2,283 matches
-
cine mai interesează angoasele unui om sfârșit? Iliescu le-a bătut obrazul noilor lideri PSD. Hai să zicem chiar că i-a plesnit. Sau că i-a împroșcat în față: ciocoi, aroganți, oportuniști, corupți. Veți spune: ei și? Adresanții au răbdat în tăcere, s-au șters pe fețele acre și-au trecut mai departe. Nu s-a schimbat nimic, dar nimic. Cel mai așteptat eveniment al săptămânii, Consiliul Național PSD, n-a adus până la urmă nici o noutate. Retras într-o tăcere
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
altul: Pe cel câmp pustiu și-ntins Arde-un foc de noi aprins. Las' să ardă și să crească Că-i în țara Ungurească! Trageți hora ca să joc La lumina celui foc! Ungurean, câne turbat! Multe-n lume ți-am răbdat, Dar venit-a timpul meu, Ca să mă răzbun și eu! Trageți hora ca să joc La lumina celui foc". Sunt rușii, cazacii și alții: "Frunză verde de mohor, Vai de sânu-ți plin de dor, Cât e el de hrănitor Și la
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
nucile, Năpârci ca undrelele. Acum sunt șerpoaicele, Maică, sunt ca grinzile, Broaștele ca ploștile Și năpârci ca buțile. De când, maică, am intrat, Pic de vin n-am mai gustat, Somn nu m-a mai apucat, Pe toate că le-am răbdat Și pe toate le-aș răbda De n-ar fi una mai rea, C-o drăcoaică De șerpoaică, Bat-o Maica Precista, S-a-ncuibat în barba mea. Ea, maică, că mi-a ouat, Ouăle și le-a lăsat În fundul șalvarului, Fundul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
șerpoaicele, Maică, sunt ca grinzile, Broaștele ca ploștile Și năpârci ca buțile. De când, maică, am intrat, Pic de vin n-am mai gustat, Somn nu m-a mai apucat, Pe toate că le-am răbdat Și pe toate le-aș răbda De n-ar fi una mai rea, C-o drăcoaică De șerpoaică, Bat-o Maica Precista, S-a-ncuibat în barba mea. Ea, maică, că mi-a ouat, Ouăle și le-a lăsat În fundul șalvarului, Fundul pozunarului; În sânul meu c-a
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de trai înalt”. La rândul său, din partea iugoslavă, Blajo Ivanovici a spus: „Asemenea lucruri intradevar lovesc. Iugoslavia a trecut acest drum. Noi privim asemenea lucruri cu alți ochi. Noi ne-am obișnuit cu jignirile, nu că ne-am învățat să răbdam în ceea ce privește problemele independenței și suveranității”. Apoi, în același spirit, sunt evidențiate nejusticatele inegalități în relațiile Uniunii Sovietice cu România sau alte țari socialiste. „Acele țări membre ale C.A.E.R. - spune Chivu Stoica - care aveau industrie dezvoltată au înțeles ca
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
la trăirile interioare ale ascultătorilor. Povestea se termina și diamantele efemere redeveneau opace, substanță amorfă în deșertul nefericirii. Simple mașini de socotit, ochii aceia, mașini de calcul fără sentimente, știau exact cîte zile, cîte luni, cîți ani mai sînt de răbdat. Se închideau exteriorului pentru a lăsa loc visului. Mascau permanenta dedublare a individului, erau armă și scut, custozi ai vieții libere, filtru și opreliști în fața unei lumi din afara timpului."48 Perceperea și comunicarea cu cei din jur se face în funcție de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
azi înainte am să fac tot posibilul ca să-i vizitez pe acești oameni și să slujesc pentru ei Liturghia. Nu este ușor, pentru că vin multe ispite de la diavol și pentru că deținuții uneori pot să-ți vorbească mîrșăvenii. Dar trebuie să răbdăm toate acestea pentru că și Hristos a răbdat multe din partea oamenilor" (interviu realizat de Alex Osipov cu părintele ieromonah Lazăr de la Penitenciarul Tighina, apărut pe site-ul Centrului de Monitorizare și Analiză Strategică "Moldova Ortodoxă", www.cmas.md). 231 Nikolai Berdiaev
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ca să-i vizitez pe acești oameni și să slujesc pentru ei Liturghia. Nu este ușor, pentru că vin multe ispite de la diavol și pentru că deținuții uneori pot să-ți vorbească mîrșăvenii. Dar trebuie să răbdăm toate acestea pentru că și Hristos a răbdat multe din partea oamenilor" (interviu realizat de Alex Osipov cu părintele ieromonah Lazăr de la Penitenciarul Tighina, apărut pe site-ul Centrului de Monitorizare și Analiză Strategică "Moldova Ortodoxă", www.cmas.md). 231 Nikolai Berdiaev, Un nou Ev Mediu, Editura Paideia, București
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
despre dreptate și echitate, invocându-se motivația de "naționalism, ceaușism, comunism,sau odioasa securitate" ignorându-se adevărul și realitatea, cu toate că se cunoaște de către toți cei competenți, dar fiecare tace să nu-și piardă scaunul comod și funcția onorabilă! Românul însă rabdă și tace. Ba acuma nu mai tace, iese în stradă și urlă!; cerșesc, unii motivați, alții din lipsă de ocupație,altii în speranța că poate vor mai primi ceva, alții luați de valul protestelor, dar toți trăgând speranță de mai
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
căi de adaptare la viață, după noua identitate de pensionar. De’altfel, acest sindrom, îl simțeam eu înainte de pensionare, dar nu voiam să mă gândesc la el, chiar dacă eram conștient că va veni cât mai curând și a venit. Hei,..Rabdă inimă și taci,cum ai fost nu te mai faci.Inainte cât de multe,înapoi nu mai e unde. Aceste sentimente le-au încercat toți pensionarii militari, când a fost musai să pună arma jos, chiar dacă mai erau apți să
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ar întâmpla cu aceste valuri de călători aruncați într-un oraș care nu ar fi prevăzut cu toate cele necesare?"5 Țăranul neliniștit din cauza sumelor cheltuite pentru capitală sau proprietarul parizian expulzat din "cuibul său" nu au avut decât să rabde zeci de ani în așteptarea roadelor acestei strategii de dezvoltare, ale acestui proiect însoțit de visul puțin confuz al edificării unui oraș grandios și uman, inspirat de saint-simonism și de ceea ce reținuse împăratul în urma sejurului său în Anglia. Inaugurând bulevardul
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
vechi, urări de bine... Nu mai eram nimic. Eram un zero care se plimba prin lume. Când nu ai bani nici să te întorci, nu ai unde să te întorci, nu ai de ce, te simți gonit, atunci ești nevoit să rabzi tot și să mori încetul cu încetul. Roma! Cetatea eternă! Simțeam doar foame și parcă nu eram eu. Nici acum nu sunt. Parcă pluteam pe deasupra lucru rilor, ca atunci când are loc moartea aparentă. Și cel mai mult m-a șocat
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mânca în fața ei și a șoptit: — Ia, mănâncă tu! Nu putea vorbi mult, dar înțelegea tot și mie îmi părea tare rău pentru umilința lui. Într-o zi, mi-am spus și i-am spus și lui: — Nu trebuie să rabzi asta mereu! Ridică-te, hai să învă țăm să mergem! — Crezi? Hai, eu sunt înaltă și am putere, te țin eu, ai și baston! În ziua aceea am reușit doar să-l ridic singură din pat și să-l așez
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
singură. A oftat și a lăsat privirea în jos: — E! Ce-am mai pățit și eu pe aici! Dar nu spune nimeni ce anume a pățit! Toți ascund pentru că le e rușine să admită că au fost ne voiți să rabde foame, frig și umilințe. E ca și cum ai recunoaște că ai fost slab, că nu ai putut mai mult. Și veșnic e acel miraj care te face să suporți, să nu renunți, să speri că mâine va fi mai bine. Chiar
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
plecat dimineață" ? Încearcă el să spună că i-a șters cu ceva ... ce mai ... n-a fost credibil și a recunoscut că a fost la meci. Cum d-na Jana Martiniuc se vedea aproape zilnic cu nevastă-mea ... n-a răbdat să nu-i spună că uite ce mai teren fac bărbații noștri ... și nu numai că s-a terminat cu meciurile dar ... în ce mă privește ... fiind mai tânăr ... a urmat dojana justificată a soției că "avem și noi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
norocos. Am aprehensiunea înspăimântătorului, oarecum bizară prin modul cum s-a constituit, dar nu mă simt victima ei. Tocmai fiindcă nu mă simt o victimă, cred că am o răspundere față de cei ce chiar sunt acest lucru. Nu-i prea rabd pe cei care au cultul victimizării. LV. Găsesc în Courtyards câteva rânduri care rezumă starea ta poetică în general: "De parcă și-ar putea trecutul pierde colții / De parcă ochiul ar putea dumica tot / lăsând lumea în beznă". Intensitatea sensibilității tale îl
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu crede cu una cu două câte i se spun, ci vrea să aibă iscălitură la mână, ca să poată apoi să se judece răzășește până-n pânzele albe când ar fi să aibă gâlceavă cu boierii cei mari, că până la împăratul rabzi încăieratul având înscris, dar încă fără dânsul"424. Expresie a unui moment istoric determinat, limbajul politic eminescian ilustrează la nivel semantic particularitățile codului lingvistic utilizat în cea de-a doua jumătate a veacului al XIX-lea, relevând, dincolo de conținutul informațional
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nu crede cu una cu două câte i se spun, ci vrea să aibă iscălitură la mână, ca să poată apoi să se judece răzășește până-n pânzele albe când ar fi să aibă gâlceavă cu boierii cei mari, că până la împăratul rabzi încăieratul având înscris, dar încă fără dânsul"471. Limbaj de mediere, raportat la constrângeri sociale, politice și culturale, limbajul publicistic reflectă și configurează o ordine socială, constituindu-se în mijloc de înțelegere a socialului și a răspunsurilor grupurilor și indivizilor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sale. Toleranța anticipează sau imită îngăduința suverană a lui Dumnezeu (cf. Romani, 3, 26) e iradierea celui care se ridică deasupra diferențelor.3 în aspectul ei orizontal, virtutea umană a toleranței înseamnă să te restrîngi pe tine însuți pentru a răbda alteritatea străină, incomodă sau adversă. în aspectul ei vertical, toleranța e un exercițiu eliberator, se ia după acel divin care lasă în urma sa diversitatea imperfectă a lumii și, lăsînd-o în urmă, îi dă realitate relativă. Sfera politicii e întemeiată pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
har revoluție nu s-a făcut numai ca să se cucerească o mare redută, ci să intre în simțiri toată lumea, pentru că nu țara este pentru redută, ci reduta pentru țară. I-am spus revoluție plină de har fiindcă Bunul Dumnezeu a răbdat destul păgânitatea ce a fost și a umplut inimile grozavilor tineri cu forță și putere. N-au luptat cu nici o armă, nici cu coasă, sapă sau topoare, ci cu piepturile deschise să li se vadă credința în Dumnezeu a inimilor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
încît să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sînt. 3. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fiu ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. 4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. 5. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mînie, nu gîndește răul. 6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mînie, nu gîndește răul. 6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. 7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. 8. Dragostea nu cade niciodată") și sîntem încrezători că cel puțin în parte, am urmat calea deschisă de junimiști și, așa cum citim în salutul transmis de Virgil Nemoianu, "prin "Convorbiri literare" a avut loc cu adevărat o restaurație". Într-o
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
propagandă idioată. S-a creat ,,agricultura socialistă” cu ,,producții record la hectar” , s-au creat vaste sisteme de irigații, dar aceste producții mergeau la export (pentru a importa materiale scumpe pentru ,,casa poporului” ), iar populația primea hrană pe cartele și răbda de foame! Și toate acestea, tot în numele ,,idealurilor socialismului” ! în 1989 , terminîndu-și ,,gloriosul destin”, Ceaușescu ,,profețea”: veți vedea voi ce vă așteaptă ! Analfabetul știa ce spune, știa foarte bine ce ,,moștenire” lăsa în urmă. în primul rînd era vorba
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
nu s-a lăsat. Tot fudulă umbla, tot cu nasul pe sus, tinerică și cu ochii verzi la lume. I-a spus și taica popa la biserică, s-o lase mai domol. Dar ea, nu! Zicea că atâta cât o rabdă sufletul, tot mândră vrea să trăiască. Și că n-are de dat socoteală nimănui"1. Se vede cu claritate că femeia nu se încadrează în normă. Norma nu admite excepția. Eșecul mașinăriei disciplinare ce cuprinde inclusiv practicile religioase constituie dovada
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
dispărut se obține printr-o procedură de violare a trupului său care nu mai poartă urmele "sacrului". Bătălia între "mort" și comunitate se încheie cu "victoria" comunității, victorie care consemnează restabilirea ordinii: "Doamne, doamne! Cum de nu s-a putut răbda ea? Cum de i-a venit să se facă? Nu i-a fost ei milă de nimica? Se mirau și oamenii de atâta răutate. Da tot i-am făcut noi de petrecanie. Cu greu am scăpat de ea; da tot
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]