2,262 matches
-
invitații speciale, seara, la sediul Daimler-Chrysler. Lux și miros de parfum scump în niște săli cu oglinzi, cristale, tablouri și fotolii scumpe. Ne simțim ușor stingheriți în această atmosferă burgheză. Estonianul Peeter Sauter, îmbrăcat, ca de obicei, în tricou negru („răbdător la intemperii”) și șort, îmi spune că se simte ca un barbar printre porțelanuri. Abia l-a lăsat să intre serviciul de pază. Îl întâlnesc aici pe Ulrich Janetzki, directorul de la Literarisches Colloquium Berlin, un mai vechi cunoscut de-al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și el mă asculta, atent, calm, fără să zâmbească la multele mele naivități sau teorii „supraetajate”, emise cu argumente excesive și pe un ton mult prea pătimaș ca să poată părea „verosimile”! Îi sunt și azi sunt recunoscător pentru prietenia sa răbdătoare și „înțeleaptă”, Panciu, unul dintre premianții clasei noastre la „Brediceanu” și care, spre deosebire de unii dintre colegii noștri care au ajuns profesori la Medicină la Timișoara sau chiar în SUA, la New York (profesorul medic C. Bona, de curând coleg cu mine
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spune, ci când nu sunt ascultat cu atenție și până la capăt! -, dar e adevărat că tinerelul care eram era nemulțumit profund de întreaga stare a literelor și sinuos cum era cel al unor colegi și chiar prieteni, care se infiltrau răbdător și insistent în „magna socială”, preluând și acceptând în primii timpi, cel puțin, ai afirmării, ai carierei, reflexele și clișeele de gândire ale altora, mai „sus-puși”, mai „afirmați”. Unora care știu - și doar din auzite! - de cariera „fulminantă” social pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spirite ce se formează cu greu, apte de „ambiții” care întrec orizontul de așteptare al criticii și al opiniei publice. Am zis - „se termină”?... Oare sunt azi convins că cea de-a „doua ambiție”, cea a „sobolului ascuns, harnic și răbdător”, care mi-a dăruit, de altfel, cu o promptitudine și generozitate zeiască, textele mele cele mai „largi și substanțiale”, cu o tendință afirmată de a depăși orizontul tematic al prozei tradiționale românești, e... ultima?! Se „termină” oare cu „ea” metamorfozele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-i așa? Să încercăm să evităm ca așa ceva să se mai repete. Oricât de moderați ar fi, oricât de detestați de jihadiștii puri și duri, acești islamiști nu fac conversație, îmi dau bine seama de asta. Ei admonestează. Cu o răbdătoare compătimire pentru ignorantul și necredinciosul care sunt eu, și între două îndemnuri la trezire, cu severe critici la adresa Occidentului invadator pe care-l reprezint (destul de prost, la drept vorbind) în ochii lor. Nu mai credem în voi. Vă ziceți democrați
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
hrăni patru mii de persoane. Cana Galileii unde Isus a făptuit marea minune... Ce poate o omonimie: să dea o speranță de prosperitate, ba chiar de răscumpărare, acestui loc blestemat de soartă, unde atâția locuitori rămași fără nicio resursă așteaptă răbdători venirea improbabilă a turiștilor și a pelerinilor care ar compensa în mod miraculos înmulțirea sângelui cu cea a vinului. * * * Supraabundență de mâncăruri pe masă, opulența kitsch a interioarelor, absența mijloacelor de transport în comun, toți membrii clasei mijlocii deplasându-se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
timp. Ieșim încetișor din Babel, dar încă n-am ajuns la Rusalii. Hristos a înviat, dar răul n-a fost curmat. Fiecare îl atacă pe celălalt de frică să nu fie atacat de el. Economia mântuirii trebuie să ne facă răbdători și să ne incite și mai mult înspre virtutea speranței. Remarcă anexă: cu energia credinței poți nu numai construi, ci și distruge. E o alegere politică. Or, politicile nu încetează a utiliza religiosul în propriile-i scopuri. Fără a mă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
exagereze stările de lucruri și să învenineze raporturile dintre frații din același neam. S-au produs și insurecții armate, sub directa înrâurire a agenților de peste Nistru. Mai este ceva, ceva mai greu de definit în cuvinte puține. Sătenii sunt buni, răbdători și supuși. Acolo, la țară, m-am simțit totdeauna ca-ntre ai mei. Însă intelectualii au câștigat dela sufletul rusesc ceva deosebit. N-ași putea să spun ce. Ar putea să fie o tendință de preocupări sociale și o ignorare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
altcineva, cu condiția ca persoanele acelea să fie pe aceeași lungime de undă cu mine. Le-ar modifica fiindcă s-ar strecura în mintea lor, poate le-ar face să fie, într-o împrejurare sau alta, mai smerite, sau mai răbdătoare, sau mai știutoare, sau mai curioase, sau mai cutezătoare, sau mai neliniștite. O întrebare relativ ușoară: Ai aflat până acum, totuși, ce este poezia? Și dacă tot ai aflat, spune-ne și nouă o definiție... Chiar că e o întrebare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se visează cu plete până la brâu Și în vis îi smulg părul celui care și-a încărcat capul cu așa povară... Cei care pot fi prieteni cu Petrică Cimpoeșu sunt naturi sinucigașe. Pentru că, pentru a-l suporta, îți trebuie disperarea răbdătoare a apei care curge. De asta și pun un semn de întrebare (retoric) chiar deasupra mea: am răbdare să fiu prieten cu Petrică Cimpoeșu sau e mai comod să-l las baltă, să scrie și după ce văd ce scrie să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-ntuneca Luna, raze nu o mai da Stelele-or cădea pe rând Frica-n inimi semănând O să urle amarnic vântul De-o cutremura Pământul Și-or hui Înfiorător Valurile Mărilor! Multor oameni zbuciumarea Groaza le-o curma suflarea Cei ce răbdători vor fi, Mântuire vor găsi Când smochinul Înverzește Știți c-al primăverii timp sosește Tot așa văzând acesta Voi să știți c-aproape este Vine Sfânta Împărăție Nu mai are să-ntârzie De va spune cineva: Iată-L pe Hristos colea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pământ ademenitor, cu „dealuri blânde ale Moldovei, dragile mele dealuri”, cum mărturisea Alexandru Vlahuță în România pitorească, ținutul Fălciu a atras atenția călătorilor în Evul Mediu și cercetătorilor în Epoca Modernă, impresii care conturează o evoluție istorică interesantă, prezentată cititorului răbdător în paginile următoare. * Frumos dăruită de natură și de oameni, zona Hușilor a fost locuită din timpuri preistorice. Întrebarea frecventă, cu răspuns încă nefinalizat, este: de când datează nivelul cel mai vechi de locuire în zonă ? În acest stadiu de cercetare
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
marea. * Pe timp de secetă, unele pâraie intră la apă. * O noapte pierdută nu este un sfetnic bun. * Apa trece, pietrele se sparg. Existența gândurilor e certificatul de garanție pentru buna funcționare a creierului. * Pământul e rotund, dar mai ales răbdător. Deși nu sunt de gheață, unii oameni sunt alunecoși. * Orice băltoacă se vede, dar nu se știe cât e de adâncă. * Lauda de sine miroase urât. * O mână spală pe alta, dar obrazul rămâne pătat. * Unde sunt doi, puterea se
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
În 1936 obține o bursă de studii la Berlin, unde se specializează în domeniul care îl interesa, la clinica de otorinolaringologie condusă de eminentul Carl von Eichen. Reîntors în țară, lucrează la aceeași clinică de chirurgie generală și începe o răbdătoare tentativă de a înființa și la Iași o secție de specialitate. Deși a fost chemat, în același domeniu, în Germania și America (cu remunerații incomparabile cu acelea de acasă), doctorul Costinescu a preferat să mu se rupă de soarta țării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
între timp, o jigodie de sergent major, s-a dus la el, și lovindu-l cu cizma, l-am auzit jignindu-l: „Mai trăiești, mă, mai trăiești ?” „Mai trăiesc, domnule sergent major !”, i-a răspuns politicos, cu mult bun simț, răbdător, omul Vasile Voiculescu, scriitorul. 10 Vestea eliberării lui V. Voiculescu, i-a venit telefonic, la 30 aprilie 1962, lui Radu Voiculescu, feciorul, de la medicul șef al Dispensarului T.B.C. Turda. Fusese transportat și lepădat acolo pentru a fi, eventual, preluat de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
vedem că Ricci, după ce a introdus Discorso sau dialogo a reînceput să copieze textele istorice 23. Puțin timp după aceea, aflăm că s-a poticnit încă o dată, cu prilejul găsirii unui document cu adevarat remarcabil. Dacă luăm în considerare muncă răbdătoare asupra scrisorilor dintre Machiavelli și Vettori a atâtor specialiști moderni, dintre care o mare parte au afirmat că au consultat Apografo Ricci, este surprinzător că acest deosebit de importat "comentariu" făcut de Ricci al treilea care privește corespondență lui Machiavelli nu
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
timp căt folosește curgerea firească a acestuia pentru a obține energie? Întreaga activitate umană folosește anual doar 20 Twan față de energia fixată prin fotosinteză (100 TWan) și cea solară ce ajunge pe Pământ (178 de mii TWan). Natura e destul de răbdătoare, suportând multe din jocurile acestui copil, chiar dacă, din când În când, se burzuluiește lăsând să se vadă diferența dintre puterea ei și cea a omului. Tot ceea ce apare nou În natură, printr’o acțiune proprie precum vulcanismul, ori umană, este
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
prea multe fronturi. S’ar putea să nu-i ajungă nici soldații - organismele - și nici muniția - energia Soarelui. “Radiosfera”, 28 august 1995, ora 9,45 45. Diversitatea frumosului și biodiversitatea V’am plictisit poate cu pragmatismul meu. Eu sunt mai răbdător; e și normal: dacă eu trebuie să fiu la datorie În fiecare luni, domniile voastre puteți să mai și lipsiți la apel... Totuși, și pragmatismul e util, el dând posibilitatea unei analize lucide a stării mediului, dar și a cauzelor și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
anume, că orice nemulțumire a mea era afișată în mod firesc și exprimată prin cuvinte, pentru că era ceva din mine, probabil spiritul armâno-balcanic care uneori se revolta, cerându-și poate dreptul la propriile rădăcini. Cu tata era însă altceva, extrem de răbdător, mi s-a părut că are ceva din rafinamentul unui psihanalist, care știa de fiecare dată să acceseze acele pârghii lăuntrice și să ajungă la cerințele tale, poate mai ușor la inima ta. Mama nu avea răbdarea necesară, deși ne
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
s-ar fi străduit mama să realizeze acele „punți de comunicare” cu noi, era evident că „vectorul” constant în stabilirea unui dialog sensibil și tangibil cerințelor și așteptărilor noastre, rămânea, prin excelență tata. Era un om bine echilibrat emoțional, extrem de răbdător, conciliant, diplomat, dar mai cu seamă știa să asculte, punea întrebări pertinente, iar răspunsurile sale erau adesea lecții de viață. Tata obișnuia să-mi spună adesea, așa ca o formulă de alint, Marina, alimentându-mi o stare de bună dispoziție
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
derâdere! - „naeionistă“, om Înălțat prin talentul său propriu, desigur, dar și din Împrejurări greu de lămurit, la un post de conducere de gazetă, de unde, la fel ca și celelalte javre și lichele, aruncă acum cu bălegar după prea amabilul, prea răbdătorul și iertătorul director filozof al Noii Reviste Române, pe lângă care „ctitorul“ ucenicise În tinerețe până a fi fost urcat pe primele trepte universitare, fără titluri și fără examen, ridicat de subțiori și luat pe garanția morală a celuia batjocorit acum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
are acum un strat de 5-10 centimetri. M-am spovedit și m-am Împărtășit, Însă am făcut-o cu teamă, Întrucât consider, continuare, că nu merit acest favor din partea Mântuitorului, nevrednicia mea atingând cote greu de șters. Ca un Îndelung răbdător și Mult-milostiv, Îl rog Însă din toată inima să mă ierte și să mă ajute să o iau pe calea cea bună. Deși mai sunt două ore până la miezul nopții, un semn ne-a dat, cred, tuturor, trâmbițata Apocalipsă prognozată
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
ierte și să mă ajute să o iau pe calea cea bună. Deși mai sunt două ore până la miezul nopții, un semn ne-a dat, cred, tuturor, trâmbițata Apocalipsă prognozată de unii pentru azi, iată, neavând loc. Să sperăm că Răbdătorul și Iubitorul de oameni va amâna această clipă Încă multe veacuri, până ce ne va veni mintea la cap și ne vom Întoarce cu toții la credința pentru care S-a jertfit. Și câte scenarii nu s-au făcut, câte râuri de
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
meu, unghiul de optzeci și cinci, optzeci și șapte de grade era suficient de drept. Mă strecuram pe șantier și-i plăteam pe ascuns ca să niveleze pereții ori golurile în care urmau să fie montate ferestrele, iar ei mă îngăduiau răbdători ca pe un om fără minte, care însă are bani de aruncat. „Ce ai, bre, cu zidul - răbufnea câte unul când mă încăpățânam să-l verifice cu firul cu plumb -, lasă-l așa, că-i cât se poate de vertical
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pămînt. Nu ne-am rănit, dar, cercetînd-o, am descoperit că una dintre coloanele de direcție se rupsese și, ce era mai grav, cutia de viteze se făcuse bucăți. Nu aveam cum să ne continuăm drumul. N-aveam decît să așteptăm răbdători să apară un camion care să ne ducă pînă În cel mai apropiat oraș. O mașină care mergea În sens opus s-a oprit, iar pasagerii săi au ieșit să vadă ce se Întîmplase și să-și ofere serviciile. Ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]