitate poduri. Eu am rămas acolo, eu am rămas aici... Să port povara grea a timpului de atunci. Copilăria, aur îmi curge-n amintiri, Sufletul palan ridică trecute iubiri Când împleteam vorbele scormonind în jar, După un cartof copt uitat pe acolo iar. Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară, Cu ugerul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Cu visul încrustat pe strunele albastre, își șuiera vântul cuvântul în viers de dor, ... Citește mai mult Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri,Sub giulgiu vinețiu ascunzi uitate poduri.Eu am rămas acolo, eu am rămas aici...Să port povara grea a timpului de atunci.Copilăria, aur îmi curge-n amintiri,Sufletul palan ridică trecute iubiriCând împleteam vorbele scormonind în jar,După un cartof copt uitat pe acolo iar.Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară,Cu ugerul gemând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
tac să nu-ți tulbur amăgirea ascult cum trupul își scutură frunzișul lumina fumegând pe finister în seară au mai rămas în noi himere amiezile de vara anemică ispită cu tinere dogori rotindu-se cărunte pe umerii prea slabi să poarte rodul grădinilor încă necules în sufletul inundat de ceață șoimii își poartă zborul indecis tot mai aproape de pământ amețiți de efigiile anotimpului când puteau săruta soarele eu cred c-ai învățat să te accepți tu taci să nu-mi tulburi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
lumina fumegând pe finister în seară au mai rămas în noi himere amiezile de vara anemică ispită cu tinere dogori rotindu-se cărunte pe umerii prea slabi să poarte rodul grădinilor încă necules în sufletul inundat de ceață șoimii își poartă zborul indecis tot mai aproape de pământ amețiți de efigiile anotimpului când puteau săruta soarele eu cred c-ai învățat să te accepți tu taci să nu-mi tulburi zâmbetul fragil ... Citește mai mult Ecoul pașilor se stingehohotind surd în tăcerea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
să nu-ți tulbur amăgireaascult cum trupul își scutură frunzișullumina fumegând pe finister în searăau mai rămas în noi himereamiezile de varaanemică ispită cu tinere dogorirotindu-se căruntepe umerii prea slabi să poarterodul grădinilor încă neculesîn sufletul inundat de ceațășoimii își poartă zborul indecistot mai aproape de pământamețiți de efigiile anotimpuluicând puteau săruta soareleeu cred c-ai învățat să te accepțitu taci să nu-mi tulburi zâmbetul fragil... XXIII. VANITAS VANITATUM, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
drumul la căpătâiul pietreiunde am să mă curăț de spini;în trenul tuturorși-al nimănuipândesc cliparisipiriiarmonia prestabilităa inepuizabilei mișcări.... XXX. LUPOAICĂ ALBĂ RISIPEI DATE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2110 din 10 octombrie 2016. A fost o vreme când Purtam doar orizonturi Prin ramurile verzi În trupul nesăpat de-a timpului risipă Frumoase-mi erau livezile toate Cu mere roșii pe aripi purtate Zboruri înalte necoapte iubiri A fost o vreme când ploile luminii îmi fântâneau în ochi noaptea îngenunchea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
citindu-l mai întâi pe Eminescu, și parcurgând mai apoi marea literatură în care nu este poet care să nu se lase în legănarea dulce-amară a sentimentelor pur exprimate. Silvana Andrada Tcacenco își deschide larg irișii astfel, în „Autoportret”: „Copacii poartă lacrimi pe frunzele ce mor,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Trecerea frumuseții, trecerea iubirii lor...// Păsările poartă-n aripi dorința lor de zbor,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Căderea din
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]
-
în legănarea dulce-amară a sentimentelor pur exprimate. Silvana Andrada Tcacenco își deschide larg irișii astfel, în „Autoportret”: „Copacii poartă lacrimi pe frunzele ce mor,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Trecerea frumuseții, trecerea iubirii lor...// Păsările poartă-n aripi dorința lor de zbor,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Căderea din măreția înălțării lor...// Iubirea este uneori doar visul trecător,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Durerea sufletului blând
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]
-
cu cel care avea să devină apropiatul lui Romain Rolland fiind rezultatul unei curiozități nefructificată, din păcate, în timpul studiilor preuniversitare. Dar, câțiva ani mai târziu, această curiozitate a prins, totuși, rădăcini. Profesorul meu din facultate, Arie Grunberg Matache, căruia îi port un deosebit respect, a fost cel care m-a îndemnat să îmi fac curaj pentru a-l căuta, descoperi și înțelege pe scriitorul brăilean. Dând ... Citește mai mult Pe 16 aprilie s-au împlinit 80 de ani de când scriitorul și
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
cu cel care avea să devină apropiatul lui Romain Rolland fiind rezultatul unei curiozități nefructificată, din păcate, în timpul studiilor preuniversitare. Dar, câțiva ani mai târziu, această curiozitate a prins, totuși, rădăcini. Profesorul meu din facultate, Arie Grunberg Matache, căruia îi port un deosebit respect, a fost cel care m-a îndemnat să îmi fac curaj pentru a-l căuta, descoperi și înțelege pe scriitorul brăilean. Dând ... V. CA ÎNTR-O RUGĂCIUNE ÎN VECHI ȘI-ASCUNSE SCHITURI, de Gabriel Dragnea , publicat în
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]