3,728 matches
-
trăiesc moartea: "Ce afli-n lume? Mii de generații, Popoare mândre sau obscure nații De mult peiră și pe-a lor cenușă Trăiește...cine? ei! Înmormântații." (Rime alegorice) Timpul și spațiul este abolit într-o singură formă a neantului: deșertul, pustiul: Se pare că cerul e un palat de imperator Deșert pustiu căci Dumnezeu e mort" Ilustrarea principiului shopenhauerian "abolirea timpului istoric" face din acest pustiu "o amiază ce dăinuie la nesfârșit fără să intervină o seară răcoritoare"7: "Spre echilibrul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Înmormântații." (Rime alegorice) Timpul și spațiul este abolit într-o singură formă a neantului: deșertul, pustiul: Se pare că cerul e un palat de imperator Deșert pustiu căci Dumnezeu e mort" Ilustrarea principiului shopenhauerian "abolirea timpului istoric" face din acest pustiu "o amiază ce dăinuie la nesfârșit fără să intervină o seară răcoritoare"7: "Spre echilibrul liniștei întocmele Realeargă tot ce este cu dor lung, nestins, insomn..." (Moarte...) Istoria este deci "tragicul nedefinirii": pentru că "fiecare generație tentează o limită care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Ce ești tu, rege Tla? ... tu nu ești decât o formă prin care pulberea trece...". Să privim, pe scara cosmogoniei eminesciene, la ultimul act al trecerii. Praful (în toate manifestările lui: cenușă, pleavă, colb, pulbere) a statornicit un spațiu al pustiului. Timpul său este eternitatea ("neantul"). Nu mai este nimeni care să citească semnele convertite în firul de praf. Dacă pe o treaptă anterioară, a timpului istoric, praful putea fi citit ca o "hieroglifă a unui alt timp" de către magul inițiat
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cu sine timpul cu miile-i decade" (Mureșanu) Nu este nici o notă de revoltă, nici un avertisment în scrierea acestor tablouri. Înțelegerea Ecclesiastului memento, homo, quia pulvis et in pulverem reverteris este subînțeleasă: "Și-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri Astupând cu el orașe, ca gigantice sicriuri" (Egipetul) sau: "Se pare Că cerul e-un palat de imperator, Deșert pustiu căci Dumnezeu e mort" E un "timp mort", în care nu mai e nimic ce să moară: "desigur, totul este
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ar include pe sine într-un principiu al "clepsidrei"12, în care rezonează și comunică un spațiu exterior (universal) și unul interior (eul poetului): "Stăpân geniilor pieirii!... Nu răscoli-n bătaie-ți ruinele sfărmate A lumii din-năuntru" (Andrei Mureșanu) Pustiul, deșertul de afară ("În salele pustie, lumine roși și torți.../ Zidirea cea pustie de jale pare plină" Strigoii; "Memfis se înalță, argintos gînd al pustiei..." Egipetul) creează un vid interior (Și în gându-mi trece vântul, capul arde pustiit" Scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
reguli omenești: "ceea ce ești este precum ceea ce este sus, iar ceea ce este sus precum ceea ce este jos, spre a împlini miracolele unui singur lucru...".30 M. Eminescu nu gândește lumea în scindări, ci în armonie, în curgere. Mai departe decât pustiul (nimicul) nu se poate înainta. E "capiștea" nimicului: punct-zero, punct orb, unde înțelesul cuvintelor nu mai pot aproxima nimic. G. Călinescu îi reproșa că nu mai exprimă "progresul", ci "documentează nimicul".31 În morfologia prafului eminescian, nisipul, pulberea încă mai
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
îi reproșa că nu mai exprimă "progresul", ci "documentează nimicul".31 În morfologia prafului eminescian, nisipul, pulberea încă mai poate "aștepta" ceva, încă mai poate zvâcni o posibilitate, o încercare: pașii omului, sau vântul care să-i spulbere urmele -, dar "pustiul" nu are consistență: el e o negativitate, el "există" doar dacă îl raportăm la ceva care a fost. Despre acest "punct" al neputinței minții poeților din totdeauna "de a-și închipui creațiunea" sunt de urmărit notele lui Theofil Simenschy la
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cuantic" are un sens dialectic, hegelin (Ioana Em. Petrescu). Nu de aceste "formule oarbe unite cu un maximum de formule vizionare (p. 99) se apropia M. Eminescu când scria, pe la 1868-1869, într-un prim proiect teatral Mira36 despre "Zeea-nimic": "Zeea pustiurilor fără adânc și fără înălțime, fără lumină"?37 Mortul din "raclele nimicului" (formula funerară a lui Heidegger), radicalitate a gândirii lui F. Nietzsche (Așa grăit-a Zarathustra), e contemporan cu "apusul de zeitate și asfințire de idei" din poetica eminesciană
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-un vaiet trece E ca și când ar fi murit ceva În univers pare că Dumnezeu E mort. Coboară-asupra lui, eternitate, Cobori cu pacea ta asupra mea." (Dochia, ms. 2288, II) sau: "... Se pare Că cerul e-un palat de Imperator, Deșert, pustiu căci D(umne)zeu e mort..."38 (ms. 2287) Ai impresia că M. Eminescu scrie (direct) inscripții funerare, făcând previzibil aforismul lui Cioran. Însă, M. Eminescu nu îndreaptă radicalitatea gândirii lui ("Dumnezeu / E Mort") spre resurecția unui supraom. El dă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
că orbul are atribute de "demon, de străin"? Pentru că, refuzându-se privirii, zeii sunt ai invizibilului. De regulă, invizibilul, e sinonim cu bezna. Ea nu e sinonimă însă întotdeauna cu ochiul orb. Bezna poate fi resimțită ca un zid, un pustiu. Orbul, în schimb, are un "ochi lăuntric". El poate fi un "vehicul al beznelor". De aceea orbul inspiră teamă, este privit cu suspiciune și pare de altundeva, un "străin". 3. "Stinsul". Cred că ar trebui să acceptăm pentru "demonul" eminescian
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
deși nu e un om de acțiune (sub chipul unui Toma Nour nu se conturează atât un "personaj" cât o ideațiune). El pare să fi avut războiul său cu îngerul divin. Acum are un pact de neagresiune cu el. Un pustiu se întinde între ei. De aceea nu are decât cenușa arderii în ochi nimic pentru oameni: "Eu nu mă simt deasupra și nu sunt dedesubt, / cu mine nu am luptă, cu lumea nu mă lupt... Căci ce-i, la urma
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
CER ÎNCĂRCAT DE MITE" 33 (MUNTELE MUȘCHIUL, STÂNCA • PERSONAJE: MAGUL, ZĂHASTRUL, CĂLUGĂRUL) 33 III. CRONICA FUNERARĂ A "ZIDIRILOR ANTICE" 59 (ZIDUL PIRAMIDA, CETATEA • RUINA NISIPUL, MUȘUROIUL CENUȘA PRAFUL • PERSONAJE: REGI, "POPULI" • GALBENUL ASFINȚITULUI • SARMISEGETUZA "UN VIS DE PIATRĂ...") 59 IV. "PUSTIU E ÎN DOME ȘI ZEII SUNT MORȚI" 99 (PULBEREA COLBUL PLEAVA • PUSTIUL • NIMICUL) 99 V. ADENDA 125 1. "STINSUL" UN PRETEXT DUPĂ IOANA EM. PETRESCU (CECITATEA SACRĂ, OCHII MALEFICI, ERESUL DIN OCHII IUBITEI) 127 2. DOUĂ MOTIVE: "CĂRȚILE VECHI" LA
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
33 III. CRONICA FUNERARĂ A "ZIDIRILOR ANTICE" 59 (ZIDUL PIRAMIDA, CETATEA • RUINA NISIPUL, MUȘUROIUL CENUȘA PRAFUL • PERSONAJE: REGI, "POPULI" • GALBENUL ASFINȚITULUI • SARMISEGETUZA "UN VIS DE PIATRĂ...") 59 IV. "PUSTIU E ÎN DOME ȘI ZEII SUNT MORȚI" 99 (PULBEREA COLBUL PLEAVA • PUSTIUL • NIMICUL) 99 V. ADENDA 125 1. "STINSUL" UN PRETEXT DUPĂ IOANA EM. PETRESCU (CECITATEA SACRĂ, OCHII MALEFICI, ERESUL DIN OCHII IUBITEI) 127 2. DOUĂ MOTIVE: "CĂRȚILE VECHI" LA EMINESCU ȘI "BIBLIOTECA" LA BORGES 137 3. SCRIITORII SĂTMĂRENI ȘI MIHAI EMINESCU
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
numește conacul Negruzzi de la Hermeziu, la o zvîrlitură de băț, cu mașina, de Iași. Peste locul acesta a bîntuit pustiirea colhoznică, făcînd din raiul ce-i aducea zile și nopți fericite lui Costache Negruzzi un tărîm al urîtului și-al pustiului. Rîvna celor doi muzeografi emeriți a determinat raiul Hermeziului să redevină rai. Mergeți, vă rog, la Hermeziu și veți da acolo peste o casă-muzeu de vis, în mijlocul unei curți în care mai străjuie trunchiul halucinant al unui plop secular, cub
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Tainicele lui iubiri și Indurări. Ah, ticăloasa de mine! Ce-am făcut? Căci aflu-acum că toate-acele Emanații erau sufletele Pruncilor mei, Și i-am ucis cu o Cruzime de neispășit. Cei ce-au rămas fugit-au de cruzia-mi în pustiuri, 160 [Să rătăcească printre lighioane.] Și tu, care-nșelatu-m-ai ispitindu-mă aceste fapte să le fac, îmi șezi nainte. Și ești tu Tharmas? dulcea-ți înșelătoare frumusețe nu poate În ispita să mă ducă să-mi ucid sufletul și lacrimile-mi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Tatăl cel Puternic Își apucắ strălucitoarea cată de cioban, cu nestemate și cu aur smăltuita; o învîrți în jurul Capului, cu ascuțime răsunînd în cer; Soarele cu zgomot de război Se prăvăli; Munții fugiră; ei căutară dedesubt lăcaș. Vala rămase în pustiuri de-ntunecată-nsingurare, nici Soare și nici Luna [nu erau] 410 În vremea nopții sau a zilei să o mîngîie; trudea în fum de nepătruns. Tharmas nu rabdă; fugi urlînd; apoi, pustietate stearpa, jos căzut-a Amestecîndu-se-ntr-un glob în haosul întunecat. Între
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Dăruia cîntece de mulțumire unduitoarelor cîmpuri de grîne de lîngă cuibul lor. De ce úrlă Leul și cu Lupul? de ce pleacă-n străini? De-arsura verii amăgiți, în mare dragoste se joacă 445 Și își aruncă puii-afară înfometatelor sălbăticiuni și nisipoaselor pustiuri. De ce junghérului e dată Oaia? Mielul se joacă-n Soare: El tresare! aude pasul Omenesc! și spune: Ia lină mea, Dar lasă-mi viață: dar el nu știe că iute vine iarnă. Paianjenul stă în trudita-i Pînză, nerăbdător așteptînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
margini în veci căzînd. 70 Mă urmări-vei, zadarnic însă, pînă ce, flămînzit, pește neant Vei atîrnă, uscată piele, strînsă, lin căinîndu-te în vînt". Astfel vorbi Tharmas, dar nu răspunse Urizen. Porni 159 Pe drumu-i, sărind nalt peste colníce și pustiuri, puhoaie, groaznice prăpastii. Nemărginită-i era truda, fără sfîrșit călătoria; se străduia 75 În van, căci iezme-ngrozitoare ale-adîncurilor cumplit îl tulburau Cu șolzi și-arípi de fier și-aramă, cărarea dinaintea-i devorînd-o. Neîncetata era lupta. Nainte pașii istoviți și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale chinului în temnițe ce ard și-n Lanțuri de fier roșu-ncins; unele cununi de șerpi aveau, iar altele 105 Iezme-ncolăcindu-se în jurul sînului; altele pe paturi de pucioasa stau zăcînd, Pe roți și de tortúră scaune; peste pustiuri de Nisip ce ard privi Femei mărșăluind în cete de sute, cincizeci, mii, izbite-n marșul lor de fulgere Ce-n urma li se revărsau strălucitoare peste umeri În valuri unul după altul cu tunete puternice: iute zbura Regele Luminii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și-ale sfidării și nepăsării războinicului În trăsături prea-ntinse și în prea drepte oase și prea lungi. 250 Ei rănile-și arată: și acuză: îl prind pe-asupritor; zbucniră urlete Peste palatul cel de aur, cîntece și bucurie peste pustiuri; pruncul cel Rece Stă în văzduhul furibund; strígă: copiii celor șase mii de ani, Care muriră-n fragedă pruncie, înfuriați răcnesc: sodom măreț răcnește înfuriat Stînd în picioare gol și palid pe aerul gravid, spre a se naște. 255 Frîng
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care îngerii o cercetează 317, lucrarea Demonilor Cînd Cerul și cu Iadul luptară pentru Slavă. Zgomotul lucrărilor rurale răsună prin ale cerurilor ceruri, 300 Caii nechează din bătălie, taurii sălbatici din pustia înăbușitoare, Tigrii din codri, iar leii din nisipoasele pustiuri 318. Ei cîntă; ei ale armoniei instrumente le apúcă; departe-aruncă Sulița, arcul, tunul și mortarul; netezesc forturile. În icuri bat mașinăriile de fier ale prăpădului; 305 Ei le dau fiilor lui Urthona; bătînd ciocanele răsună În hrube ale morții să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aceasta "energie zero" este un "foc lăuntric" care produce efectul de imponderabilitate (de suspendare). 317 (IX, 297) îngerii o cercetează: Study poate fi tradus și prin "meditare, contemplare, cugetare adîncă". 318 (IX, 301) Tigrii din codri, iar leii din nisipoasele pustiuri: Referire la cei patru Zoa: Caii (Urizen), Taurii (Luvah), Tigrii (Luvah/ Los/ Urizen), Lei (Los/ Luvah/ Urizen). 319 (IX, 308) Caii cei Veșnici (Eternal horses): Animale ale lui Urizen, semnifică forțele gravitaționale eterne ce hotărăsc calea prin cer a Soarelui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mai presus decât cumpărătorul de alături, scoți cardul cu emfază, te preumbli țanțoș și victorios până la mașina din parcare. Ajungi acasă, descarci și te descarci: rămâi la fel cum te-ai dus: gol, singur și neajutorat. Realizezi În acest fel pustiul lumii ce intră În tine. Niște vrăbii și-au făcut culcuș spre etajul de sus al casei. Într-o bună zi, ies pe balcon cu gândul să mă arunc puțin În depărtări. Sunt atras intempestiv de ciripitul puiuților, lacomi și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
sunt puse În mișcare de puterea unui blestem este următorul text folcloric, În care incantația ar trebui să aducă declasarea socială (Închisoare, cerșetorie, familie excedentară), suferințe fizice cumplite (putrezirea cărnii, descompunerea trupului mâncat de corbi) sau neodihna veșnică (moartea În loc pustiu, fără ceremonia tradițională): Hei tu, mândruliorul meu,/ tu atâta să te duci,/ pân’ vei găsi plug de cuci,/ corbii la masă ducând,/ cioarele pită făcând:/ să mănânci din cea pită,/ să fii, mândruț, de ispită/ precum ți-am fost de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a arătat că nota din Sinaxarul Bisericii din Constantinopol este nulă, lipsită de orice valoare. În continuare, inspirați de literatura apocrifă și cultă, Simeon Metaphrastul (secolul X) și Callistos Xantopulos (secolul XIII) au menționat predicarea Evangheliei de către Sf. Andrei în "pustiurile scythice" Dobrogea, părțile răsăritene ale Daciei sau sudul teritoriului ei. Apoi, simplu, din literatura bizantină, tradiția scitică a trecut în literatura populației supuse Constantinopolului. Tradiția apostolatului Sf. Andrei în Scythia, neverificată, a generat, la rândul ei, legenda creștinării de către acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]