2,042 matches
-
amănuntelor. S-a Întors din nou spre Emily și i-a zis: — Te-ai ales cu o asistentă secundară pe cinste, nu crezi? — Absolut, a reușit Emily să zică printre dinții Încleștați. E cea mai bună. Și a rânjit. Am rânjit. Domnul Tomlinson a rânjit cu mai mulți wați, iar eu m-am Întrebat dacă nu cumva suferă de un dezechilibru chimic, poate de o hipomanie. — Ei bine, domnul T. ar trebui să o ia din loc. Îmi face Întotdeauna plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din nou spre Emily și i-a zis: — Te-ai ales cu o asistentă secundară pe cinste, nu crezi? — Absolut, a reușit Emily să zică printre dinții Încleștați. E cea mai bună. Și a rânjit. Am rânjit. Domnul Tomlinson a rânjit cu mai mulți wați, iar eu m-am Întrebat dacă nu cumva suferă de un dezechilibru chimic, poate de o hipomanie. — Ei bine, domnul T. ar trebui să o ia din loc. Îmi face Întotdeauna plăcere să stau la taclale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu frișcă adevărată. Nu de la cutie, ai Înțeles? Frișcă adevărată. Asta e tot. A pornit cu pași apăsați Înapoi, spre grafică, iar eu am rămas cu impresia distinctă că venise la birou numai ca să mă controleze pe mine. Emily a rânjit. Telefonul a sunat. Din nou Lily. La naiba - nu putea să-mi trimită și ea un e-mail? Am ridicat receptorul și mi l-am apăsat de ureche, dar nu am spus nimic. — OK, știu că nu poți să vorbești, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
suspinat eu și am cedat În fața unei asemenea insistențe. Sper doar că Îți dai seama că tu ești cea care Îi face o favoare acceptându‑i toate rahaturile, și nu viceversa. Mă așteptam la un contraatac rapid, dar Emily a rânjit: — Mai ții minte că i‑am spus de o sută de ori că ora ei de joi la coafor și cosmeticiană a fost confirmată? Am dat din cap. Avea un aer ghiduș. Am mințit să Înghețe și apele. N‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întrebat ea și s‑a ridicat În capul oaselor, fără măcar să‑și dea seama că rămăsese goală pușcă. Alex și cu mine ne‑am Întors instinctiv privirile În timp ce ea și‑a adunat, șocată, pătura pe ea, dar Băiatul Ciudățoi a rânjit lasciv și s‑a holbat pofticios la sânii ei. — Iubito, vrei să spui că acu’ nu‑ți mai aduci aminte cine sunt? a Întrebat el, iar accentul lui australian mi se părea din ce În ce mai puțin adorabil. Ai știut foarte bine cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
orașului), s-a mutat doar În altă locuință; din Întunericul tombal nu se nasc decât obiecte vii, care așteaptă de multă vreme să capete formă; În crăpăturile ce se iscă din cub, ca În deschizătura mormântului lui Agamemnon de la Micene, rânjesc lubric semne (ne)născute, se concentrează În particule finisime de materie ce-ți Înțeapă retina dureros ca să intre În unghiul tău de recepție, să le dai un nume, să le chemi astfel În existență; o parte a cubului mare este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca să pară mai Înalt. „Ce mai faci?“ Îl Întreb eu de formă. „Ce să fac, vreu s-o f... pe Anca!“ „Asta e tot ce vrei tu să faci?“, Îl Întreb din nou, cu vădit dispreț. „Asta!“, Îmi răspunde el rânjind cu satisfacție lubrică. „Atunci degeaba trăiești!“, Îi spun brusc, dându-i un ghiont abrupt În umăr. Această degradare de la rangul ontologic minim, conținută În apelativul „Degeaba trăiești“, a făcut rapid carieră În facultate; folosirea sintagmei Îi face pe unii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
țâșni ca o săgeată în salon și închise ușa cu cheia. Întărâtat, Toader, fără a mai încerca clanța, puse umărul în ușă și o împinse înlăuntru. ― Ajutor!... Ajutor! țipă Nadina cu ochii ieșiți din orbite. ― Nu-ți plac, cucoană, ai? rânji Toader. Lasă, că tu îmi placi mie! O trânti jos, îi ridică fustele-n cap. Cu o supremă sforțare Nadina mai răcni: ― Ajutor!... Ajutor! ― Nu zbiera, putoarea dracului! mormăi țăranul, înfigîndu-i mâinile în beregată. Glasul Nadinei se stinse, parcă I-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zise tânărul Chiriță Dumitrescu, grav și jignit. După crima de ieri, asta ți-a mai lipsit! Nu-i nimic! Ne-om răfui noi, n-ai grijă! ― Cum să nu dau dacă tu ești porc de câine, dom' Chiriță! strigă Toader rânjind. Și am să mai dau, de nu te astîmperi! Dacă i-ar mai fi plesnit o palmă peste obraz și încă nu I-ar fi durut pe secretar cât tutuirea în fața atâtor oameni. Nu mai spuse nimic, mulțumindu-se a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nu vezi în ce hal e ? — Oricum nu e bun de nimic, scrâșni Golea, încă furios. — Mai bine decât să-l întrebi de tolbă, i-ai da înapoi cartea, prinse Melania curaj, văzând că palma întârzie în aer. — A, cartea, rânji Golea, de parcă și-ar fi adus brusc aminte. Se căută în buzunarele mari și o scoase, aruncând-o pe masă. Ia-ți, mă, cartea, du-te și linge-o... Melania o strânse la piept, dar nu plecă de lângă ei până ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din cap, era tot ce putea face. — Ți-e sete ? îl întrebă Rada. Bețivul bătrân rămase nemișcat. Apoi întineri și încuviință. I-e sete, traduse Rada. Să-i dăm de băut... N-avem noi aicea ce vrea el să bea, rânji polițistul. Bețivul uitase deja ce dorește, își lăsă din nou fruntea să se sprijine de braț, închise ochii și reîncepu să murmure, sugerând astfel că nu poartă pică nimănui. Mirosul înțepător de urină arăta că nu fusese singura întrebare ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ascuțite, țâșnind din părul creț, și o singură sprânceană groasă, dintr-o tâmplă în cealaltă, cu o ușoară arcuire în dreptul nasului. Care nas s-ar fi așezat bont pe maxilarele alungite, cu nările groase și răsfrânte, și peste o gură rânjind întruna din dinții lungi. Ar fi fost ușor adus de spate, dar asta doar din dorința de a părea ca și ceilalți oameni, altminteri înălțimea l-ar fi scos chiar și pe el din sărite. Ar fi avut mâini mari
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
copita prin gura sacului. Apoi, luminat de-o idee : Da’ ceva verighete prin buzunare... ? Cum era lesne de bănuit, îi răspunse o tăcere încăpățânată. Calu nici nu se aștepta la altceva, așa că făcu un semn scurt și Faraon se apropie, rânjind. Pârnaie îl săgetă cu privirea, dar Faraon își cunoștea prea bine meseria ca să se încurce în detalii. Îi făcu semn să îndepărteze brațele și-și înfundă mâna în buzunarul drept al pantalonului. Scoase un pachet de țigări pe care îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spinare și cărați-vă de- aicea cu el ! — Ba cărați-vă voi ! se oțărî Chisăliță, mirându-se singur de curajul lui, dar ascunzându-se după Pârnaie, care nu părea însă dispus să-l ia asupra sa. — Bă, juma’ de buletin ! rânji Calu, făcând un pas înainte. Ai vărsat vorbele astea din tine înainte sau după ce-ai făcut în pantaloni ? Apoi, către Pârnaie : Hai, rupeți rândurile, că m-ați plictisit. M-am lămurit și cu voi... Dădu cu piciorul în sac
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl văzură ieșind. Își scoase un fel de batic din buzunar să-și șteargă anevoie nasul, căci folosea o singură mână, cealaltă ținea cu îndărătnicie punga la piept. Ce-o fi având în ea ? șopti Jenică. — Niscaiva bilete de loterie, rânji Maca. Nu glumi cu așa ceva, se înfioră Jenică. — Nici nu trebuie să aibă cine știe ce, spuse Tili, fără să-l slăbească din ochi. Niște chei, ceva mărunțiș... Ne caută și nu ne găsește. Știe că îl căutăm... Se apără... De ce nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Împinse castronul mai spre mijlocul tejghelei, de teamă ca o mișcare stângace să nu-l răstoarne. Ar fi trebuit, atunci, să culeagă numerele, unul câte unul, de pe jos și asta ar fi însemnat, deja, o alegere. Pentru că cifrele păreau că rânjesc spre el, sfidătoare, acoperi castronul cu o foaie de hârtie. Privirile îi căzură apoi asupra mapei din care ieșeau, verzui, capetele lozurilor, ca niște peștișori, gata să sară din ascunzișurile lor și să se zvârcolească, holbând ochii țintă spre el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl țin așa multă vreme. Oftează și se trage înapoi ca să mă privească. Mă întind după cearșaf pentru a-mi acoperi sânii expuși. Lasă-l, zice el trăgând de cearșaf. Îmi place ce văd. — Și condamnarea mea la moarte? El rânjește sarcastic: — Vei avea șansa să trăiești, dacă mă vei ajuta să dorm bine noaptea. Lumina soarelui se strecoară în camera întunecată a inimii mele și zâmbesc. — Zâmbetul s-a întors! țipă el fericit, ca un copil care descoperă o stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am ieșit afară. Coada de la intrare dispăruse de tot; doar paznicul care mă ținuse atâta vreme În purgatoriul clubului rămăsese. Îmi pregăteam replicile șmechere În caz că mi s-ar fi adresat Într-un fel sau altul, dar el se mulțumi să rânjească și-și Îndreptă din nou atenția spre mapa care părea o cutie de chibrituri În mâinile sale mari. Păcat că era așa frumușel, dar toți idioții sunt frumoși. Deci ce anume nu ți-a plăcut la mine? n-am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să dovedesc? Paznicul se sprijinea de ușă, ca să se protejeze de copertină și citea În continuare liniștit, ca și cum n-ar fi realizat ce uragan vuia acum În jurul nostru. Am continuat să-l privesc fix până când și-a ridicat privirea, a rânjit și a spus: — Mda, se pare că te descurci foarte bine singură. Categoric Îmi dai o lecție dacă nu iei una dintre umbrelele astea imense și nu mergi puțin până pe Eighth, unde n-o să ai nici o problemă să găsești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
acum, nu-mi pasă cine face rochia, cu condiția să-mi placă. Cred că trebuie să-mi aleg bătăliile cu mare, mare atenție, iar cea unde n-o să fac compromisuri e cu anunțarea căsătoriei. — Definește anunțarea căsătoriei. Nu mă provoca. Rânji și luă o gură de Dr. Pepper. Spune. — Te rog, Bette. E destul de nasol oricum. Nu mă face s-o spun. —Hai, Pen. Dă-i drumul. Prima dată e mai greu. Spune-o pur și simplu. Am dat un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Îndoiesc că e un câine foarte deosebit, Cameron, am spus eu rar, de parcă aș fi vorbit cu un copil de clasa a treia. Problema e că Sunt-Alergică-La-Toți-Câinii. Înțelegi ce-ți spun, nu-i așa? i-am zâmbit dulce. El a rânjit, fără să se descurajeze la cel mai răutăcios și condescendent ton pe care am reușit să-l mobilizez. Impresionant. Chiar lua În serios chestia asta. — Am dat niște telefoane, m-am informat și am găsit pentru noi - să bată tobele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mea ca de propria sa acadea Chupa, ușile s-au deschis și doi portari În uniformă s-au Întors să asiste la sosirea noastră. —Dispăreți, spuse Philip, mergând În fața mea, cu mâna ridicată, cu palma În față, către indivizii care rânjeau. Azi nu vreau să aud nimic. Chicotiră, În mod evident obișnuiți cu Philip ieșind cu femei străine din apartamentul său și deschiseră ușa În tăcere. De-abia când am ajuns afară am Înțeles unde ne aflam: Christopher și Greenwich, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
eram foarte obișnuită să discut despre ieșirile mele În oraș cu șefii. Fără Îndoială, Aaron nu fusese confidentul-din-dimineața-de-după, dar Kelly părea extrem de interesată. — Vrei să zici că n-o să-i mai lași să te țină până a doua zi dimineața... Rânji și-și lăsă vorbele să se Împrăștie. Aha. Bănuiam eu că ne aflam la granița dintre personal și profesional și n-aveam de gând s-o Încalc. A fost o cină excelentă! Îi ador pe toți cei care lucrează aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nici nu mă culcasem până acum. Ne vedem luni. Ridică telefonul, zâmbi și-mi făcu semnul Încurajator cu degetul mare. M-am Îndreptat spre locul meu, lângă Elisa, dar am fost oprită pe drum de mai multe persoane care-mi rânjeau cu subînțeles sau care-mi strigau: „Bună treabă!“ sau „Bravo pentru chestia cu Philip“. Elisa ieșise În pauza de prânz (a se citi: un litru de apă Fiji, o pungă de morcovi și vreo șase Marlboro Lights), după cum arăta bilețelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
despre cum Îl venerează toate gagicile din Manhattan - și nu poți să-mi povestești? Nu m-am culcat cu el! aproape că am urlat În receptor. Skye și Leo - și câțiva asistenți pe deasupra - și-au ridicat capetele și mi-au rânjit la unison. Cum zici tu, am auzit pe cineva șoptind. Leo și-a dat ochii peste cap, de parcă ar fi spus: „O, Doamne, nu suntem chiar atât de proști“. Timp de câteva clipe m-am simțit flatată. Și ce dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]