2,475 matches
-
Ludovic al XIII-lea barocul pătrunde masiv în momentul în care țara trece prin tulburări civile și în care aristocrația încearcă să se opună puterii monarhice. Gustul pentru libertate, fantezie și exuberanță răspunde dorințelor unei nobilimi care încearcă să zdruncine rînduiala regală. Sprijinit de magistrații și de burghezii provinciali, clasicismul, care se afirmă de la mijlocul secolului al XVI-lea, desigur, nu dispare, dar este combătut cu putere de arta barocă. Aceasta din urmă cunoaște o incontestabilă modă literară. Libertatea de inspirație
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
nu intervii, să lași totul să meargă de la sine" îi situează la polul opus al spiritului mercantilist care domiiase Europa începînd din secolul al XVI-lea. Astfel, în jurul spiritului filosofic se construiește o Europă a rațiunii. Ea intenționează să înlocuiască rînduielile moștenite din trecut, a căror sclerozare și caracter arhaic sînt denunțate, printr-o societate nouă, în care drepturile naturale ale individului trebuie păstrate de statele luminate și de înțelepciunea filosofilor. O societate în care fanatismul și intoleranța să fie desființate
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
a ales să exemplifice cu prețul propriei vieți importanța virtuților etice și a respectului pentru lege. Un plus în acest sens este adus de poruncile și regulile de comportament civic din cărțile sfinte ale principalelor religii ale lumii. Păstrătoare ale rânduielilor civilizațiilor peste veacuri, scrierile confucianiste, biblice, coranice stipulează valori și norme de conduită dezirabile în relațiile dintre indivizi și în relațiile acestora cu comunitatea în general. Expresie a unor constante general umane, valoarea supremă a tuturor acestor scrieri și practici
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
cu un bărbat pe care îl îngrijise. Și au fost numeroase căsătoriile, după sau în timpul războiului, între soldați și "nașele" ori infirmierele lor din timpul conflictului. Prin urmare, acești patru ani de război nimicitori, sângeroși, tragici au zguduit profund vechile rânduieli. Astfel, după cum sublinia profesorul Gaucher, "tulburarea pe care a provocat-o războiul în suflete a zdruncinat într-o oarecare măsură noțiunile morale obișnuite"84. Idealul fidelității și al purității absolute a fost înfrânt de circumstanțe. Nu numai că flirturile fuseseră
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
veghe... Mâinile ei mici și neobosite, mereu lucrătoare, mereu agitând, spălând și dereticând, îmi apar împreunate că într-o rugăciune, ca atunci când mergea cu noi la biserica satului și mă purta pe mine de la o icoană la alta, după o rânduială preluată de ea de depart e, de la ai ei, învățânduămă să fac semnul crucii, ca să mă ferească DoamneĂDoamne de cel rău. O văd pășind în biserică iarăși și iarăși, cu pas mărunt și sfios, gătită în straiele ei de permanentă
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de dreptul de a folosi două cuțite de vînătoare, ascuțite ca briciul. Dar gazdele, dîndu-și seama că nu ne pricepem deloc să alegem bucățile cele mai bune, ne oferă, cu degetele mîinii drepte și cu palma îndreptată în sus, după rînduială, bucata cea mai grasă, de la coada berbecului. Ni se toarnă și puțin arhi și astfel conversația se animă, căci niciodată gazdele n-ar tulbura cu întrebări un oaspete, înainte ca acesta să fie odihnit și hrănit. "Casa mea este a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
sociale determinate natural: înțelepții, militarii, respectiv agricultorii și meșteșugarii. O altă condiție a oikeiopragiei (în afară de practicarea de către fiecare tip uman a acelor activități care i se potrivesc) este păstrarea ierarhiei claselor. Scopul statului este realizarea binelui tuturor, posibil prin următoarea rânduială ce trebuie să domnească în stat: * Clasele sociale, dispuse ierarhic, corespund celor trei părți ale sufletului: clasa meșteșugarilor (demiurgii) corespunde părții apetente, clasa războinicilor (apărătorii, phylakes) corespunde părții pasionale, clasa conducătorilor (archontes, filosofii sau înțelepții) corespunde părții raționale. * Comunismul aristocratic
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
mare sau, cum am mai zis, valoarea maximă"), o idee ce devine comună: existența unei forțe transcendentale distribuită în lume și responsabilă de tot ceea ce se petrece ca fapt social. Imaginea despre lume și implicit despre societate suferă schimbări profunde. Rânduielile lumii sunt structurate pe două dimensiuni, cea a vieții în comun, pământească, a cărei expresie sunt biserica și imperiul personalizate prin Papă și Împărat și cea cerească, dominată de spirit pur. Ierarhia acestor două dimensiuni este clar și neîndoielnic trasată
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
săi, în special la Marx.) Tipul ideal este un construct mental, fără existență de fapt. Este un construct analitic, care are atributul de ideal numai în sens strict logic. El concretizează faptul că lumea acțiunilor sociale nu este una fără rânduială, ea prezentând o serie de regularități. Înțelegem astfel tipul ideal ca un "sistem de posibilități", ca un concept cu pronunțată valență descriptivă, care se edifică printr-un proces de abstractizare, emanație firească a unei mulțimi de date și fenomene pe
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
din izgonire-n izgonire,/ Să-mi port prin Haos râsul meu stingher. Eroul lui Victor Eftimiu reacționează diferit când este alungat de cei pe care i-a susținut mereu. Confruntat cu josnicia oamenilor, Herakles îi reproșează titanului că a încălcat rânduiala divină pentru astfel de făpturi nedemne : Aceștia îți fură muritorii,/ Grozavii tăi prieteni, fierarii și păstorii,/ De-al căror drag Olimpul ne fuse tulburat ! (IV, p. 112). Prometeu își deplânge amar iluziile pierdute cu privire la favoriții lui : Mă vezi înfrânt de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru putere. La Victor Eftimiu, Prometeu nu anunță, oricât de vag, apariția lui Ahile, fiul lui Thetis, ca posibil succesor al lui Zeus, așa cum făcuse protagonistul lui Eschil. Titanul se mulțumește să prevestească ruinarea ordinii olimpiene despotice și ivirea unei rânduieli mai bune, fără a preciza numele celui care ar putea obține supremația în cer : Din tronurile lumii tiranii vor cădea/ Rostogoliți de-a pururi în noaptea cea mai grea/ Și beznele s-or sparge în fulger și furtună,/ Și-un
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și ciumă. Autorul modern împărtășește uneori opiniile celui antic, încât afinitatea lor explică în parte opțiunile literare similare. Alteori, preluarea unor scene implică deplasarea accentelor. La Sofocle, confruntarea dintre Antigona și Creon presupune invocarea unor legi diferite. Creon se supune rânduielilor cetății care nu-l pot pune pe același plan pe apărătorul patriei și pe atacatorul ei : De leșu-i zeii pot a se-ngriji ?/ L-or fi-ngropat să-i dea cinstiri cum ar fi fost/ Un binefăcător ? Dar el venise
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Nemuritorii își au porunca lor,/ Nu înfrunta, o, Creon, voința zeilor !/ Și eu îți spun, tirane, că-l voi înmormânta !/ Sunt ordine mai nalte decât voința ta ! (III, p. 201). Înfruntarea dintre cele două moduri de a se raporta la rânduielile civice și cele divine este prezentă la scriitorul antic și la cel modern, dar interpretarea acestei antinomii capătă inflexiuni diferite. Între tragedia din vechime și cea nouă se reduce ponderea fatalității și a elementului religios înlocuite prin voința omenească determinantă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a-și mai susține propriul crez. La început, el nu pare înspăimântat de perspectiva judecății și a condamnării sale. Când Criton îl îndeamnă să părăsească Atena, maestrul îi spune că, indiferent de calitatea acuzatorilor, n-are cum să se sustragă rânduielilor statului pe care le-a promovat mereu : Imbecili sau nu, ei m-au chemat la judecată în numele legii. Eu, care am lăudat legile, să le întorc acum spatele ? (p. 79). La proces, el îi spune lui Meletos că refuză să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
civilizației, singurul loc în care justiția primitivă, intransigentă și oarbă a Eriniilor, bazată pe principiul „sânge pentru sânge”, putea fi înlocuită prin legile tribunalului penal din Areopagul instituit de zeița protectoare a orașului (Dacă veți respecta cum se cuvine această rânduială sfântă, ea, pentru țara voastră, pentru cetatea voastră, va fi un zid de apărare, neîntâlnit la alte neamuri. [...] Nelacom de câștig, nestrămutat și vrednic de cinstire, așa rămână sfatul întemeiat de mine, ca să vegheze peste țară, pururi treaz, când lumea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
atenția că riscă o pedeapsă cumplită pentru nesocotirea locului menit oamenilor în univers (Ai doar răgazul/ cât între-orgoliul sfidător al vorbei/ și-a zeilor mânie se gătește/ necruțătorul trăznet ! - scena 6), îl acuză că și-a pierdut mințile dacă încalcă rânduielile stabilite ( Nu mai respecți/ nici legi, nici juzi, nici zei ? Ce peșteri/ de nebunie s-au deschis în tine,/ de crezi că totul ți-e permis ? - scena 9) și îi arată caracterul iluzoriu al puterilor sale pământești, în fapt înscrise
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
putea merge mai departe cu ochii închiși (II, p. 46). Acum și-a ieșit din ritm, a rămas singură, iar în jurul ei nu mai e nimeni, nu mai e nimic (II, p. 46). Cât despre Oedip, cel care a tulburat rânduielile de la Delphi, el pune la îndoială veracitatea profeției declarând că nu a râvnit niciodată să ia locul tatălui său pe tron : Eu nu sunt făcut să fiu rege, zeii au comis o greșeală când m-au trimis să mă nasc
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
despre evenimentele care se petrec chiar în clipa de față pot servi la exploatarea prezentului. O dată cu această revelație, situația din Delphi cunoaște o răsturnare spectaculoasă. Corul prezintă noua înfățișare a orașului după un an. Spre deosebire de perioada când Oedip a dereglat rânduielile locului prin decizia sa de a rămâne în sanctuarul Pythiei, acum lumea nu mai merge la întâmplare, căci totul pare condus de o mână sigură, totul pare să se îndrepte spre un scop precis, anume forța și bunăstarea orașului Delphi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sale pentru a răscumpăra prin ea o vină strămoșească (p. 125). Supraviețuirea Tebei compensează pierirea celor doi frați. Din punctul de vedere al lui Alice Voinescu, orașul rezistă asediului pentru că Eteocle, prin actul riscului total, preia răspunderea de a împlini rânduiala destinului (p. 133). În Prometeu înlănțuit protagonist este titanul pedepsit pentru că a susținut cauza oamenilor cărora le-a dăruit focul. În această interpretare, oricât de cumplită ar fi suferința lui, ea nu este cu adevărat tragică cât rămâne doar pătimire
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
necesară (p. 171). Dincolo de tensiunea între cei doi rivali nemuritori, conflictul tragic presupune lupta spiritului cu absolutul. Vina titanului stă în actul intim de a fi atins sfera Absolutului, dar tot de aici vine și mântuirea lui când eroul descifrează rânduiala cosmică și sensul existenței (p. 173). Nefiind nici răzvrătire stearpă, nici suferință pasivă, fapta lui reprezintă riscul cugetului creator (p. 174). Potrivit exegetei, opera eschiliană celebrează poetic era cercetărilor raționaliste asupra cosmosului : spaima de haos este depășită prin cunoaștere. Reluând
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pedepsească moartea tatălui. Acțiunile sunt dictate de o morală, iar nu de pornirile naturale ale omului primitiv (p. 262). Apolo cere și el sancționarea ucigașilor. Dacă în legendă Oreste se supune orbește ordinului divin, protagonistul lui Eschil consimte la această rânduială conformă propriilor intenții de a-i pedepsi pe cei ce i-au provocat durerea (p. 263). Personajul ajunge să fie responsabil pentru faptele lui, iar pe de altă parte simțirea individuală, raportându-se la o lege, se face sentiment moral
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la Episcopie unuldintre mușterii căminar Iftimi Scorțăscu împreună cu unul din dregători [...] Grigoraș Duca făcând întrebare de se dau împreună cu căsăpie târgului și trunchiurile de căsăpie a orânzilor numiteloe sate Cornii și Broștrnii și dândule răspuns că nu pot ieși din rânduiala tuturor de opștie moșii cu asăminea sate,precum și aceste trunchiuri fiind legiuit venituri ale Episcopiei ca de la niște sate de birnici ,nici s-au obișnuit vreodată a se da cu căsăpia târgului precum spre Divanul adevereazăși contractul țiitorului căsăpiei din
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
cucerește și mai departe folclorul, în care s-au sedimentat și infiltrat atâtea lumi.” Constantin Noica 750. „De ce e mare <<Divina comedie>>? Nu pentru că vorbește de legile eterne, nici pentru că vorbește de oamenii Florenței. Ci pentru că așează umanitatea acesteia sub rânduieli eterne.” Constantin Noica 751. „Folosul unei biblioteci mari este că ea sperie pe cel care o privește.” Voltaire 752. „Colportajul unui anumit gen de cărți, puține în orice caz, este cunoscut în istoria mondială a cărților, dar cazul lui Badea
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Nevei, învăluit în cețuri, ceea ce-i conferă o aură poetică, misterioasă, sugestiv preventivă. Exuberanța juvenilă, inițială, se va dovedi de rău augur pentru cuplul de îndrăgostiți. Adversitățile de conjunctură destramă începutul de fericire, în perfect ton cu zădărnicia suverană peste rânduielile imediate, precare, care-i scot din anonimat pe protagoniști ca să-i anuleze fără îndurare, în ce posedă mai prețios: iubire și speranțe. Nu întâmplător, confruntarea supremă dintre cei doi bărbați, concurenți la inima aceleiași femei, are loc noaptea, și nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Iisus. La sosirea lui Platon, acest spațiu sacru era deja purtător a patru veacuri de tradiție isihastă. Sub puternica înrâurire a centrelor isihaste din Muntele Athos și din Bulgaria, viața monahilor de aici se coagulase în jurul câtorva schituri, organizate după rânduiala athonită și răspândite pe un spațiu restrâns. Sosirea aici a unui alt ucrainean rămas celebru în Istoria Bisericii, Starețul Vasilie schimonahul, transformă cele patru veacuri de tradiție într-un nume aproape sinonim cu termenul de „isihasm”: Poiana Mărului. În 1733
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]