2,010 matches
-
repede să le cumperi chinezismele no-name care ruginesc pe rafturi. (discuție pe un forum, www.hi-fi.ro, 12.II.2008) Acolo, în inima vulcanului, se va derula o caldă călătorie muzicală spre tinerețea veșnică a tuturor, în timp ce Sir Mick va rânji motănește, pitind în buzunar bikinii aruncați din public. (EZ, 16.VI.2007) Le-am spus: "Ce zbierați, măi, în loc să cântați mierește, așa cum se cânta la bătrâni?" (JN, 29.VI.2007) Dintre adverbele în -icește (28) inventariate de DOOM2, 8 poartă
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
Ei inventau zi de zi noi metode de chin, noi trepte de coborâre în iad..., distrugând în noi ultimile picături de rezistență. Dar nici o tânguire, nici o retractare! Hăitașii de ieri sunt acum cioburi și lut otrăvit. Colții lor nu mai rânjesc și nu mai pot mușca din carnea noastră. Însă astăzi, noi „poterași” leau luat locul... ei sunt mai temperați și mai vicleni... Nouă, celor prigoniți, Dumnezeu ne-a lungit veleatul, ne-a întărit credința și ne-a învrednicit să învingem
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ajungând până aproape de anii noștri (Apropouri - Aforisme, Ed. Albatros, 1982, col. „Cogito“). 298. Strada Franceză, în plin centrul Bucureștilor. Imediat, un număr de clienți se aruncă claie peste grămadă în două trăsuri și... mână la „Steaua albastră“. Iar Cilibi Moise rânjea. Peste douăzeci de minute, ceata se întoarce furioasă. Dar evreul era impasibil. Un potop de imprecațiuni izbucnește: — Măgarule! Ți-ai râs de noi! Și te-ai jurat și pe copii! Ghetele costă 12 lei; de ce ne-ai mințit?... Stați, domnilor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1922, p. 2.). șirul. Fleva simțea și el același lucru, simțea că nu-și mai poate încheia fraza pe care nu mai era stăpân. Și atunci - cabotin meșter cum era - se oprea scurt... Apoi rotunjindu-și privirile asupra auditoriului și rânjind frumoșii lui dinți albi într-un surâs seducător și șmecher, urma cu glasul blajin și ca într-o șoaptă: „Domnilor, n-aș voi să spun mai mult. Mă opresc aici“. Apoi, izbucnind deodată, ca un bubuit de tun: „Cine are
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
toți care au copii sînt ajutați de Stat...” Stă drepți, cam la jumătatea distanței dintre primar și instructorul venit de la județ, un pic mai aproape de acesta, „tovarășuˇ Alexa”, care probabil a mai fost în comună. Primarul pufăie din țigară și rînjește, apoi mi ți-l ia, mărunt, la socotit: că n-a predat nici un litru de lapte la fondul de stat, că brînza a dat-o numai după ce a fost obligat etc. Ciuraru nu se lasă: el crede că a dat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dat Nanianu, care pe nepregătite i-a aruncat redactorului-șef întrebarea: „Domnu’ Genoiu, cîți ani mai aveți pînă la pensie?” „Douăzeci”, a răspuns acela cu gura plină. „Parcă tu nu știi? Sînt om de 54 de ani!”, a precizat el rînjind. „Să ieși la 70, Gigioacă!”, i-a urat Sporici, „dar să nu ne mai certăm!”. Apoi, a adăugat, melancolic: „Eu voi fi primul pensionar de la revistă”. Clipea des sub ochelari, așa cum face întotdeauna cînd are ceva pe inimă. După aceste
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lor, academicianul Iorgu Iordan, Ion Biberi, șerban Foarță. Discuția a durat aproape o oră. *Mă enervează, ori de cîte ori le întîlnesc pe stradă, figurile celor dezvoltați mai mult în lățime - funduri late, burți revărsate - de inși neglijenți și nesimțitori, rînjind din te miri ce sau plini de importanța persoanei lor. Asemenea mutre m-au agasat și mai tare ieri în timpul smogului. Într-o situație care pe mine mă scotea din sărite, buna lor dispoziție mi se părea cu totul anormală
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
glumi?”... Pragmatismul competiției cinice și al consumului copilăresc, față În față cu fanatismul ucigaș, vitalizat de funestele sale pariuri cu moartea? „Cum a Început totul, nu cumva de la o glumă?”, am putea să ne Întrebăm, din nou, privind gluma care rânjește, imperială, deasupra sacului de bani, dar și grotescul ucigaș al jocului de-a Utopia sacră. Antipa moare fiindcă „nu avea puterea să creadă”, spune misticoidul morbid și nebun Anghel. „Vreau să știu până unde se poate glumi... există limita asta
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu o tristețe inexplicabilă. "Măi, Loredan, ce s-a întâmplat cu tine, de ce ești trist omule, ce s-a întâmplat în apă? Te-a mușcat vreun pește?" Nu vorbea deloc, în ciuda insistențelor noastre, dar la un moment dat și-a rânjit buzele cu dinții strânși: îi lipsea un dinte! Dar nu-ți lipsea dintele ăla?!" Cum să-mi lipsească, măi?!" "Dar ce-ai făcut?" "Mi-am agățat dintele într-o rădăcină!" Își rupsese un dinte. Ce credeți? Dintr-un os de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și perii detergent și baterii sunt nodurile tari ale unei lumi robotizate, captate de Ioana Păun în tot ce are ea mai aiuritor. Anesteziate psihic și în același timp hiperactive, personajele sunt permanent în vârtej și în derivă. Maimuțoi care rânjesc și digeră non-stop tot ce li se livrează, tembelizați de rotisorul consumist din jur și cumplit de alienați. Actorii aleși de Ioana Păun merg excelent pe mâna mărcilor înregistrate și a propunerilor din această montare care-ți întoarce stomacul pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
imposition of meaning (on Women)", în French Studies, 43, 1989, pp. 12-30. 334 Discours sur l'inégalité, Pléiade III; 157-158. 335 Michelet vorbește astfel de moda "heninelor": "Făpturile vii nu se sfiau să se împopoțoneze cu formele satanice, bestiale care rânjesc în monștrii bisericelor. Femeile purtau coarne pe cap [...] ele plimbau mai sus de capetele bărbaților pălăriile lor gigantice ridicate pe coarne; ele trebuiau să se întoarcă și să se aplece la uși: văzându-le astfel frumoase, zâmbitoare, grase în siguranța
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
erau Însărcinați cu escortarea trenului și nu au făcut parte din gardă - au fost pur și simplu spectatori, pasivi sau activi. „N’am văzut nici un neamț care să schițeze măcar un gest de milă sau cel puțin indiferență ci toți rânjeau satisfăcuți”, a declarat un evreu care și-a păstrat echilibrul mintal și a descris Întâlnirea din stația Mircești XE "Mircești" cu trupe de germani care plecau spre front: „Imediat ce au fost informați că trenul este plin de «Juden» s’au
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
a visat, așadar, că doamna deputat Mona Muscă era șefă de ocol silvic în satul Hodoșa din județul respectiv, că avea o mulțime de slujitori-corhănitori care transformau mii de metri cubi de păduri în locuri cu verdeață și cu cioturi rânjind sfidătoare către uluirea și scrâșnirea de dinți a localnicilor. -O nebuneală întreagă, mi-a zis el speriat - oare ce dracu să însemne ? -Nimic, i-am zis. Stai liniștit - e din cauza caniculei și rarefierii ozonului, coroborate și cu faptul că ai
Voie bună și alegeri în P.S.D. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12525_a_13850]
-
ajutoare nerambursabile. Una peste alta, nu-știu-de-unde, mai aud și cearta dintre Chirac și Bush acompaniați la balalaică de Putin pe o temă de "Kalinka-kalinka-maia"; ce să mai ia? Culmea e că mai am și vedenii: văd venind dinspre China-Hong Kong, rânjind tipic, blonda pneumonie atipică... Dumnezeule e Apocalipsa și Armaghedonul în mărime naturală Se probează încă o dată cum Dumnezeu ne mai lasă și de capul nostru, să vadă cam unde ne duce, fiindcă El mai speră... Degeaba. Ar fi și culmea să
Vreau la eșafod by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13725_a_15050]
-
Eminescu se putea reatașa un sentimentalism stagnant și diverse idolatrii vulgare". Ba chiar dl Nemoianu merge mai departe, căutînd imitatorii mai tîrziu, în deceniile comuniste. Faptul că în anii '60-'70-'80 tocmai această producție posteminesciană își constituise o mască rînjită de crasă simplicitate, o ideologie de grosolană represiune care vrea să legitimeze totalitarismul orwelian întruchipat de cel mai jalnic dictator al istoriei române. Criticii și romancierii mișcării "protocroniste", naționaliștii resentimentului egalitarist din jurul lui Lăncrănjan, Barbu și Păunescu sau de la suplimentul
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
de gaz metan fixată pe fațada unui bloc, încât nu mai lipsește mult ca s-o smulgă din inelele de susținere. Un vagabond o ciupește de fund pe o femeie frumoasă care trece pe lângă el și, când ea țipă, el rânjește și îi arată cu degetul ce anume ar vrea să-i facă. Mai mulți bărbați - probabil zugravi, judecând după haine - înaintează impetuos-agresiv pe trotuar, obligându-i pe trecătorii care vin din sens opus să se dea la o parte ca
Vine primăvara. Păcat! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13094_a_14419]
-
-i doar o gorilă drăguță, ușor aplecata înainte, cu mîinile bălăngănindu-i-se pe la genunchi, din cînd în cînd se-ndreaptă și-și da părul de pe frunte și e un mujic arătos, cei de-afară stau cu nasurile pe geam, rînjesc, sînt din Ensor, drăguții de ei, caracuda, galeria, hăhăitii secolului, beliții, mă ridic și-i întind mîna, să-l astîmpăr, aș! lasă, n-o fă pe gen-tle-menul cu mine, tu spune-mi pe cine vrei să mai prostești cu tablourile
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
gen Timișoara, figura le-a reușit simplu: subalocarea de fonduri - în ciuda faptului că acest oraș este unul dintre marii contribuabili la buget. Punând administrația locală în situația de-a se zbate ca peștele pe uscat, pesedeii s-au mulțumit să rânjească, așteptând ca perfidia să dea rezultate. Si dă: orașul de pe Bega e în evidentă pierdere de viteză la capitolul civilizație, în ciuda importantei prezențe de capital străin. La Iași a fost mai simplu: l-au anexat, cu șmecheria lui cu tot
Victimele coerenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14347_a_15672]
-
și nu pot spera CV-ul poetei în cv-ul poetei se spune că s-a născut la Caracal dar nici vorbă că iubește criticii de la Nord mă gândesc la afară în timp ce stau tot afară țigla de pe latura estică a casei rânjește ca o vedetă la soare viermele se odihnește în măr azi a trecut Asia la Caracal poetul orașului este omagiat de comuniști și legionari ce-ar mai râde poeta (de fapt are maeștri născuți tot în Sud) mă gândesc să
Nicolae Coande by Nicolae Coan () [Corola-website/Imaginative/10270_a_11595]
-
Coșovei Din partea întunericului vine o lumină de pe frontul din răsărit; bătrânele coaste răstignite în biserici pustii nu mai vestesc nunți și nici feciori pregătiți să meargă la oaste - doar coaste în lințoliu de mătase sau lână. Era o lună jupână rânjită la o altă lună căzută gravidă, era moartea preschimbată în fântână adâncă, târzie - sfârșitul care se răstise la lumea vie... Soldați care visaseră la coronița de fată, prea târzie, prea niciodată. Dar din craniile înfipte în crengi de salcâm tresărea
Într-o tranșee de ceață by Traian T. Coșovei () [Corola-website/Imaginative/4703_a_6028]
-
hidrogen pleznind malaria peste față. ai încredere în mine, gînguri flora intestinală întinzîndu-se voluptuos în brațele groazei care purta în acea seară un costum simplu, cambrat, tineresc, dă-mi un pupic, se ruga anabolismul de catabolism crudelo, nu mă chinui, rînjea maxilarul spre maxilar și schizofrenia spre paranoia pe cînd te așteptam în stația lui 88 sau 90, la zoia. venea seara, orașul se anima, venea noaptea, străzile sfîrîiau ca sifonul, să fim tandri, loz necîștigător, să fim tandri, bătător de
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache () [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
lansarea unei versiuni regizorale pe două DVD-uri, o ediție specială lansată în 2004. În 1988, adolescentul (Jake Gyllenhaal) merge la psihiatru din cauza trecutului sau tulbure. Pe 2 octombrie, noaptea, Frank (James Duval), o apariție demonica în formă de iepure rânjit cu o voce stranie, hipnotica, îi spune să iasă din camera să. Aflați afară, apariția îl atenționează că în 28 zile, 6 ore, 42 minute și 12 secunde, lumea se va sfârși. În timp ce Donnie este afară, un motor de avion
Donnie Darko () [Corola-website/Science/311829_a_313158]
-
lui George că Oswald are o pușcă iar George a glumit cu el, „Tu ai fost cel care a încercat să-l împuște pe Walker?” Întrebați de reacția lui Oswald, George de Mohrenschildt a spus Comisiei Warren că el „a rânjit.” Când soția lui George, Jeanne, a fost întrebată de reacția lui Oswald ea a spus „Nu am observat nimic”; ea a continuat, "am începtu să râdem foarte tare de gluma, gluma bună a lui George.” Jeanne de Mohrenschildt a mărturisit
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
de ficțiune popularizat de către scriitorul Lewis Carroll în romanul "Alice în Țara Minunilor". Cunoscut pentru rânjetul lui viclean, a avut un impact notabil asupra culturii populare. Într-un dicționar de limbaj colocvial scris de către Francis Grose în 1788 apare sintagma "Rânjește ca un motan Cheshire, folosit pentru a desemna pe cineva care își arată dinții și gingiile când râde." O altă origine pentru poveste ar putea fi reprezentată de pisicile care locuiau în portul din Chester. Până la sfârșitul anilor '70, exista
Motanul Cheshire () [Corola-website/Science/318958_a_320287]
-
Până la sfârșitul anilor '70, exista un monument pentru Motanul Cheshire lângă râul Dee, loc unde mai demult opreau navele care transportau brânză Cheshire către Londra. Se spune că aici se aflau cele mai fericite pisici din Marea Britanie și păreau că rânjesc. Alice îl întâlnește pe motan prima dată în bucătăria Ducesei, iar mai apoi afară pe una dintre crengile unui copac, apărând și dispărând. Acesta discută cu Alice într-o manieră amuzantă dar și vexantă. Uneori motanul ridică probleme filosofice care
Motanul Cheshire () [Corola-website/Science/318958_a_320287]