4,392 matches
-
de la tine ceea ce vreau. — Aha, carevasăzică asta e. Vrei bani. Vrei și tu o parte. — Iar ai zbârcit-o, Gordon. Nu mă interesează banii. Nu trebuie să faci decât un singur lucru pentru mine. Unul foarte simplu. N-o să-ți răpească decât un minut. Ce lucru? — Să suni la firma de mutări pe care ai angajat-o pentru mâine și să anulezi comanda. Spune-le că te-ai răzgândit și că nu mai ai nevoie de camion. Și de ce-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
copilărie, un vis revine tot mai elaborat, cu noaptea de Revelion unde am cunoscut-o pe Antonia și ne-am îndreptat magnetizați unul către altul, ca doi inși cărora nu le plăcea iarna și se supuneau conveniențelor. În piața Teatrului - răpit de jocul luminos și sonor al rachetelor -, dau în șanțul cu apă colorată de benzină în ape verzui-violet. Șanțul ar fi fost de trecut pentru oricine, doar pentru mine luase forma unui zid fabulos în mijlocul bulevardului Carol, între benzile troleibuzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lui soție, Kai-hui, omorâtă de Chian Kai-shek. Și pentru copiii săi, de care a fost silit să se despartă între bătălii, pentru ca mai apoi să-i găsească morți sau pierduți. Ea îi primește lacrimile și îi împărtășește tristețea. Ceea ce-i răpește inima este faptul că descoperă că în poemele lui nu e nici un pic de mânie; în schimb, el laudă felul în care natura îi împărtășește secretele - el acceptă respectuos asprimea, imensitatea și frumuțea naturii. Croitoreasa îmi dă o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Jiang Ching ascultă la nesfârșit o casetă cu înregistrarea live, pe care i-a adus-o Kuai Da-fu. Pe casetă, vocea lui Wang Guang-mei se schimbă. Vorbește ca o eroină: Mă puteți forța să îngenunchez, dar nu-mi puteți răpi demnitatea. Îngenunchează! urlă mulțimea. Nevastă împuțită de anticomunist! Nu ești decât o spioană și o trădătoare! Să-ți permitem libertatea înseamnă să permitem crima. Aceasta este dictatura proletară la apogeu! Dezbrăcați-mă voi, atunci, răspunde Wang Guang-mei. Restul cuvintelor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în vreme ce recită niște versuri din secolul al treisprezecelea. Brusc, Fetele care culeg flori au dispărut din raza privirii. Să vizitez locurile nu mă trage ața, Așa drumeț fără țintă cum sunt. Mă duc zorit spre toate priveliștile Dar durerea îmi răpește plăcerea pe care-o pot găsi în asta. Anul trecut Rândunelele au zburat departe, la linia orizontului. Cine pe pământ știe în a cui casă sunt ele anul acesta. Opriți-vă, vreți? Nu ascultați ploaia noaptea, când luna e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
printre ei, continuându-și drumul. Atunci, într-o tacită înțelegere a situației, alergară spre ea tinerii boieri. Nicolae și Iancu o ridicară de subsuori și o depuseră pe podium, lângă domnița Ecaterina, care o primi cu brațele deschise. ― Ne-ai răpit cu totul, draga mea. Ne-ai reamintit momentele de grație care ne delectau pe vremea neasemuitului meu soț și iubit. În timp ce gazda îi prezenta favoritei sale invitații, Iancu își tot iscodea unchiul. ― Dumneata Nicolache, spune-mi repede cine este? ― O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
gânduri, Nanone începu să cânte o arie din opera Răpirea din serai. Din când în când, sub poala rochiei ridicate cu grație, spectatorii din primele rânduri întrezăreau și minunatele vârfuri roz-pale ale pantofiorilor ei din mătase, simțindu-se cu totul răpiți de vraja acelor momente de revelații, până la ultimele note. În aplauzele frenetice, Nanone făcu o reverență, luă trandafirul din colțul decolteului și îl aruncă, întâmplător, ar fi putut să jure, chiar spre sofaua albastră. Generalul îl prinse din zbor, dovedind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
el își savura succesul, Alecu izbucnea în hohote de râs și își bătea joc cu cele mai usturătoare vorbe de bieții spectatori creduli. ― Sfinte Dumnezeule, șopti iar clucereasa Elenca, nu mă arunca în același coșmar! Nu lăsa demonul să-mi răpească băiatul! N-aș mai putea să în... Văzu deodată sania oprită în fața porții. Recunoscu vizitiul. Dar sania era goală. Nici urmă de Iancu. Simți cuțitul rece al unei spaime cumplite și zvârcolirea dureroasă a inimii. La fel ca pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca pelerina unui prinț fermecat. Și el stătea aplecat peste secrétaire, în dreptul ferestrei, și descifra niște desene ciudate. Poate că acolo, în acele desene, se aflau ascunse tainele unor vrăji sau complicatele trasee până la palatul vreunui zmeu înspăimântător care o răpise pe fata împăratului... În lumina soarelui care trecea prin vitraliul ferestrei, Manuc cerceta desenele celor două cupe comandate încă din iarnă. Matteo i le adusese chiar în dimineața aceea. Cuprindeau și numeroase note referitoare la compoziție, proporție, efecte. Toate dovedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cunoscută de Neamul Rusesc... - Ne Întoarcem la profesorul de istorie? - Ne Întoarcem. După ce a regretat că, tot „liberând” Polonia, n-au ajuns până la Elba, zice: «Am liberat pământurile noastre din Bielorusia și Ocraina, cele pe care trufașul Leah ni le răpise!» - Dar cu Basarabia? Ce-a zis de Basarabia? - Mai bine nu-ți spun - ce, n-avem noi, proștii noștri, daco-romani, să ne facem sânge rău și cu proștii-proștilor altor neamuri: Ucrainenii? - Atenție la ce spui: ești tu sigur că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu românească!», face el, cu spume la gură (măi, și când mă gândesc că unul ca el putea să-mi fie văr de-al șaptelea!) - și Încă: «Bessarabia a fost, este pământ rusesc, locuit În mare majoritate de Ucraineni! De răpit, voi, Românii burjui ați răpit-o, În 1918, profitând de slăbiciunea trecătoare a tânărului stat sovietic...» - Dar ăsta nu era profesor de istorie, ucrainean, ci un tolomac de instructor politic, Întâmplător locuind Ucraina! - ...Zice: «Ați profitat de slăbiciunea statului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
spume la gură (măi, și când mă gândesc că unul ca el putea să-mi fie văr de-al șaptelea!) - și Încă: «Bessarabia a fost, este pământ rusesc, locuit În mare majoritate de Ucraineni! De răpit, voi, Românii burjui ați răpit-o, În 1918, profitând de slăbiciunea trecătoare a tânărului stat sovietic...» - Dar ăsta nu era profesor de istorie, ucrainean, ci un tolomac de instructor politic, Întâmplător locuind Ucraina! - ...Zice: «Ați profitat de slăbiciunea statului nostru sovietic, ne-ați atacat pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Parlamentul ei, Sfatul Țării, la 27 martie, Basarabia a cerut unirea cu România...» «Nu-i adevărat!», sare văru-meu, «burghezia și marele capital, monarhia reacționară și moșierimea exploatatoare și antiprogresistă au profitat de slăbiciunea - temporară! - a tânărului stat sovietic și au răpit un teritoriu ucrainean!» Zic: «Hotărăște-te: pământul Basarabiei e rusesc ori ucrainean? Dar repede, că te dau colegii dumitale afar’ din pușcărie și n-ai apucat să afli de ce te-ai Închis comuniștii...» Se uită ăsta la mine - m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de ce?» Când ai să mai crești, ai să afli», m-a asigurat prietenul, scuipând printre dinți. «Fumeia-i fumeie: -i place să fie oleacă izghită, bușită, blenduită; nu zice nu, dac-o sparii on chic, o răpezi - ba chiar de-o răpești, cum se zice, când furi fata; și-o năvălești, așa, de-a călare... Așa spun oamenii: fumeia tre’ bătută pe dinafară, până zice: Dușmanule, nu mai da, că mă omori!, și dup-aceea tre’ bătută pe dinlăuntru, până zice: Varvarule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aprinsă / ceartă - cum vreți să-i spuneți - pe tema relației lui cu fosta soție. — Ea a avut viața pe care și-a dorit-o, a murmurat el măturând leneș un strop de mâncare uscată de pe masă. Iar noi i-am răpit-o. Julia a scos un sunet prelung, care se traducea printr-o formă de zeflemea. —Eu nu văd lucrurile așa, dar, de dragul discuției, hai să pornim de la premisa asta. Da, știu că tu te simți vinovat, dar cât mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
natura? s-a gândit ea acum, zbătându-și picioarele în așa fel încât apa să formeze valuri micuțe, într-o formație triunghiulară. Caitlin avusese doi părinți care venerau pământul pe care călca, dar, cu toate astea, fusese atât de crud răpită de lângă ei. În timp ce Susan, care nu mai avea nici o rudă căreia să-i pese dacă mai trăiește sau a murit, era totuși în viață, respira și se bucura de existența ei. De asta ar trebui să fiu recunoscătoare și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
încercăm să facem unul. —Pe bune? Cu capul amețit, Susan s-a chinuit să-și schimbe puțin poziția, dar s-a schimonosit la față descoperind c-o durea tot corpul. Stai puțin... eu visez acum? Sau celălalt Nick a fost răpit de extratereștri și înlocuit cu o versiune clonată, în spirit New Age? Bărbatul a schițat un zâmbet. —Știu, știu. Am fost un idiot, ce altceva pot să spun? s-a apărat el ridicând mâinile în semn de „ai milă“. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu mare atenție. E... cumva..., a spus el ezitând. Dacă nu mă gândesc prea mult la toate lamelele alea și la toate programele tale, atunci n-am nici o problemă. Numai sexul la comandă mă face să mă simt stânjenit, îmi răpește orice plăcere. Alison n-a scos nici un cuvânt, dar a ridicat din sprâncene și așa întrebătoare a și rămas. — Știu că e o prostie ca un bărbat matur să se simtă așa, a recunoscut el, și știu că facem sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
visul miticei caravane pierdute, nimeni nu putea spune, și bătrânii nu încetau să-i roage pe tineri să renunțe la această smintită încercare: — Ceea ce deșertul vrea pentru el aparține deșertului, spuneau. Ferească-l Alah pe cel ce încearcă să-i răpească prada... Gacel avea doar ambiția de a dezvălui misterul, motivul pentru care atâtea animale și atâția oameni dispăruseră fără urmă, iar când se văzu pentru prima oară în inima unuia din acele „pământuri pustii“ înțelese că nu șapte sute, ci șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un targuí; poate, din nefericire, ultimul dintre adevărații tuaregi din pustiu, și de aceea era pe deplin conștient că niciodată nu va uita că un om lipsit de apărare fusese ucis sub acoperișul său, iar altul, oaspetele lui, îi fusese răpit cu forța. De aceea, când norul se îndepărtă spre sud și soarele îi uscă trupul și hainele, se îmbrăcă din nou, înșeuă cămila și porni din nou la drum, întorcând pentru prima oară spatele apei și ploii, vieții și speranței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ar al dracului să fie! exclamă, lovind cu creionul în masă. Ne luptăm cu o fantomă? înalt, slab, ochi negri, mâini puternice... Asta e tot ce știm despre omul care ține în șah armata, îl neliniștește pe președinte, l-a răpit pe guvernator și l-a luat cu el pe Abdul-el-Kebir? E-o nebunie curată! — Nu, Excelență, interveni din nou generalul. Nu e o nebunie. Aici, legea le permite tuaregilor să-și acopere fața potrivit tradițiilor lor. Descrierea corespunde așadar unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lege la fel de veche ca și lumea. Ascultă, moșule! - vocea deveni din nou dură, tăioasă și amenințătoare. N-am venit până aici ca să ascult lecții de morală. Porcul ăsta, pedepsească-l Alah, a ucis un căpitan sub nasul meu, l-a răpit pe guvernator, le-a tăiat beregata unor bieți flăcăi care dormeau și e convins că-și poate bate joc de toată țara. Și nu-i așa! îți jur că nu-i așa. Deci, alege. Bătrânul se ridică în picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
încărcată, apărată de un grilaj gros și o mică grădină cu copaci păliți, se înălța clădirea cenușie cu copertine albe de care-i vorbise feroviarul. Acolo locuia sau, cel puțin, acolo lucra ministrul de Interne, Ali Madani, omul care îi răpise nevasta și copiii. Luă o hotărâre, își adună lucrurile, traversă strada cu pas sigur și se apropie de grăsanul apoplectic, care-l privi evident mirat, dar fără să înceteze să-și agite brațele și să sufle în fluier. Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de cap, nu-l mai munci atâta, că dai dracului în nebuneală. Sabina, Rafaele... Mda, are un nume frumos, aș zice că predestinat, am citit undeva despre o răpire a Sabinelor... De ce nu iei în calcul posibilitatea că ar fi răpit-o cineva? Exclus. Mai curând s-o fi dus la mă-sa, la Brașov, la care Rafael, și atunci, ce mai aștepți? Dă o fugă după ea la Brașov și fă o ședință cu ea și cu mă-sa, eventual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai dorea. Iar Derek, deși suferind de promiscuitate incurabilă, era Înclinat să le lase pe fete să dea tonul. Mă Îndoiam sincer că se ținuse după vreuna În viața lui; nu era nevoie. Din câte auzisem eu, Linda i-l răpise fostei lui prietene și nu-l slăbise deloc În eforturile sale susținute de a-l seduce. Poate dacă Lesley și Naomi Își vor scoate ochii din cauza asta, el ar fi cel câștigat. Supraviețuiește cine era mai puternic. * * * Rachel și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]