301,101 matches
-
în apă, iar paginile sale dobîndesc tensiune și frumusețe: „Urmează orele albe ale dimineții, toamna-vară de afară continuă în aceeași splendoare, lumina străzii, ceva mai răcoroasă ca ieri, te cheamă discret. Spaima de a nu te depărta de telefon însă rămîne; Pavel rezistă tentanției. Nu pleacă nici să-și cumpere pîine, are în frigider roșii, salată, piersici, toate merg fără pîine. Cine spune că orele trec greu în așteptare? Dacă aștepți un telefon care nu mai vine, orele zboară". Mulți dintre
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
Constanța Buzea N-am mai văzut-o de luni de zile pe femeia cu făptură transparentă care cerșea fără să ceară, fără să scoată un cuvânt. Când vremea era năpraznică, intra în biserică la adăpost, rămânând în colțul cel mai bine umbrit, privind de departe la lume, la icoane, la sfinții pictați pe pereți. Când timpul era dulce, se așeza în pridvorul bisericii Visarion, stingheră, de-o parte, neamestecându-se cu ceilalți săraci care ocupau locul
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
de departe la lume, la icoane, la sfinții pictați pe pereți. Când timpul era dulce, se așeza în pridvorul bisericii Visarion, stingheră, de-o parte, neamestecându-se cu ceilalți săraci care ocupau locul cel mai mănos în vadul trecătorilor. Ea rămânea nemișcată pe locul ei, în vreme ce toți ceilalți se mișcau de colo-colo, zgribuliți în răcoarea dimineților, în așteptare. Singură, ca fără gânduri pentru lumea aceasta, grija ei părea să fie să nu stea în drumul nimănui, să nu i se dea
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
pentru lumea aceasta, grija ei părea să fie să nu stea în drumul nimănui, să nu i se dea atenție, să treacă neobservată, să nu bage nimeni mâna în buzunar pentru ea, ca s-o miluiască. Am întrebat-o de ce rămâne înadins stingheră și de ce parcă se înfricoșează de bănuțul primit? Haina ei subțire de tot, cu aspect de carton putred, gata să se destrame, aceeași de ani de zile, m-a făcut să-i aduc de-acasă ceva de îmbrăcat
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
Gheorghe Ceaușescu Editura Compania, instituție care ne-a obișnuit cu cărți importante editate în foarte bune condiții, a publicat recent memoriile lui Petru Groza intitulate Adio lumii vechi, rămase până acum în manuscris. Din punctul de vedere al dezvăluirii propriului caracter, sunt interesante memoriile lui Petru Groza. Zadarnic va căuta cititorul amănunte relevante pentru viața politică românească. Poate doar câteva fapte mărunte, e adevărat sugestiv descrise, referitoare la luptele
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
sărbătorește pe sine. Sf. Gheorghe îl sărbătorește chiar pe Sf. Gheorghe. Eu sînt trecătorul și martorul. Aceasta îmi este depoziția și, pentru autenticitate, mă iscălesc mai jos, P.S. Cele povestite mai sus s-au petrecut acum doi ani, dar ele rămîn, așa, bătute în cuie, asemenea unei furnici primordiale în ochiul gălbui de chihlimbar. Doru Mareș este Director etern al unui teatru ireal, iar Actorii acestuia înoată fără speranță prin apele cleioase și fosforescente ale unor poeme prin care dragostea și
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
direcțiile, servitorul chinuindu-se să le adune. ș...ț Iar acest excelent servitor își pierdea stăpânirea de sine, se așeza pe actele strânse și nu mai făcea nimic altceva decât să-și balanseze picioarele". Organizarea scenografică a imaginii vizuale nu rămâne la Kafka de domeniul ficțiunii, ci funcționează și în viața cotidiană. Citez doar două exemple menționate în Jurnal. Unul este descrierea lui Rudolf Steiner, celebrul antropozof. În 1911, la Berlin, acesta ținea conferințe, dar avea și un cabinet medical unde
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
și pe asta, în TIMPUL (martie) ieșean al dlui Liviu Antonesei, un oarecare Alex Nick Simian (o fi pseudonim?) se declară pe față partizanul grupării Onișoru contra grupării Pleșu din CNSAS: ba că Pleșu et comp. sînt unde sînt și vor să rămînă unde sînt pentru salariile mari, deși n-au ce căuta acolo (asta, cam așa este!) fiindcă etc. etc. E tras de urechi și dl Mihăieș care, în România literară, a ținut partea lui Pleșu și nu pe a lui Onișoru
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14027_a_15352]
-
unică, de neînlocuit, cu tonalități de o cuceritoare tinerețe și frăgezime, asemenea izvoarelor de munte. Acel minunat fluid feminin, inexplicabil și unic, exprimând ingenuitate și molipsind de optimism și melancolie s-a oprit. Dar vocea cristalină a Vasilicăi Tastaman va rămâne în sufletul celor care au văzut-o jucând, care au admirat-o, care au iubit-o, care au auzit-o.
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
apoi, încet, dar evident, relația mea personală cu literatura a redevenit una pozitivă; probabil plătisem prețul cerut: conștientizasem că "vâna" mea filologică presupunea doar un anumit grad de informare și de judecată estetică, și nu un talent real. Ceea ce îmi rămânea, medicina și viața reală, erau, de fapt, lucruri care mă defineau. Nu voi uita niciodată visul constant din acea perioadă: stau la birou și doresc să scriu un roman al cărui titlu este "Înfrângere"; aștern pe hîrtie titlul, simt că
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14025_a_15350]
-
nu mai am nimic de spus, brutalizez hârtia și o arunc la coș, iau o nouă coală pe care scriu titlul "Înfrângere"... De atunci au trecut 7 ani, multe lucruri s-au schimbat în viața mea, dar "România literară" a rămas constantă. Îmi plac sentimentul de așteptare ce se întinde între un număr și altul, întâlnirile săptămânale cu doamna de la chioșcul de ziare, fraternitatea cu puținii mei cunoscuți care o citesc. Aș putea face un abonament pentru a-mi câștriga siguranța
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14025_a_15350]
-
de pe litoral. Am povestit, am glumit, ne-am bucurat împreună. Am avut adică o bună comunicare și, fără modestie, ne-am făcut și o bună propagandă... Îmi pare foarte rău că trebuie s-o spun: domnul ambasador, prezent fizic, a rămas într-un colț, trist și uimit de propria-i ineficiență. A avut de pierdut și imaginea sa, dar a fost o pierdere colosală în privința imaginii țării. Ceva-ceva am încercat să reparăm noi "pălmașii". M-am întrebat atunci, mă întreb și
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14025_a_15350]
-
70, un reprezentant tipic al poeziei șaizeciste, în varianta "expresionismului țărănesc". Caracteristicile poeziei, detectate și prizate de critică, sînt: lirismul cosmic, spiritualizat, în "versuri dure, energetice, de esență tare ca acealea ale lui Cotruș", poezia de cunoaștere, preocuparea pentru elementele rămase în stare primară, pentru teme ca timpul, moartea, starea de ebuliție a materiei, etc. (Eugen Simion, Scriitori români de azi, I). Pentru cei care îi cunoșteau volumele anterioare, Călătorie în Uriaș este, în mare parte, o surpriză: cartea conține trei
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
i-au umplut de promoroacă neagră poezia" (p. 65). Iar la Ion Mureșan, după ce vorbește despre "explorarea bestialității omului, a grobianismului și pulsiunilor lui atavice", se străduiește să descopere "o paranteză plină de lumină" invocând argumentul, complet fals, că poetul "rămâne, în esență, un vorbitor de lumină și cu lumină" (p. 23). Naturalismul, expresionismul, absurdul, atâtea curente și categorii artistice contrazic categoric o asemenea, pioasă, perspectivă. Ceea ce dă substanță și dramatism operelor din sfera modernității e tocmai asumarea convingerii că "Dumnezeu
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
neoplatonician trecut prin școala maniheismului, Augustin a devenit cu adevărat o ființă "îmbrăcată în Hristos". Și merită să te întrebi cum, dintr-un tînăr știind pe de rost scrierile lui Cicero, Vergiliu sau Porfir, a cărui memorie avea să-i rămînă fidelă pînă pe patul de moarte, cînd, înainte de sfîrșit, avusese puterea de a mai rosti un citat din Plotin, cum dintr-un tînăr libertin trăind în concubinaj cu o femeie căreia îi făcuse un copil și de care nu i-
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
botezul. Ceea ce este izbitor în cazul acestei convertiri este că schimbarea bruscă de atitudine a lui Augustin nu a fost însoțită de o modificare a viziunii sale despre lume. Cu alte cuvinte, cu toate că în trăire Augustin devenise creștin, în gîndire rămăsese neoplatonician. E ca atunci cînd o metamorfoză sufletească, izbucnind dintr-o dată, nu-și poate găsi, ca formă intuitivă de înțelegere a lumii, o optică pe măsură. Augustin simțea creștinește, dar gîndea grecește. Ochii cu care privea lumea nu erau ochii
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
izbucnind dintr-o dată, nu-și poate găsi, ca formă intuitivă de înțelegere a lumii, o optică pe măsură. Augustin simțea creștinește, dar gîndea grecește. Ochii cu care privea lumea nu erau ochii unui creștin, ci ai unui filozof. Intuițiile îi rămăseseră la stadiul reprezentărilor platonice despre lume. Augustin e cazul tipic de filozof la care sentimentul o ia înainte gîndirii. Și cum gîndirea în forma ei spontană și firească este intuitivă și nu discursivă, Augustin avea să acuze simptomele unei defazări
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
Muscă și-ar fi pus cenușă în cap, măcar în ultima clipă, și-ar mai fi păstrat ceva din capitalul cîștigat de l5 ani încoace. Mă îndoiesc. Și-ar fi contabilizat, poate, mai multe simpatii decît cele cu care a rămas din partea celor care o absolvă de cele făcute în trecut, de dragul a ceea ce a fost pînă mai acum cîteva zile. Orgolioasa Mona a jucat cartea negării pînă la capăt, în pofida evidențelor, fiindcă știa că pentru ea nu mai era loc
Dana a ucis-o pe Mona by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10361_a_11686]
-
Azad era un bărbat mititel, precis, a cărui vorbă, spre deosebire de obiceiul bengalez, depășea doar cu un sfert de decibel nivelul șoaptei. Dacă voiai să auzi ce spune, erai obligat să te apleci în direcția lui, așa încît toată seara Chanu rămase parcă atîrnat de buzele lui. - Veniți, îi zise doctorul Azad lui Nazneen care se pregătea să-i servească preumblîndu-se prin spatele mesei: Veniți să stați cu noi la masă. - Soția mea e tare sfioasă, zîmbi Chanu și-i făcu semn
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
Glasul pămîntului e chiar mai puternic decît glasul sîngelui. - Și, cînd au strîns destul, se urcă în avion și pleacă acasă? - De fapt, ei n-au plecat niciodată cu adevărat de acasă. Trupurile lor sunt aici, dar inimile le-au rămas acolo. Apoi, uitați-vă cum trăiesc: și-au recreat pur și simplu satul aici. - Dar nu vor reuși niciodată să strîngă suficient ca să plece înapoi. Doctorul Azad își luă o porție de legume. Purta o cămașă albă imaculată, iar gulerul
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
acolo unde îi căzuse niște mîncare. - În fiecare an își zic că mai au un an, continuă doctorul Azad. Dar oricît ar economisi, tot nu-i de ajuns. - N-am avea nevoie de mare lucru, spuse Nazneen. Cei doi bărbați rămaseră cu ochii la ea, așa încît continuă să vorbească spre farfurie: Vreau să spun că am putea trăi din puțin. Simțea cum îi arde ceafa. Chanu umplu tăcerea cu rîsul lui. - Nevasta mea abia se acomodează. - Tuși și își potrivi
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
direct la el, căci trebuia să-i urmărească buzele, ca să prindă cuvintele. - În fiecare an îmi ziceam "Poate că anul ăsta". Și mă duceam în vizită, mai cumpăram niște pămînt, mai vedeam niște rude și prieteni și luam hotărîrea să rămîn definitiv acolo. Dar de fiecare dată intervenea ceva. O inundație, o vijelie care cît pe aci să te ia cu casă cu tot, o întrerupere de curent, cîte o piedică birocratică măruntă menită să-ți taie tot avîntul, șpaga pe
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
cîteva mii pe lista de la cabinet. - Ceea ce ar fi trebuit să vă spun de la bun început - are buză de iepure. Bineînțeles operată, chirurgie estetică și tot tacîmul, dar se observă totuși. După asta ar trebui să vi-l amintiți. Musafirul rămase tăcut. Nazneen îl văzu pe Chanu stăpînindu-și un rîgîit. Ar fi vrut să se ducă la el și să-l mîngîie pe frunte. Ar fi vrut să se ridice de la masă și să iasă pe ușă, să nu-l mai
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
apoi rutina care a cuprins în mare parte corpul profesoral: sunt prea multe locurile unde orice încercare de a readuce lucrurile pe un făgaș european sunt blocate de cei care sunt incapabili de a-și îndeplini datoria de dascăl și rămân tributari unei rutine care-i face să păstreze stereotipuri ideologice socialiste. Cum a reacționat societatea civilă când s-a formulat acuzația, din nefericire îndreptățită, că tratatul de istorie publicat de Academia Română conține capitole plagiate? Așa ceva este fără precedent! Socialismul a
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
nimic, m-am jucat". În fine. În prima jumătate de carte, lumea veche, și ghilimelele "neadecvării" ei: Cronica "mizantropului". Văzute și trăite, fapte mărunte cu cîrlig literar. Bunăoară, Despre prostie. Prostul, de fapt, e-un mizantrop. Și sărac. Sortit să rămînă așa: "Ce-ți trebuie ție, măi, bani, cînd tu n-ai nimic?" Dialoguri din Cum se-nțeleg țăranii și prejudecăți cuminți de prin Slavici. Un alt fel de istorie literară. Și istorii mai mici, de pildă aceea pe care-o
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]