3,561 matches
-
și Baraolt, unde ajunge la 7 noiembrie, se deplasează spre Brașov, unde se afla la 11 noiembrie. Așadar, rațiuni de ordin politic și militar l-au determinat pe Matei Corvin să ajungă aproape de Oituz, cea mai comodă trecătoare din Carpații Răsăriteni. Nu a existat nici o răscoală a boierilor din Țara de Jos care să-l îndemne pe rege să treacă în Moldova prin Oituz. Boierii din Țara de Jos nu aveau nici un motiv să-l părăsească (trădeze) pe domn, mai ales
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
năvăli în regat. Ardelenii, în schimb, se temeau de un atac turcesc acum, când Ștefan voievod e bătrân și i se apropie moartea”. La 14 aprilie, când se știa că se apropie moartea domnului, Vladislav lua măsuri pentru întărirea frontierei răsăritene a regatului. La câteva zile după moartea domnului, trupul lui a fost coborât în cripta pregătită în biserica ctitorită de el la Putna. Pe lespedea mormântului, cioplită în marmură, se afla textul dorit de Ștefan. „Binecinstitorul domn, Io, Ștefan voievod
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
țărilor feudale, care ar fi dat posibilitatea să explice succesele obținute de români în secolele XIV-XV. Țările Române s-au confruntat, în secolele XIV-XV, cu state foarte mari, teritorial vorbind, dar și economic. Ungaria se întindea de la Marea Adriatică până în Carpații Răsăriteni, de la Belgrad până sub zidurile Vienei. Vastul regat polono-lituanian pornea de lângă Oder și se întindea spre Răsărit până dincolo de Nipru, Kievul, de exemplu, aparținând acestui regat. A fost apoi Imperiul Otoman, în continuă creștere în secolele XIV-XVI, reușind în 1517
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fi putut să interfereze în ambele sensuri.” Pe marginea unor observații făcute de Paul Henry în legătură cu unele influențe italiene asupra artei moldovenești, Delumeau scria: “Aș adăoga o notă complementară, pe care mi-o sugerează istoria paralelă a mentalităților apusene și răsăritene din acea vreme: anume, cele mai frumoase și impresionante reprezentări ale Judecății de Apoi pictate în occident datează din epoca Renașterii. La fel, în Moldova de Sus, la Humor, Moldovița, Voroneț, Arbore, Râșca, Sucevița, găsim cele mai frumoase și impresionante
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
instaurat cu ajutor german în noiembrie 1917, în Rusia. Toate comandamentele de politică externă a Rusiei, stabilite de Petru I, au rămas complet valabile; printre ele, extinderea dominației rusești spre Vest presupunea cel puțin stabilirea frontierei cu Austria pe Carpații răsăriteni, controlul gurilor Dunării și al Mării Negre, prin urmare dispariția României ca stat independent și suveran cuprinzând toate provinciile sale istorice. Reanexarea Basarabiei, confiscarea Tezaurului, destabilizarea statului român unitar prin toate miloacele, erau tot atâția pași bine calculați în strategia și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
exacte, datele problemei. Rațiuni de orice fel, geografic, etnografic și istoric, sunt dovezi absolut convingătoare despre faptul că așa-zisa provincie Basarabia, cedată în 1812 de Turcia fără a ține seama de drepturi și de tratate, nu este decât jumătatea răsăriteană a teritoriului moldovenesc, iar această jumătate trebuia în mod necesar să-i fie înapoiată Moldovei, după căderea Imperiului Rus. Poate că nu este inutil să amintim aici evenimentele care au precedat îndeaproape această unire. După cum știe și Guvernul Republicii, indisciplina
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Național German din Bucovina. Președintele dă cuvântul reprezentantului polonilor. Dl. dr. Stanislav Kwiatkowski dă în limba polonă următoarea declarațiune în numele Consiliului Național al Polonilor din Bucovina. „Poporul polon, împlinindu-și misiunea istorică întru apărarea creștinismului și a culturii în Europa răsăriteană, prin secole întregi a umplut cu morminte nenumărate ale ostașilor săi țările situate la sudul Nistrului, în care țări poporul român era stăpân străvechi. Noi, polonii, cari trăim azi în Bucovina, legitimăm drepturile noastre vechi de a trăi în această
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
pe care a reușit s-o deschidă avea pe lângă un venit și vești de la clienți. Așa s-a putut afla în dimineața zilei de 1 septembrie 1939 că Germania a atacat Polonia iar, mai târziu, Rusia Sovietică ocupă partea ei răsăriteană În primele decade ale lunii septembrie dinspre Polonia au trecut prin localitate o mulțime de vehicule, civile și militare, căruțe și cărucioare și coloane nesfârșite de oameni pe jos, printre care copii și bătrâni. Localnicii care urmăreau acest episod tragic
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
un bivol sălbatec, ce distruge și cară tot ce-i iese În cale, după o scuturare mai puternică a Înălțimilor cerului. Așezarea comunei se prelungește În sus, spre răsărit, pe cele două părți ale unui pârâu, care culege izvoarele dealului răsăritean ce duce spre șes, străbate comuna și le contopește cu Visa. Plăcile de marmură de pe fațada casei Bunicului, În care m-am născut Înainte de trecerea șoselei naționale Nr. 14: Sibiu-Mediaș-Sighișoara, peste râul ce străbate satul, În dreapta șoselei se ridică vechea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
decât patogenitatea lor. Am fost părtaș și la săniuș. Aveam sanie din lemn de salcâm, care luneca pe zăpadă mai iute ca vântul și-mi făcea o plăcere deosebită să mă avânt cu ea pe pârtia de "pe groapă", dealul răsăritean al satului sau de pe "hulă", dealul din zona pitorească a Susenilor. Am cunoscut și bucuria "omului de zăpadă", Tata dând adesea " În mintea copiilor", cum Îi spunea Mama, ajutându-ne sau chiar făcându-ne cel mai frumos "om de zăpadă
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
împartă spații infime de locuire (în medie - 2,9 metri pătrați), iar cei din Uniunea Sovietică luptau cu foametea endemică și ravagiile alcoolismului, devenit un fenomen social. O situație mai bună se găsea la proletarii din țările Europei Centrale și Răsăritene, care beneficiau de reformele introduse după valurile de revolte din anii ’50-’60. La finalul anilor ’60 și în deceniile următoare, sursele de informare privind trecutul fabricii și destinul oamenilor ei, se diversifică. Pe lângă puzderia de hârtii și acte oficiale
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
abia ajung la 500 mm. Din această cauză, s-a apreciat că fostul județ Fălciu făcea parte dintre ținuturile secetoase ale țării. Vegetația, specifică dealurilor și podișurilor, este reprezentată prin stejar, frasin, carpen, paltin, ulm, măr, păr etc. În partea răsăriteană, pe dealurile mai joase de pe ambele maluri ale Văii Prutului, se identifică ușor cernoziomul negru. În Evul Mediu, ținutul Fălciu, parte a Moldovei, deși era unul din cele mai mici ținuturi ca suprafață (2.120 km2; în Epoca Modernă, suprafața
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
obligau să escorteze oștile rusești în retragere, pentru a le feri de orice incidente sau atacuri din partea tătarilor. Nicolae Iorga a analizat cauzele acestei „catastrofe”: „Așa se mântuise, la Stănilești, între Fălciiu și Huși, marele război de eliberare a creștinilor răsăriteni. Adânca umilință, mai rea și decât o catastrofă, fu atribuită de învinși lui „Iuda Brâncoveanu”. S-a vorbit și de refuzul acestuia de a se declara pentru cavalerul crucii: ce folos ar fi putut să aducă acele cîteva mii de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
husiții aveau nevoie de propria biserică și de propria clasă clericală. Ei au apelat în acest scop la mai multe biserici din Orient și din unele țări ortodoxe. În Sinodul de la Praga (1450), husiții au hotărât să intre în legătură cu Biserica Răsăriteană (Ortodoxă). Până în anul 1470, când au reușit să-și organizeze o ierarhie bisericeasă proprie, au beneficiat de serviciul preoților chemați din țări ortodoxe: Grecia, Moldova, Serbia, pentru că Biserica Romei a refuzat să le trimită preoți și episcopi, după cum stabilise în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
am fost un mare păcătos!” Cunoscătorii zic despre poetul Daniil: „A fost și a rămas un sfânt!”. Un sfânt ucis în 1962 la Aiud, fără să fi avut vreo vină. ( Apud: André Scrima, Timpul rugului aprins. Maestrul spiritual în tradiția răsăriteană. Editura Humanitas, București, 1996). Cu Vasile Voiculescu în „Literatura română ”, ghid bibliografic, Biblioteca Centrală Universitară București, 1978. Biblioteca Centrală de Stat a R.S.R. București. Adresa: str. Ion Ghica nr.4 București. Data înființării: 1955. Colecții: 6801. 364 unități bibliografice; 19000
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Editura Recif, București, 1993 Rotaru, Ion, O istorie a literaturii române de la începuturi până în prezent,Editura Dacoromânia, București, 2006 Sbârcea, George, Cafeneaua cu poeți și amintiri, Editura Dacia, Cluj—Napoca,1989 Scrima, André, Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradiția răsăriteană, Editura Humanitas, București, 1996 Selejan, Ana, Literatura română în totalitarism (Anul 1954), Fundația Culturală Fronde, Sibiu, 1996 Serviciul Român de Informații, Cartea Albă a Securității. Istorii, literare și artistice, 1969— 1989, Editura Presa Românească, București, 1996 Sorescu, Roxana, Interpretări, Editura
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
climat românesc "cum nu mai exista la vreo altă universitate din lume", aceasta fiind o instituție care "propunea o înțelegere a Răsăritului și împingea atitudinea intelectuală în această direcție". Aici descifrează în continuare Cornel Ungureanu "Eminescu descoperea legitimismul gândirii sale răsăritene". Care trebuie pus în relație cu faimoasa religiune asiatică la care ajunge prin Schopenhauer și prin Maiorescu ("A treia prelecțiune ținută de d. Maiorescu a avut ca temă budhismul" se consemnează în nr. 1 al Convorbirilor, pe anul 1867), astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nu trebuie trasă nici concluzia opusă, anume că Eminescu ar fi complet lipsit de sensibilitate religioasă sau că s-ar putea număra printre exponenții radicali ai demonismului romantic ori ai ateismului modern [...]. Eminescu poartă pecetea "stilistică" a ortodoxiei, a sensibilității răsăritene în genere", dar aceasta e o altă discuție posibilă prin "analiza spectrală" a operei, și care "nu mai ține aproape în nici un fel de autodeterminarea lui conștientă". Cât privește manifestările extremiste ale unora care solicită sanctificarea poetului (vezi Gh. Gavrilă-Copil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
altă parte, o desăvârșită unitate de credință și acțiune (împotriva tuturor "dușmăniilor", fizice și metafizice), angajând atât omul ("Ai s-aduni Moldova toată"), cât și elementele Firii ("Îți vin codrii-n ajutor"), pe linia acelui "sentiment cosmic organic" al sensibilității răsăritene (care a trecut și-n celebra teorie a "creștinismului cosmic", atât de dragă lui Mircea Eliade)". Articolele lui Răzvan Codrescu sunt incisive și stimulatoare în privința necesității de a-l reciti mereu pe Eminescu și mai ales a-l citi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
propriu-zis "un ultim romantic" european, cum s-a zis, așezat la coada unui mare curent poetic, ci este un poet care reformulează dintr-o perspectivă proprie miturile romantismului în pragul modernității și le îmbogățește ca experiență culturală a altei lumi (răsăritene). Fără a mai vorbi de propria experiență și propriile fantasme, care negreșit fac din el un mare creator care vede lumea prin fereastra melancoliilor și reveriilor sale", continuând: "Eminescu silește limba română să primească marile viziuni, miturile, conceptele esențiale și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
aprinsă la mormintele celor ce nu mai sunt și vinul Închinat cu cei ce sunt dintre ai mei, am Încercat să aflu din tainele naturii acelui loc binecuvântat de cel de sus, dar și chinuit de oameni veniți din stepele răsăritene. Atenția mi-a fost atrasă curând de o mulțime de pete portocalii ce acopereau, fără excepție, acoperișurile din azbociment ale caselor. Nimeni alții decât lichenii, comunii Xanthoria, care se lăfăiau la soare, Într’un mediu deci Încă nepoluat. Adevărul e
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
timp, respectând Însă același ritm biologic cu al restului gușterului. Tocmai de asta, mai precis condiționat de această identitate, putem imagina chiar reconstituirea Întregului. La fel, poporul român a fost obligat, În 1940, să abandoneze o parte a sa, cea răsăriteană, iar cineva a băgat-o În traista, scuze, turbinca sa. Teama de reconstituire a Întregului, care se mai Întâmplase o dată, În 1918, l’a făcut pe acel cineva să Încerce să inducă incompatibilitatea Între cele două bucăți ale poporului român
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acelor vânători omul i-a remarcat inteligența - fixând-o În mitul inorogului - și calitățile și l’a domesticit, astfel Încât, odată cu fierul, omul a mai căpătat un tovarăș de muncă, călătorie și război. Dar cai sălbatici au mai rămas, prin zonele răsăritene ale teritoriului etnic românesc, până aproape de zilele noastre; Îi menționează și Dimitrie Cantemir. Omul locului a știut atunci să-și prețuiască noul prieten și chiar să-l ridice pe un soclu. Calul n’a fost doar un simplu vehicul, nici
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și alte motive decorative de altă origine( caucaziene, georgiene, islamice, sârbești, după comentariile specialiștilor), cu „planul triconc cu turlă pe naos”, susținută de 12 stâlpi și cu alte două turle în partea vestică este un monument desăvârșit de arhitectură medievală răsăriteană, expresia unui mod original de integrare a modelului bizantin și a altor influențe stilistice în tradiția aulică valahă. Din descrierea lui Gavriil Protul se deduce că, după modelul templului lui Solomon și al canoanelor bisericești, „au făcut în mijlocul tinzii bisericii
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
395: o linie, care avea să aibă mai tîrziu o enormă importanță istorică, pornea de la țărmul Adriaticei, urma cursul rîului Drin și apoi pe cele ale Savei și Dunării. Ulterior, granița dintre bisericile catolică și ortodoxă și dintre zonele culturale răsăriteană și apuseană avea să fie constituită în general tocmai de linia aceasta. Exista și o delimitare lingvistică. Cu toate că reprezentau forța cuceritoare, romanii aveau un profund respect față de civilizația Greciei; ei cultivau și păstrau arta și cultura grecească. Oficial, Imperiul Roman
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]